Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AUZIT
Rezultatele 561 - 570 din aproximativ 1198 pentru AUZIT.
Constantin Negruzzi - Aprodul Purice (Negruzzi)
... strigă să-l lasă; catanele se supun, Îi iac loc, se dau în lături, mâna pre el nu mai pun. Generalul lor simțește după câte auzi, Că ușoară biruința, cum gândește, nu-i va fi. Deci în cete d-o potrivă oștenii săi adunând, Pre haiduci puind în mijloc, călărimea înșirând ...
Constantin Negruzzi - Marșul lui Dragoș (doină)
Constantin Negruzzi - Marşul lui Dragoş (doină) Marșul lui Dragoș de Constantin Negruzzi A apărut în Foaie pentru minte, ininiă și literatură , 1842, nr. 13, 30 martie. Azi este sărbătoare! Români, să ne grăbim, În șes la vânătoare Pe Dragoș să-nsoțim. Grijiți armele voastre, Curând să alergăm, Din locurile noastre Hoți, feare s-alungăm. Doină! Doiniță! Zână plăviță! Vino cu noi; Tu ne scutește, Și ne ferește De-orice nevoi. Optzeci de oi despoaie, Și prin frigări le pun; De surle, de cimpoaie Pădurile răsun. Vitezii se așează Pe lâng-un mare foc Și Dragoș ospătează Cu dânșii la un loc. Doină! Doiniță! Zână plăviță! Vino cu noi; Tu ne scutește, Și ne ferește De-orice nevoi. Sunt gata, stau cu toții Să plece la izbânzi, Ca să-ntirească hoții, Să capete dobânzi. Dragoș merge nainte Pe-un cal cu ager curs, El preste-mbrăcăminte Poartă-o piele de urs. Doină! Doiniță! Zână plăviță! Vino cu noi; Tu ne scutește, Și ne ferește De-orice nevoi. Veseli de sârg porniră Românii mult voinici, Ca lanțul ce înșiră Pe-a plaiului potici. Nevestele cu jale Privindu-i, lăcrămând: Îi auzeau la vale Cum se cobor cântând: ...
Constantin Negruzzi - Memnon Memnon de Voltaire Traducere de Constantin Negruzzi - Istorioară alcătuită de Volter iar acum tălmăcită de pe limba grecească și alcătuită în stihuri de Costache Negruzzi, anul 1823, septemvrie 25 în Iași, 16 ans Nu știu ci vra să zică că Memnon au venit Într-așa fandasie el au catandisât Ca mai mult decât toți, înțălept să să facă Și piste a faptei buni margini el să treacă Singur fără greșală, fără de strâmbătate, Cu minte, înțălept, viteaz și cu dreptate, "Și deci, zice Memnon, cu sâni vorovind, Ușoare, de nimica aceste socotind, Să fie cineva-nțălept, să șadă-n fericiri, Zice el, ci-i mai trebui decât nepătimire, Și ca de patimi slobod să fii orișicini, Nimica mai ușor n-au mai stătut în lumi Mai vârtos de fimei de tot să mă feresc, Fii cât de frumoasă, să n-o cumva iubesc Dacă și ce mai frumoasă să va-ntâmpla de-oi vidĂ© S-alerg să mă sfătuiesc îndată cu minte mĂ©, Voi zici: acești obraji cari acum înfloresc Îi vei vidĂ© odată că de tot să zbârcesc, Ochii acei frumoși și acei luminați. Pe urmă-i să-i vezi roși și de ...
Constantin Negruzzi - Regele Poloniei și Domnul Moldaviei
Constantin Negruzzi - Regele Poloniei şi Domnul Moldaviei Regele Poloniei și Domnul Moldaviei de Constantin Negruzzi Albina românească , 1839, nr. 102, 24 decembrie Carol XII, regele svezilor, adusese spaimă în tot nordul Europei; dar nebuneasca lui sumeție se sfărmă în sfârșit de statornica cumpănire a lui Petru I, împăratul Rusiei, și acest june rege, pierzând sub Pultava rodul tuturor trecutelor sale biruinți, abia scăpase rănit în Moldavia la Tighine (Bender). Nenorocirea lui Carol aduse însă și căderea regelui Stanislav, pre care el îl suise pe tronul Poloniei, de unde coborâse pre August Electorul de Saxonia. Dar trebui să dăm mai întăi o lămurire despre acest rege polon. Carol văzuse pre palatinul Stanislav Leșcinski când îi fusese trimis deputat de confederația Varsaviei. Junele palatin plăcu cuceritorului sved. El avea o fizionomie norocită, era franc, brav, deprins cu ostenelele și iubit de vasalii săi. Regele svezilor cunoscându-l, zise: "Omul acesta îmi va fi purure prieten", și în gura lui Carol aceste vorbe însemnau: Omul acesta va fi rege. Curând după aceasta, se porunci Adunării să-l aleagă rege. Cardinalul primat se împotrivea. — Ce-i lipsește lui Leșcinski? îl întrebă regele sved. — Sire, e prea june... — E ...
Constantin Negruzzi - Strofe (Negruzzi)
Constantin Negruzzi - Strofe (Negruzzi) Strofe (dedicate d-nei Smaranda Docan) de Constantin Negruzzi Patriotismul, doamnă, e bun câteodată Precum e bun la foame și borșul cu păsat, Iar când el vrea să fie bucată neschimbată, Îmi vine să-mpung fuga flămând și desperat. Și eu am ajuns, doamnă, în astă tristă stare! Nu pot s-aud nici vorba cea de patriotism, Căci văd că el nu este decât o faimă mare în vorbe, Iar în fapte e chiar șarlatanism. De-aceea orice treabă de patrioți cântată, Oricât de bună fie, eu n-o pot suferi Când văd că de ei înșii e și aplaudată Și când a lor țintire eu n-o pot nimeri. Îmi iau dar îndrăzneală să vă trimet cu bine Pe ștefan acel Mare și pe Mihai cel Brav, Acei ce pe turci, unguri și litfele străine A-i bate —în vremea veche aveau un rău nărav. La dumneata sunt sigur, mai bine vor petrece Decât la mine, care cu totul i-am uitat, Căci, zău! patriotismul îmi pare-o dusă rece De când de-a lui brașoave atât m-a
Constantin Negruzzi - Vergiss-Mein-Nicht
Constantin Negruzzi - Vergiss-Mein-Nicht Vergiss-Mein-Nicht de Constantin Negruzzi Viața este în trecut și în viitor: dorință și căință, în cea întâi jumătate a vieții omul încă nu trăiește și apoi începe a muri. Conștiința ticăloșiei noastre ne depărtează pururea cu privirea înainte sau înapoi; fericirea o vedem tot dincolo de orizonul nostru. Cu ce nătângie ne ținem de cele mai mici suvenire! Ce înrâurire au asupra noastră o melodie nesimțitoare poate pentru toți, o privire a cerului, vederea sau mirosul unor floricele pe care alții le calc în picioare cu nebăgarea de seamă. Așadar, mă veți ierta că vorbesc cu complacere de Vergiss-mein-nicht, floricică cu petalele de un albastru deschis, cu frunzele verde închis, pe care svițerii o numesc iarba mărgăritarului, care crește pe malul râurilor și a lacurilor, avându-și pururea picioarele scăldate în apă. Dar pentru poetul făr amor, pentru acel a cărui suflet a fost sfărâmat de chinurile unui amor viclean, aurul e numai aur, metal ca și ferul și plugul. Lauda nu este decât o groasă tămâie ce amețește capul; cununele de flori sunt cununi de spini care ...
Constantin Stamati-Ciurea - Un ajun de Anul Nou
... a fi sfâșiat de lupi, care, cum am înțeles, ne adulmecaseră și alerÂgau din toate puterile, ca să ne ajungă. — Moșule, moșule! auzi lupii? strigai eu cu îngrijire. El nu-mi răspunse îndată, ci lepădând hățurile își bătu mâinile de umeri, ca să le încălzească. — Moșule! strigai ...
Constantin Stamati - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său
... n-am simțit de când aici am intrat; Nici tu vei putea găsi un fir de iarbă măcar În acest muced lăcaș, nici vei putea auzi Alt răsunet, sau alt rost, decât și noapte și zi, Obezile clănțăind, ș-a-nchișilor plâns amar. Zboară dar, du-te de-aici ...
Constantin Stamati - Însuși în singurătate
Constantin Stamati - Însuşi în singurătate Însuși în singurătate de Constantin Stamati Însuși în singurătate, Strig, mă vaiet, cine-aude? Inima mea, ticăloasa, Mii de dureri o cuprinde. Moarte, a mea mângâiere, Ce zăbovești de nu vii, Să mă mântui de durere, Să scap de nenorocire, De osândă-ngrozitoare, De-o jalnică chinuire, Nenorocire mai mare? Numănui nu pot să spui Duioasa mea întâmplare. Nu găsesc om cu simțire, N-am prieten credincios Să-i spui a mea chinuire, Să-i spui starea ce-am ajuns, Că sunt mort între cei vii Și trăiesc oftând pe-ascuns. Lacrimile-mi feresc, Ca să nu-nțeleagă nime Că plâng și mă tânguiesc. Aleargă, moarte, grăbești, Dă sfârșit unei vieți Ce cumplit se chinuiești. Mângâierea mi-i mormântul, Nesimțirea mi-i scăpare, Să m-ascunză dar
Constantin Stamati - Aslanaș cel bogat și momița lui
Constantin Stamati - Aslanaş cel bogat şi momiţa lui Aslanaș cel bogat și momița lui de Constantin Stamati Eu tac mulcu, nu mai grăiesc, mă mir de ce văd acum! Că mai bine este omul să nu-nvețe nicicacum; Căci de ce să se trudească zi și noapte tot citind, Și de ce să-și piardă vremea patriei sale slujind? Și de ce fapte slăvite, Dacă nu sunt prețuite? Când acel ne-nvățat, Dacă soarta avere i-au dat, Și vro țolină frumoasă de femeie au luat, Făr-a osteni ceva, Și făr-a servi cândva, Tot același respect are, În oricare adunare, Ca și omul învățat. Precum s-au și întâmplat, că nu demult la Bagdat, Un neguțitor onest, strângând multă avuție, Au răposat, Lăsând a sa clironomie Fiului său Aslanaș. Însă acest băietan Nu semăna cu-al său tată, ci chiar a orangutan, Căci el numai când dormea din trup nu se schimosea, Dar îndat’ ce se trezea, Făcea cu mare iuțeală fel de fel de strâmbături Și sprintene sărituri. Cu toate acestea, Aslan simțindu-se nătărău, Și fiindcă de la dascăli învățase foarte rău, Au auzit de-o momiță ...
Constantin Stamati - Omul onest
Constantin Stamati - Omul onest Omul onest de Constantin Stamati Eu nu cer noroc, mărire, de care stă îngâmfat Cel ce trăiește în bine de când ochii au deschis; Căci eu, ca frunza uscată de vântul soartei purtat, Mă duc, zbor făr-încetare oriîncotro sunt împins, Dar cer amic de credință, să-mi priască, să-l iubesc, Și nu pot găsi un suflet să-nțeleagă pe al meu, Și în loc de mângâiere, între oameni ce găsesc? Dușmani ce făr’ să mă știe se bucură când plâng eu. Așadar, eu de la oameni nu am ce mai aștepta... Căci omul onest îi mândru, nu știe a se pleca, Aud că-n pustiii codri omul bun se liniștește... Dar eu zic că-n mormânt numai acel bun se