Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LUA LOC
Rezultatele 561 - 570 din aproximativ 805 pentru LUA LOC.
Mihail Kogălniceanu - Noul acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu
... făcătorule de rele! Condacul III Întru ce vom mai fi nădăjduindu-ne, când în toată ziua îți aduci o nouă izvodire de rău și, în loc de a te preface, mai mult te înțelenești întru fără-de-legi; agiungă acum intâmplările și vie vremea a ne face ...
Ion Luca Caragiale - Bacalaureat
... mic... Știi ce creștere i-am dat!... — Ei! bravo! — Auzi, tocmai la Morală... Suie-te, te rog. Și, zicând acestea, cucoana îmi face loc lângă dumneaei în trăsură. — N-ar fi fost mai bine, madam Georgescu — zic eu — să fl mers d. Georgescu în persoană la ...
... boierilor. Cântecul însuși zice că el nu făcea morți de om, dar avea mulțumire a pune pe ciocoi în lanțuri. ↑ Fiare în loc de fere , provincialism. ↑ Bujor a fost prins într-un bordei, aproape de Focșani, unde el se odihnea. ↑ După înțelesul acestor două ... răspunde ca și acesta judecătorilor ce-l întrebau despre averile adunate: ,,Averile nu v-oi da, Că pe Voicu-ți spânzura Și voi galbenii-ți lua
... comândare, am mințit ca totdeauna — în sfârșit, îți concede societatea mea serioasă de cioclu. Noi, Ieronim, ne-om duce în oraș... știu într-un loc vin bun, știi colea, phiu! om juca cărți cu alți frățiori, om fuma din lulele lungi cât ziua de azi și ne-om uita pe ... de frumoasă, capul ei se ridica c-un fel de copilăroasă mândrie, astfel cum și-l ridică caii de rasă arabă, ș-atunci gâtul nalt lua acea energie marmoree și doritoare totodată ca gâtul lui Antinous. Ea-și culcă capul într-o mână și privi la acel tânăr călugăr cu o ...
Vasile Alecsandri - Dan, căpitan de plai
... dezmierda grăind: N-aibi grijă, măi șoimane! eu am și duc cu mine O vrajă rea de dușmani și bună pentru tine. Și murgu-și lua calea în liniște deplină Prin codri fără drumuri și fără de lumină. Iar vulturii carpatici cu zborul îndrăzneț Făceau un cortegi falnic eroului drumeț. Încrederea ... stol de vulturi urmați de uli gramadă, Atrași în orizonturi de-a morții rece pradă. Un fulger se aprinde în ochii lui pe loc. La luptă, Dane! țara-i în jac, țara-i în foc! Bătrânul Dan desprinde un paloș vechi din cui, Și paloșul lucește voios în mâna ... Se pierde doru-n umbra amurgului mâhnit. Atunci zărește ochiul minunile din basme, Acele legioane de tainice fantasme Care-ntre zi și noapte apar în loc oprite Cu mantii lungi și albe de-a lungul învelite. Așa apare-n șesuri mărețul om de munte, Călcând cu pași gigantici pe ... c-un harapnic ce-n urma lor pocnește Și ca un șarpe negru prin aer se-nvârtește. Ursan le-aține calea și caii stau în loc. Apoi către voinicul ce poartă busuioc El zice: Fulgo! prinde-mi pe murgul cel țintat, Moș Dan și eu la Nistru ne ducem pe luptat ...
Dimitrie Anghel - Aducerile-aminte...
Dimitrie Anghel - Aducerile-aminte... Aducerile-aminte... de Dimitrie Anghel Publicată în Tribuna [Arad], XIV, 231, 28 oct. [10 nov.] 1910, p. 1—2 Eram doi călători în pustiul larg al lumei, și întîmplările ne aruncase ca pe doi naufragiați pe coasta unei furtunoase mări. Averi nu pierdusem în acest naufragiu nici unul, nici celalt; pentru bunul cuvînt că eram săraci amîndoi și că tot avutul nostru nu era făcut decît din luciu de lună, din rime rare și versuri sonore. Eu aveam un palat ca locuință, ca un senior fabulos, cu fereștile deschise pe orizontul mării. Sub terasa de piatră, valurile își cîntau concertul lor milenar, și în afară de corăbiile ce treceau însemnîndu-și dunga lor de fum pe cer, alți oaspeți n-aveam decît doar pe fantasticii delfini ce-și ridicau cozile lor din valuri ca niște ancore. Era un murmur etern, o sfadă de valuri, o convorbire, ecouri. Pescarii albi, iubitori de furtună, cu zborul lor grațios, se jucau de-a pururi arătîndu-și piepturile lor mai albe decît spuma, se înălțau ca ridicați de un fir nevăzut, se alungau o clipă prin spațiu, apoi cădeau săgeată, pășind parcă pe apă, și se înălțau ...
Anton Pann - Ciobanul și magarul
... mă pricep ce fel ! Zise hoțul către prost: -Stăpîne, eu om am fost, Și la părinți cînd eram, Totdauna supăram, Așa într-o zi pe loc, Cum m-a blestemat cu foc, În măgar m-am prefăcut Ș-am plecat după păscut. Umblînd pe cîmpul întins, Unul îndată m ...
Antim Ivireanul - Învățătură cînd se face parastas
... oamenilor, să ziceț toți, cu un glas și cu o inimă: Dumnezeu să o iarte, pentru ca să ne învrednicim și noi a lua
George Coșbuc - Muntele Rătezat
George Coşbuc - Muntele Rătezat Muntele Rătezat de George Coșbuc Muntele și-acum ascunde Între nouri fruntea lui; Trăsnet când prin stânci pătrunde Dintre stânci și-acum răspunde Vulturu-ngrijat de pui. Fiarele și-acum își cată Sus prin codri adăpost, Turme când pe culmi s-arată Însă vârfu-i niciodată N-o să fie cum a fost! Că pe culmi atunci, pe creste, Uriași trăiau cumpliți, Cu copii și cu neveste. Noi știm numai din poveste, Că-s acum de mult pieriți. Ici, pe-un munte, câte unul, Altu colo-n pisc era; Când vorbea, urla ca tunul; Când fugea pe culmi nebunul, Sub el locul tremura. Noi le știm, românii, toate, Că trăiam și-atunci pe-aici. N-aveam grija lor, nepoate: Le păream prin vale poate Niște biete de furnici. Și trecură vremi, trecură, Uriașii puțintei Tot mai repede scăzură. Cei din urmă cari văzură Sfântul cer, îi știm pe trei. Un flăcău și două fete; Nimeni altu-n lung și-n lat. Ele-umblau nemângăiete Și-ntre ele-o ceartă dete, Cui să-i fie el bărbat? Prețul fu, ca-n vremi trecute, O cetate-n munți la nori: Care-o va clădi mai ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Palatul de cleștar
Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Palatul de cleştar Palatul de cleștar de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Cam pe la începutul vremilor, până unde praștia minții nu azvârle, se povestește, așa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci și cioplit din altă bardă. Tot cu mâini și cu picioare era și pe-atunci, tot cu ochi și cu urechi, tot cu nasul deasupra gurii și cu călcâiele la spate, dar de învârtea copacul smuls din rădăcină și mi-ți izbea la mir leii pustiilor, dihăniile cădeau tumba, cu labele în sus, marghiolindu-se a moarte. Apele curgeau la vale și munții se ridicau în sus. Nu se pomeneau flori pe cer și stele pe pământ — ca pe la pârdalnicii noștri de stihari —, dar multe nu erau așa după cum sunt. Împărații de mureau în luptă de buzdugan, bine, iar de nu, li se uitau de zile. Numai dacă barba le mătura țărâna la nouă coți în urmă, chemau pe unul din feciori, pe cel mai viteaz și mai cu minte, și-i dăruiau naframa, inelul, paloșul, stema și gonaciul, ca să poată împărăți și război în locul lor. Apărarea și dreptatea atârnau de tăișul paloșului. Cu ...
Ion Luca Caragiale - Câteva cuvinte
... Acesta ar putea fi mai bine prins dacă, din multitudinea de publicațiuni literare și critice, s-ar despărți hotărât și s-ar grupa la un loc toate spiritele competente, toate talentele de care dispune țara astăzi. Și Dumnezeu știe dacă ar fi așa de multe încât să nu poată încăpea convenabil ...