Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru POATE SĂ

 Rezultatele 541 - 550 din aproximativ 1441 pentru POATE SĂ.

Ion Luca Caragiale - O zi solemnă

... un trup, care se declare județ de sine stătător cu capitala Mizil. Soluțiunea era neadmisibilă, din cauza crizei de care suferea tezaurul public. Fără renunțe a gândi la realizarea visului său într-un timp mai oportun, Leonida a început stăruie ca barem se strămute la Mizil episcopia de Buzău. Fatalitatea însă! S-a opus sinodul. - Atunci, dacă nu se poate episcopia, strămutați la Mizil măcar regimentul 32! La aceasta s-a opus comenduirea corpului respectiv de armată. - Atunci, dacă nu se poate regimentul 32, înființați-ne un liceu clasic și mutați la Mizil Facultatea de medicină din Iași! La aceasta s-a opus Ministerul Cultelor ... avem liceu, n-avem facultate de medicină, n-vem teatru național, n-avem pod peste Dunăre - n-avem nimic, nimic, sire!... Rugăm pe maiestatea-voastră ni se dea și nouă ceva din toate astea. nu se uite că Mizilul este un oraș care a luat totdeauna parte cu entuziasm la cele mai mari acte ale istoriei naționale ... și a spus regelui: - Sire, primarul Mizilului este un tânăr foarte meritos; însă are... are... nu un cusur, ci un exces de calitate: ține

 

Paul Zarifopol - Cenzurarea lui Andersen

... în fiecare moment încăierate, își arată colții fără încetare, și, aproape indiferent de vârstă, indivizii sunt în stare de război perpetuu. Săracii nu mai vor știe de milostenie și bunăvoință. Ei vor răpească și stăpânească cu pumnul. Bogații, de groază, s-au făcut așpri; sunt furioși de ingratitudinea săracilor, care nu recunosc binefacerile și nu mai zic: Sărut mâna ... intenția cărții au fost totdeauna de o neplăcută dulcegărie. În sentimentalismul burghezesc care o inspirase, exista în fond o radicală strâmbătură, mai puțin vizibilă și poate mai puțin respingătoare decât în miile de povești de Crăciun ale scribilor tocmiți facă, la sărbătorile de iarnă, umanitarism legat în marochin și muiat în poleială. Dar genul însuși era din capul locului mincinos. Este folosul cel mare ... povestitorul popular. Duplicitate sentimentală nu se pomenește în poveștile populare. Fabricantul de povești umanitare își strâmbă totdeauna un ochi spre așa-numite ideale. Rezultatul trebuie fie strâmb; în privința literară ca și în cea morală. Și strâmbătura sentimentală nu poate fi mai inactuală decât e astăzi, când ciomagul, dinamita și închisoarea cu cazne sunt mijloacele de comunicare cele mai caracteristice între clasele sociale. Adevărul suprem ...

 

Alexei Mateevici - Obiceiurile și rânduielile nunții la moldovenii basarabeni

... pistoale trăgând. Caii cu rând Pe nări flăcări lăsând Și nechezând, Și din unghii scăpărând -- Păn-am sosit Și v-am găsit. Acum ori floricica ne-o dați, Că nicăieri n-aveți scăpați, C-am venit cu pocloane de-argint, scoatem floricica din pământ, S-o scoatem cu rădăcină, S-o sădim la împăratul în grădină, Ca acolo -nflorească Și rodească, Locul -i priască Și nu se vestejească. Dacă dumneavoastră, socri-mari, Gândiți că suntem tâlhari, Avem și bilet De la al nostru împărat. Cine știe carte latinească vie ne-o citească, Iar cine nu știe nu vie, Ci ca de foc se ferească. ne aduceți, socri-mari, Oameni cărturari: Vreun popă cu barba deasă, ne citească carte-aleasă; Ori vreunul cu barba rară, ne ție pân-în seară, Ci unul cu barba ca fusul, ne deie curând răspunsul. Răspunsul nostru este-așa: Șase pahare de vin, Șase mahrame de in De care se găsesc aici, Cusute cu ... oi, descălecăm în gunoi, Nici morari beți, ...

 

Mihai Eminescu - Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle

... Mihai Eminescu - Corespondenţă Mihai Eminescu - Veronica Micle Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle de Mihai Eminescu    Draga mea Veronică,    Ca eu nu-ți scriu e de înțeles. Bolnav, neputând dormi nopțile și cu toate astea trebuind scriu zilnic, nu am nici dispoziție de a-ți scrie ție, căreia aș vrea -i scriu închinăciuni, nu vorbe simple.    Dar tu care ai timp și nu ești bolnavă nu-mi scrii e mai puțin explicabil. Tu trebuie fii îngăduitoare cu mine, mai îngăduitoare decât cu oricine altul, pentru că eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociți din lume.    Și tu știi ... zilei petiția ta. De la 1 pân' la 4 am stat ieri la Cameră în deșert. Nicu Gane mi-a spus c-o vie Sâmbăta viitoare, ceea ce doresc și eu pentru ca se mântuie odată.    Pe pezevenchiul cel de grec nu-l mai primi, te rog; sau - dacă-l primești - te oblig fie și Câmpeanca de față, pentru că nu voi rămâi tu, om sincer și adevărat, incapabil de viclenie și minciună, sub impresia acestui șarpe veninos, acestei archicanalii ingrate, mincinoase și spioane. - Eine schwache Stunde

 

Ion Luca Caragiale - Smărăndița

... se-ncovoia ca o nuia de corn verde, când o fluieri în vânt cu putere, și răsărită ca o ramură de garoafă bătută, căreia stă i se deschiză-n vârf bobocelul ascuns, care de-abia așteaptă -i plesnească gogoașa ca te îmbete cu mirosul său din destul, arătându-și vesel frunzulițele catifelate și crețe ca o horboțică de borangic subțire de poți -l spargi cu limba. Așa era copila Ilinchii, a Ilinchii, o gospodină bătrână, cinstită, harnică, vioaie, cuminte, neobosită și neodihnită, care începea munca ... și galben ca aurul, și mărunt de juri că-i dat prin sită de mătase, măcinat boierește, cum numai la moara lui moș Tănase se poate măcina. Că are patru pietre și te întreabă, când vii cu sacul încărcat cu porumb de plesnește: — Cum vrei ți-l macin? mocănește, țărănește, negustorește ori boierește? Și dacă zici boierește, apoi lasă-l pe moș Tănase: odată strânge șurubul uns cu săpun, și ... de capră, și scutură bine piatra, și potrivește apa mai domoală ori mai iute, cum e tocmai potrivită, la scocul al doilea, și numai începe curgă bogăția pe jghiabul de scândură lustruită în găleata pântecoasă, de ți-e mai mare dragul

 

Mihai Eminescu - Cezara

... spre a-și stâmpăra graba mersului abia în drumul mare, ce ducea la oraș. II — Contesă, voi face pe părintele D-tale te silească ca fii a mea. — Cine se-ndoiește c-o poți face aceasta, cine, că ești în stare s-o faci. Tatăl meu îți ... învoi amândoi asupra prețului ca doi oameni de onoare ce sunteți... dar până nu-ți sunt femeie am dreptul de a te ruga mă scutești... Vei avea destul timp mă chinuiești când îți voi fi femeie. Frumoasa contesă îi întoarse spatele și se uită din fereastă pe uliță. Ea începu râdă, căci văzu pe-un bătrân mucalit silindu-se a tăia mutre evlavioase pentru a impune trecătorilor. Ieronim și Onufrei stăteau ... mâna într-a sa și apropie gura de fruntea ei frumoasă. — Ești copilă, zise el încet, și de ce nu? Tu vrei iubești... toată fibra inimii tale tremură la această vorbă... Vrei dar ca un bărbat pe care nu-l iubești, acel Castelmare, ...

 

Alexei Mateevici - La noul-Neamț

... Intrăm. Portarul-frate ne-arată găzduirea, Înalt și somnoros... Răcoarea ne cuprinde, și toată mănăstirea Ne pare-un rai frumos. Ne hodinim. Dar somnul nu poate mă fure Și mă mai duc prin vii. Se coace poama. Cântec răsună prin pădure, Și ziua-i la chindii. Mă-ntorc. Aproape-i slujba ... i jale de-un Apostol făcut cu mare trudă, Dar șters de-un învățat. Era nerânduială. Acuma-i mai cuminte Monahul pus la cărți. Ar' -mi arate mâine cucernicul părinte Din amândouă părți. Grăbim la slujbă. Mare-i biserica de vară, Frumoase zugrăveli. Urmează proslăvirea cântărilor de seară În cin ...

 

Petre Ispirescu - Prâslea cel voinic și merele de aur

... mare se coborî cel mijlociu și făcu și el ca cel dintâi, atâta numai că se lăsă ceva mai în jos. - Acum e rândul meu mă las în prăpastie, zise Prâslea, văzând că frații cei mari se codesc; când voi mișca frânghia, voi mai mult mă lăsați în jos; și după ce veți vedea că frânghia nu se mai duce la vale, puneți paznici, păzească și, când va vedea că frânghia se mișcă de lovește marginile groapei, o trageți afară. Se lăsă și cel mai mic din frați și, de ce mișca frânghia d-aia îl lăsa mai jos, și-l lăsară ... sunt în adevăr voinici, adăogă ea, însă cu vrerea lui Dumnezeu poate îi vei birui. Dară până una alta ascunde-te, vai de mine! undeva, nu dea zmeul peste tine în casa lui, că e năbădăios și se face leu-paraleu. Acum e timpul când are vină la prânz, și are obicei de aruncă buzduganul cale de un conac și lovește în ușă, în masă și se pune în cui. N ... rămâie oasele pe alt tărâm? - Am venit ca prinz pe furii merelor de aur ale tatălui meu. - Noi suntem, îi zise zmeul; cum vrei

 

Ștefan Petică - II (O ceată-ntunecată s-a oprit)

... sărbătoarei e amar Ca drojdia cea neagră ce o lasă Năspritul must pe fundul de pahar. Cu trândavi ochi privește spre apus Mirată că nu poate -l priceapă; O rugă pare c-ar avea de spus Dar nu știe măcar nici cum -nceapă Ci stă îngrămădită ca o turmă Și tremură de taina ce-o-nfioară Cu moartea zilei blonde care curmă Și jocul și cântarea de ...

 

Cincinat Pavelescu - Bogatului

... Cincinat Pavelescu - Bogatului Bogatului de Cincinat Pavelescu Ai tot ce poate aprindă mândria ta neînfrânată; Ai aurul atotputernic și cu el lumea cârmuiești. Pământul este pentru tine o mină veșnic nesecată, Izvor de fericiri smintite pe ... pacea neveștejită a tinereții, Și patul tău e lupanarul unui desfrâu îngrozitor. O! tăvălește-te-n orgia comorii tale nemuncite, Dar nu spera

 

Dimitrie Bolintineanu - Deșertul

... câmp a înflorat. Dar visele căzură sub vântul de tristețe, Sub plânsu-mi înfocat. Așa un arbor pare în toamna ce sosește El poate -nfrunzească în timpul de plăceri; Dar inima-mi zdrobită ce viața părăsește Nu are primăveri. Ea nu mai are viață, nu are nici iubire. S ... Și tot gemem în dor! Frumoase zile, nouă, de soartă n-au fost date! O singură dorință măcar nu s-a-mplinit! Nici vedem în lume o oară de dreptate? Vai! Răul crud domnește oriunde ai privit. Neamicul cel mai mare al omului e omul. Voi, stânci pe ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>