Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru UMBRĂ
Rezultatele 541 - 550 din aproximativ 1012 pentru UMBRĂ.
George Coşbuc - Pe Tâmpa Pe Tâmpa de George Coșbuc Un nor ivit de cătr-apus Se urcă-n sus Plutind încet spre miazănoapte Iar umbra lui prin văi căzând Acum întunecă pe rând Livezi și vii și grâne coapte. Văd drumuri albe-n zări senine, La margini munți, mai jos coline Și, ca pe-o pânză zugrăvit, Orașu-n vale-adânc sub mine. E pace-n cer și pe pământ; Abia nestătătorul vânt Venit de peste munți, de-aiurea, Tot spune ce din veci a spus— Și până-n văi, de-aici de sus, Se zbate-ncet doinind
George Coşbuc - Pierde-vară Pierde-vară de George Coșbuc Frunziș al pădurii bătrâne, Doinești, o tovarășe-al meu! Doinește și vântul prin grâne, Iar apa-n izvoare murmură Și spune tot, tot spune din gură, Tot spune mereu. Sub paltin aici e răcoare, Ies umbre pe dealuri și pier, Născute din dungi plutitoare De nori ce-n grăbire s-adună Pe munți, aurită cunună La margini de cer. Mă uit la vulturul din zare Cum zboară puternic și lin, Acum e cât corbul de mare, Cât pumnul abia, cât albina, Și-n urmă-l înghite lumina Din largul senin. S-aude pe coasă cum sună Ciocanul; pe margini de râu Poporul de pasări s-adună. E cântec de luncă, pe creste; Flăcăi ce cosesc, și neveste Prin lanuri de grâu. Iar norii-și tot schimbă făptura, Se zbuciumă-ntr-înșii-arătări - Își cască balaurii gura; Văd cuiburi de pajuri măiestre, Și roibii cei fără căpestre Din smârcuri de mări. Prin mare trec zmeii cu-notul; Și, iată-l, târând un copac Piticul cu barba cât cotul, Ies scroafele-mării cu puii, Și sparge-nchisorile Gruii Bâtrânul Novac. Văd Lupul din basme, cu laba; Zmeoaice, și codu ce-l rod. ...
George Coșbuc - Somnul codrilor
... întoarce și drumul îi arată, Același drum spre codru, o goană desperată! Cu gândul morții-n suflet, cu nopțile de veci În suflet, ca o umbră pe apă tu să treci Sub brazi la rădăcină bolnavul cap să-l pleci! Sărac, pe căi să-ți mântui visarea ta nebună - Furtună-i ...
George Coşbuc - Zâna pădurii Zâna pădurii de George Coșbuc —"Iar mura-ntr-adins o făcu pe pământ Sălbatica Zân-a pădurii, Căci ochii ei negri asemenea sunt Cu negrele boabe-ale murii. Iar unde e mura, sădită de ea, Pot merge neveste și fete, Flăcăilor însă vederea le-o ia Și junghiuri prin cap le trimete! Și zmeura-anume-o făcu pe pâmânt Sălbatica Zân-a pădurii — Obrajii ei rumeni ca zmeura sunt, Obrajii și rumenul gurii. Iar pe-unde sădește ea zmeură-n văi Pot merge femeile-n pace, Dar floarea din față le-o ia la flăcăi Și galbeni ca faguru-i face. Iar mușchiu sub brazi într-adins l-a lăsat Sălbatica Zân-a pădurii, Ca mușchiul de moale e caldul ei pat, Acolo sub umbra răsurii, Iar pe-unde e mușchi, e pe-acolo și ea: Pot merge să șează copile, Flăcăilor însă odihna le-o ia De pier și se-ngroapă cu zile!" —"Ei, parcă pe Zână eu nu știu s-o-nșel! Neveste și mură să fie! Eu stau pe potecă și-ațin frumușel Cărarea la fete-n câmpie, Iar când o ...
... mea, la câni!... Pe tine, cea de altădată, Lumină stinsă pentru veci, Așa cum visul meu te-arată, Eu te iubesc... Dar niciodată Pe tine, umbră care pleci! De-aceea, împăcat cu mine, În urma ta, străin mă vezi. Nu-ți zic decât: te du cu bine! .......................... Și zâmbitor mă uit ...
... George Topîrceanu - În drum În drum de George Topîrceanu Peste firea mută doarme Cerul plin de stele. Patru plopi ascund în umbră Casa dragei mele. Dar mi-a fost pesemne calea De-un dusman ursită: Am găsit lumina stinsă, Ușa zăvorâtă... De trei nopți aceeași ...
George Topîrceanu - Înserarea (Fragment dintr-un poem)
George Topîrceanu - Înserarea (Fragment dintr-un poem) Înserarea (Fragment dintr-un poem) de George Topîrceanu După culmi de piatră sură când își pleacă-ncet mărirea, Soarele sărută codrii unde doarme mânăstirea. Între brazi feriți de vânturi, lângă zid de stâncă drept, A durat-o-n vremuri grele domn viteaz și înțelept. Sus, la turla care-apasă boltă grea de cărămidă, Pe o lespede umbrită în privazul de firidă, Slova veche, ocrotită de al vremii sfânt Visternic, Spune leatul și domnia voievodului cucernic. Umbra lui veghează parcă din bătrânele chilii Prin despicătura neagră a ferestrelor pustii... Dar acum încremenită poarta schitului rămâne, Când coboară seara, nimeni n-o mai mișcă din țâțâne. Vremea-i macină cu-ncetul putregaiul sub zăbrele, Pe veriga ruginită nu mai cad lacăte grele, — Ci prielnic duhul păcii stăpânește-aici de veacuri... Iar pe stâlpi cu zugrăveală, din înaltele cerdacuri, Ca un semn de biruință râde veselă-n culori Minunata strălucire a belșugului de flori. Și-n amurgul serii calde munții Coziei s-arată Cum își zugrăvesc pe ceruri muchea neagră și crestată, — Tot mai roșii scad în zare luminoasele văpăi, Vălul nopții se coboară tot mai negru ...
... George Topîrceanu - Şomerul Șomerul de George Topîrceanu Umblând în sus și-n jos pe bulevard, A poposit la umbră
George Topîrceanu - C. Hogaș: Note din călătorie
George Topîrceanu - C. Hogaş: Note din călătorie C. Hogaș: Note din călătorie - Un popas de George Topîrceanu ...Fără multe marafeturi, făcurăm cinstea cuvenită borșului de chitici, din care începurăm a sorbi cu iuțeală, înghițind repede și încrețind sprâncenele deasupra aburului fierbinte și mirositor. Cina fu scurtă. După ce ne ospătarăm astfel, Axinia își ghemui cum putu pe o laviță, lângă vatră, trupul ei sprinten și mărunt de țarcă ostenită, tovarășul meu așeză în tăcere la capătul tarniței o pernă vârtoasă și dispăru numaidecât sub o pocladă uriașă, potrivită parcă anume pe măsura persoanei sale lungi și deșirate, iar eu ieșii în cerdac și de acolo coborâi în livadă, ca să mă pot încânta în voie de priveliștea măreață a nopții aceleia. Din înalta împărăție a umbrelor, luna și stelele care înotau în negrele și depărtatele adâncuri ale Nemărginirii, până dincolo de hotarele ochiului, umpleau văzduhul străveziu cu o pulbere diafană și viorie. Sub mângâierile ușoare și nevăzute ale unui vânt de răsărit, fânațul adânc se mlădia în valuri molatice, pe înclinarea lină a costișei, iar prin rariștea frunzișului mișcător treceau adieri răcoroase și ușoare, ca fâlfâitul unor aripi fantastice și nevăzute. ...
George Topîrceanu - Din prag (Topîrceanu)
George Topîrceanu - Din prag (Topîrceanu) Din prag de George Topîrceanu Ca steaua serii, Mă sting în noapte, Și noaptea crește În jurul meu, Când tot trecutul În suflet moare, Coboară-n urmă-i Pustiul greu... Icoană scumpă Din alte vremuri, Îmi pari acuma Un vis pierdut... Vin’ mai aproape, Dă-mi mâna albă Și ochii negri Să ți-i sărut! Aripa morții Aruncă umbre Pe nenorocul Celor învinși. Străin de toate, Simt cum se lasă Genele grele Pe ochii
... lume plină de păcate... El niciodată n-a trecut bariera Singurătății lui nevinovate, — Și-n clipa asta ea e moartă, poate: O umbră deasă-i umple atmosfera. Neptun, se vede că tu n-ai lunetă Să-i studiezi eclipsa de departe, — Când inocenta tânără planetă Se-ntreabă ...