Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AL TĂU
Rezultatele 551 - 560 din aproximativ 714 pentru AL TĂU.
... Consintiana Și de dorul ei lăsat-a doi părinți și-apoi pribeag Rătăcit-a zi și noapte peste țări, și de-al ei drag El plângând încălecase pe Cal-Galben de sub soare, Căci e năzdravan din fire acest cal, știe să zboare Prin văzduh, până ce ... de-ntipuiri! Văd apoi zâne maestre și văd alte năluciri: Pe Zorilă și Murgilă, cari grăbesc să mi se culce La cele trei urzitoare, lângă tău de lapte dulce; Văd pe gingașa din Dafin: mă-ntâlnesc cu paraleii Și văd falnica pădure, unde-n curți s-adună zmeii, Făcând sfaturi, cum ... Cenușotcă, prinzând pureci la trăsură; Și văd pe-a zmeilor mamă flăcări aruncând din gură; Și văd Ceasul-rău de noapte, povestind cu-al său nepot Și-apoi văd pe mult vestitul Statu-Palmă-Barbă-Cot; Și-apoi văd pe Surgă-Murgă mâncând mazere pe vatră Și mai văd ... din Mars, din Zeus, din Venus, din Mercur creat-am noi Sfântă Marți și Sfântă Vineri, Sfântă Miercuri, Sfântă Joi! Oedip încă mai trăiește cu-al său mit; în infinituri Se-ntâlnesc în tradițiune și-n nenumărate mituri Harpie și grifi de spaimă; în sălbatecii noștri zmei Afli taberi de himere ...
Antim Ivireanul - Învățătură la noemvrie 8, în zioa Săborului sfinților îngeri
... Pentru cei săraci, zice înțelepciunea lui Sirah la 13 capete: Scârbă e la cel bogat, săracul. Și dumnezeescul Iacov, fratele Domnului, la Poslaniia lui, la al doilea cap zice: Iară voi aț necistit pre sărac. Și pentru preoț mârturisĂ©ște obiciaiul cel de obște și mai vârtos acela al locului acestuia, întru care preoții sunt cei mai necinstiți și mai obidiți. Însă aceștea, pre carii lumea îi socotĂ©ște mici și proști, nu sunt ... nu poruncĂ©ște soarelui cestui ce să vĂ©de, ce pune supt datorie cu cuvintele lui și cu rugăciunea lui, pre soarele cel de taină al dreptății, pre însuș unul născut fiiul lui Dumnezeu, să se pogoare din ceriu și supt întâmplările pâinii și a vinului să se facă ... iaste aceasta o putĂ©re de carĂ© să minunează și îngerii? Pre Melhisedec îl numĂ©ște, marele Pavel, asĂ©menea cu Fiiul lui Dumnezeu, la al 7 cap cătră ovrei, pentru căci aducea pâine și vin jărtvă lui Dumnezeu, carele era închipuire dumnezeeștilor taini. Și noi cum vom numi cu nevrednicie ... Au să zic mai chiar, care obide n-au de la oameni, de la creștini și de la fiii lor cei duhovnicești? Cu tot sufletul
Miron Costin - De neamul moldovenilor
... Costin Cuprins 1 Predoslovie, adecă cuvântare dintăi de descălecatul țărâi cel dintăi și a neamului moldovenescÅ 2 Cap. I - de Italia 3 Capul al doilea - Pentru împărăiia râmului 4 Capul al treilea - De Dachiia 5 Capul al patrulea - De Traian-împăratul 6 Cap al cincilea - Aicea vine rândul să pomenim de cetățile ce se află aicea în ară la noi 7 Capul al șaselea - De numerile neamului acestor țări și de port și de limba graiului, de unde au luat, așijderea și de tunsura, carei să află și ... sale. Laud osârdiia răposatului UrĂ©chie vornicul, carile au făcut de dragostea țărâi lĂ©topisețul său, însă acela de la Dragoș-vodă, de discălicatul cel al doilea al țărâi aceștiia din MaramoroșÅ scrie. Iară de discălicatul cel dintăi cu români, adecă cu râmlĂ©ni, nimica nu pomenĂ©ște, numai ameliță la un loc ... această țară i-au fostÅ milă, să nu rămâie întrÅ întunerecul neștiinței, că cĂ©lelalte ce mai suntÅ scrise adăosături de un Simeon Dascalul și al doilea, un Misail Călugărul, nu lĂ©topisețe, ce ocări suntÅ. Care și acĂ©lea nu puțină a doao îndemnare mi-au fostÅ. CâtÅ ...
George Coșbuc - Pe drumul Plevnei
... acolo viu. Băiatul mi-e-n război acu de-o lună, Și m-am dus să-mi văd băiatul că-i la Plevna și-i al meu. Repede-mprejur se strânse ca prin farmec toată ceata Ca să-ntrebe cum e Plevna? cum stau turcii-nchiși în ea? Ce mai zice ... acum îți sunt știute, Ți-ai văzut și tu băiatul, ce mai vrei să vezi acum? Să te-ntorci, în sat acasă; ia-ți toiagul tău și du-te. Noi suntem cu toții tineri zor avem și mergem iute, Tu ești slabă și puțină și e mult de mers pe drum ...
George Topîrceanu - Homer: Chinurile lui Ulise
... las și să plec pe pustiile ape Fără să știu încotro, nici până când rătăci-voi? Valul ușor clipotind îmi aduce zadarnic aminte Sunetul glasului tău, blondă și dulce Calipso! O, ce neghiob am putut într-o clipă să fiu de-a lăsare, După himere-alergând, nimfa cea grasă ... cu trupul gingaș s-a ivit scuturându-și în soare Părul ei galben și ud leoarcă de apă amară. — O, nestatornice fiu al bătrânului rege Laerte! Ce curioase idei vin să-ți întunece mintea? Oare puține răbdări păn-acum pribegind îndurat-ai, Ca să te-arunci în adânc ...
Ion Luca Caragiale - Două note
... i ce È™tie È™i ce nu, È™i dacă o pricepe È™i dacă nu, numească-se el Taine, sau fie ilustrul ciubotar al lui Apelles. Pe vîrful unui obelisc bătrîn se abate cîteodată È™i un vultur, dar mai ales se strîng întotdeauna roiuri de muscuÈ›e să ... o asemenea lucrare cu calităÈ›i eterne È™i a cuteza s-o potriveÈ™ti sau s-o mai ciopleÈ™ti, după trecătorul tău gust È™i cu competenÈ›a ta discutabilă — discutabilă pentru că e negativă faÈ›ă cu realitatea evidentă È™i palpabilă a ... proprie È™i a cîtorva clienÈ›i — va să zică, a mutila lucrarea de artă pentru restul fără capăt cunoscut al lumii È™i vremii este a te face vinovat de o faptă reprobabilă, este, cu un cuvînt, o profanare... Iar de profanare nu ... afle formele primitive curate; ea restabileÈ™te numele asiriane, pe care transcriitorii ebraici din primele secole ale erei noastre le-au deformat după sensul actual al lor prin introducerea punctelor vocalice subtscrise în vechile cărÈ›i biblice; iar din miturile străvechi asiatice, încărcate, în migraÈ›ia lor pe atîtea È™-atîtea ...
Marius Marian Șolea - Crinul trandafiriu de la Cabinet
... a-nceput să aibă acces la tăcere, are chipul unui mort, de împrumut pentru că el nu a avut niciodată numai unul al lui. acesta de acum este descompus de distanța dintre ceea ce își propune și ceea ce este de fapt, putrezește anunțându-și succesele. o înlănțuire ... e de ajuns, aștept să te trezești cum vei dori tu, cu ochii deschiși spre niște cuvinte, deși eu atunci voi fi demult înăuntrul văzului tău, imediat sub frunte, cu o mână discretă, atârnând interior, în spatele inimii în care ai strâns întuneric. lumina se mișcă pe deasupra lucrurilor, scoțându-le ...
Ștefan Octavian Iosif - Zmeoaica
... vine cumplită, cu părul vîlvoi, Și dacă ne-ajunge, Aman e de noi ! — N-ai teamă, tu, mîndră copilă de crai, N-ai teamă, al inimei mele tezaur ! Aruncă-i tu pieptenul de-aur ce-l ai, Pe loc să se facă un munte de aur. Ah, iată-l cum ... crai ! Acolo rămîne de-acum înainte ! Noi însă trecut-am pe celălalt plai, În lumea de visuri curate și sfinte ! Înlănțuie-mi gîtul cu brațul tău
George Coșbuc - Poet și critic
... În Siracuza. Troheii șchiopi și iambii duri; Și nici nu știi măcar să-i furi!" Dar n-a sfârșit, căci Dionis, Ca un al doilea Ajax mitic, A râs de furie și-a-nchis În turn pe critic. P-un biet Omer îl poți nega ... Zoilii. Să vezi! Eu cred că fac acum Mai buni dactilii. N-am nici un vers pocit și rău, Și-aș vrea s-aud cuvântul tău!" Și de pe sul, cu mult avânt, Ies odele, încet, cu-ncetul. Olimpic și cu glasul sfânt Citea poetul. Curtenii, transportați, răspund: —"Ce-artistic ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Pravoslavnicul și slăninele
... acesta pe care l-ai zidit a-l batjocorî pre dîînsuuul ! Aș ! pace ! Parcă era mort balaurul acesta. Dibuind pînă la capătul celîlalt al patului, dete peste muiere și zise : - Marea aceasta, este mare și laaaatăăă ! Învîrti mîinele pe dasupra copiilor ! - Acolo, juvini mari și mici, maari și miiiici ... în sus, înhăță un retevei și se repezi pe scară. Pravoslavnicul, speriat, rupse învelitoarea ca să scape și zise cu glasul tremurînd : - Ruptu-ai sacul tău, Doamne ; și m-ai, m-ai încins cu veseliiie ! Hoțul de păgubaș în pod, parvoslavnicul pe casă. Cînd să sară : - Și șchiopii vor sări ca ...
Ion Luca Caragiale - Un pedagog de școală nouă
... mai sus): Și mai care? Elevul (pierdut): Virțăvercea, dom'le! Profesorul (indignat): Nu Vițăvercea, mă! Dănimarca, mă! Dania, mă! (Șoptind amenințător printre dinți:) Dania tătână-tău! (Energic:) Merji la loc, boule! Elevul pleacă obidit la loc. Inspectorul (conciliant): Ei, oricum, tot a știut destul de bine. Profesorul (încă fierbând ... Dar pe Natura aia cine au făcut-o, mă prostovane? Elevul: Dumnezeu, dom'le! Profesorul : Dar vezi bine că Dumnezeu, că-z doar nu tată-tău și mumă-tă!... No! acuma... noi, românii, musai doară să șkim pe cum că: ghe unghe ne trajem noi?... ghe unghe?... spune! Elevul (energic): De ... fac eu! (Râsete.) Silențium, măgarilor! Educățiunea prințipială mai apoi ne obligă la reșpect cătră cei mari, și la înfățișare moghestă, carea iaște ca un ghecorum al juneții... (Răspicat și sever:) Că pe carele îl voi veghe că rânjăște, ori se zbenguiaște, apoi minken acelui măgar i-oi lunji eu urechile... măcar ...