Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA SĂ NU

 Rezultatele 571 - 580 din aproximativ 2617 pentru CA SĂ NU.

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor 3

... că numa pentru acest sfârșit au rânduit Dumnezeu în sfânta a lui besĂ©rică acĂ©ste 40 de zile ale postului acestuia, pentru ca aibă păcătoșii pricină se pocăiască de păcatele lor și Dumnezeu -ș arate cătră ei milostivirea lui. Au rânduit această vrĂ©me fie ca o zeciuială anului, nu pentru dânsul, ci pentru folosul nostru, pentru ca lăsăm răutățile, pentru ca înfrânăm patemile, pentru ca supunem trupul, pentru ca facem lucruri creștinești și plăcute lui Dumnezeu: hrănim pre săraci, miluim pre cei streini, ertăm pre cei greșiț, arătăm dragoste cătră Dumnezeu și cătră vecinul nostru, iar mai vârtos pentru ca ne curățim cugetele noastră de tina păcatului și cĂ©rem, ertăciune de la Dumnezeu pentru necinstele ce i-am făcut, peste tot anul, cu gândul ... stia sunt rodurile pocăinții? Acest folos ne-au mijlocit postul? Aceasta dobândă au făcut zeciuiala acestui an? Precum văz eu și pentru noi are pricină se întristeze Hristos precum întrista și plângea și pentru Ierusalim, când întra cu ramuri și cu stâlpări. Dară când vor fi zilele acĂ©lia întru carele au facă creștinii hotărâre schimbe firea,

 

Dimitrie Anghel - Steluța (Anghel)

... o clipă în aer ca un funigel rătăcitor. O șoaptă gîngavă, scăpată dedesubtul unei clape ca dedesubtul unui dinte bătrîn, a alergat parcă întîlnească nota filată ; tremolo, ca un pas greoi și nesigur, ce-ar trece deasupra unor dale clădite peste o boltă, contrabasul a urmat și el răspundă că-și aduce aminte. Aerianele punți întinse de vibrații au ajuns de la om la om ; ca niște fire nevăzute, sunetele, dezrobire din înaltul unui arcuș, au înfășurat molatec clarinetul, s-au furișat trecînd pe gîtul bătrîn al contrabasului, au revenit în ... și i-a prins pe toți parcă într-o plasă nevăzută, într-un paianjeniș aerian de simpatie. Și, puși de acord, legați așa ca niște credincioși într-o rugăciune, taraful a început cînte. Glas omenesc ca plîngă cuvintele nu s-a ridicat, dar romanțele cunoscute n-au nevoie de cuvinte. Rotunda gură, ce face de obicei o pată de umbră într-o ... mai tînăr dintre ei violoncelul, șoptind ca într-o ureche imaginară ; și numai secundul, dintre toți, osînditul ...

 

George Topîrceanu - Deschiderea stagiunii. Săptămâna Caragiale

... mai puțin intens decât Pristanda. Vechiul polițai e o figură atât de populară, încât nici n-a deschis bine gura, și lumea începe râdă. Polițaii de astăzi nu mai sunt așa. Pristanda nu mai există. De aceea publicul a găsit că piesele lui Caragiale nu vor putea trăi, că ele sunt deja demodate, fiindcă tipurile lui au dispărut... S-ar părea că marele Caragiale trebuie se supună acestei fatalități. Că opera lui pierde în durată ceea ce a câștigat în intensitate. S-ar părea că Tipătescu trăiește și ... Că Pristanda a murit, tocmai pentru că a fost odinioară prea viu. Că un personagiu viu împărtășește și soarta noastră: moare. nu ne înșelăm însă. Pristanda a murit ca tip , dar trăiește și va trăi ca om. Strigătul lui: „famelie mare, renumerație micăâ€� e atât de omenesc, atât de puțin special! Grija lui pentru soarta acestei “fameliiâ€�, dragostea lui ... ele. Cavaleri medievali nu mai există de 5 veacuri, dar Don Quijote trăiește. Doctori ca Argan ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Norocul dracului

... Și se făcea că zicea nevestei: "Vezi că e noroc?" Iar ea se facea că-i zice: "Norocul e de la Diavolul". Se albise luna ca un rotocol de hârtie. O apă de lumină se revărsa de la răsărit. Omul se deșteptă speriat, căci se facea că n-o -i fie de-a bună până la isprăvit. " mă uit încă o dată în ea, se gândi el, -l apuc bine pe spiriduș și -l strâng de gât pân-o plesni." Scoase punga. Se uită în ea. Ce vadă? În loc de dimon, bănuți de aur, ce luminau ca jăraticul. Omul, și speriat, și necăjit, aruncă un pumn de bani la răsărit și altul la apus, zicând: — Duceți-vă dracului, banii dracului! N ... apucă bine sfârșească cuvântul, și zări de la răsărit turme albe și de la apus turme negre ce izvorau din lumină și din neguri ca niște ape crețe și nemărginite. De behăitul lor se deșteptase lumea. Turmele cuprinseră casa, învăluiră curtea, încinseră satul și nu le mai încăpea locul. Un cioban, cu plete lungi și cu căciula ca

 

Ion Luca Caragiale - O zi solemnă

... un trup, care se declare județ de sine stătător cu capitala Mizil. Soluțiunea era neadmisibilă, din cauza crizei de care suferea tezaurul public. Fără renunțe a gândi la realizarea visului său într-un timp mai oportun, Leonida a început stăruie ca barem se strămute la Mizil episcopia de Buzău. Fatalitatea însă! S-a opus sinodul. - Atunci, dacă nu se poate episcopia, strămutați la Mizil măcar regimentul 32! La aceasta s-a opus comenduirea corpului respectiv de armată. - Atunci, dacă nu se poate regimentul 32, înființați-ne un liceu clasic și mutați la Mizil Facultatea de medicină din Iași! La aceasta s-a opus ... înființează expresul București - Berlin via Breslau. Leonida ia itinerarul oficial și vede... o scăpare din vedere, probabil! o greșală de tipar, desigur!! în dreptul Mizilului nu se indică ora - o linie dreaptă, ca la Inotești și la Vintileanca! Aleargă la gară... Cercetează... Nenorocire! Nu e scăpare din vedere, nu e greșală de tipar! Este exact: expresul trece pe la Mizil fără

 

Nicolae Filimon - Ernani. Operă serie în 4 acte

... de voce mai mare decît ale acestui artist. Cu toate transportele și puntaturile adoperate la mai multe din notele acute, tot a lăsat se simță o deosebire însemnătoare între felul cu care a esecutat și forța ce urma dea acestei părți, ca fie interpretată cum se cade și placă mai bine publicului. D. Cesare della Costa, în rolul lui don Ruy Gomez da Silva, a fost bine în toate. Ca artist dramatic a susținut frumos, cu mult natural și cu multă demnitate, caracterul lui Silva, grande di Spania; ca cîntăreț n-a negligeat nimic ca poată ajunge pînă la puntul de a esprima, după cum o cere arta muzicală, partițiunea acestui rol. Notăm însă cu părere de rău ... cadența de la cavatina Infelice e tu credevi [3] este cu totul lipsită de simțul comun; saltul făcut de la octava basă la cea acută nu este decît un salt mortale, o sforță monstruoasă, și am dori ca nu se mai repete fiindcă efectul ce-l produce, deși îndrăzneț, e neplăcut. Orchestrul, corul, au mers prea bine pentru că au fost bine întonate, însă ...

 

Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Al. Macedonski)

... Ce rău ți-a făcut, Alecule, Monitorul Oficial, de vrei -l aduci la faliment, or poate pândești locul directorului? Poetul Macedonski începu râdă, îndreptându-și lavaliera, care se strâmbase, și vru -și ia rămas bun zicând: Mi se pare că v-am întrerupt o conversație interesantă. Nu, replică maestrul Caragiale, vorbeam cu Cincinat, care e tânăr, despre arta stilului. Dar ce, nu vă cunoașteți? Ăsta e un băiat de viitor. Ți-l prezint: Cincinat Pavelescu. [Poetul] Macedonski, foarte ceremonios, scoase jobenul și-mi strânse mâna cu însuflețire ... Epigrama aceasta care i s-a atribuit lui Macedonski, dar care a apărut neiscălită și a cărei paternitate maestrul nu și-a însușit-o niciodată, nu era nici prea răutăcioasă, nici prea spirituală. Publicarea ei a avut nenorocirea coincidă cu izbucnirea maladiei mintale a genialului poet Eminescu. Cel care a dat alarma și a pornit o campanie ... bun și milos], care iubea și admira pe marele poet [și nu știa refuze pe nimeni]. De obicei scrisorile obțineau rezultatul dorit. Dar

 

Alexei Mateevici - Colindele Crăciunului

... pe cei tineri și povestesc fel de fel de întâmplări din viața lor bătrânească — și ei parcă mai răsar oleacă înaintea Crăciunului și caută s-anine la vreun lucru, ca nu zică tinerii că numai ei se gătesc de Crăciun creștinește, iar moșnegii nu fac nimic. Și în tot lucrul ce se face înaintea Crăciunului se simte o bucurie mare, că va da Dumnezeu și vor veni acuși sărbătorile ... stog de fân sau paie în harman, — învață și cuvintele și versul cu toată osârdia și sârguința, care o pot pune în acest lucru, ca de Crăciun nu se deie de sminteală și le cânte toate frumos și cumsecade. Și, cu cât mai multe colinde știe un flăcău, cu atât mai bine și cu atât mai mare trecere ... se petrec de cei ce umblă cu colinda. Acum este de trebuință de știut ce sunt colindele în înțelesul cel mai strâns al cuvântului. Pentru ca s-o înțelegem asta, este destul aducem aici vreo câteva colinde din cele mai vestite în popor. Iată trei colinde, care arată, mai înainte de toate, că colinda, îndeobște, este ceva ... ...

 

Andrei Mureșanu - Mintea (Andrei Mureșanu)

... dreapta-ți sântă a făcut, De la om și feară, până l-acea floare, Carea vegetează numai un minut! Ce mă face însă, ca te ador Este mintea, Doamne, care-mi strălucește, Ca și un luceafăr, în al nopții nuor, Și-n vuietul lumii blând mă însoțește, De când văd lumina, și până când mor! Ea-mi conduce ... pașii, mă pot feri De leu și de tigru, care varsă sânge, De foc și de apă, ce m-ar nimici; Ea mă luminează ca știu resfrânge Cursele dușmane, verunde vor fi. Ea departă ceața de la ochiul meu, Ca nu amestec credința deșartă Cu credința dreaptă, într-un Dumnezeu Care o propuse simplu fără ceartă Ca la frați din fire, însuși fiul său. Seculi se-nchinase genul omenesc Soarelui și lunei, stelelor pompoase, Până când vie dascălul ceresc Ce prin suferirea morții glorioase A plântat în lume spirit creștinesc. În deșert se-ncearcă ai nopții argați revarsă umbră în loc de lumină, Ură-n loc de pace între fii și frați Ale lor cuvinte nu prind rădăcină Căci ...

 

Paul Zarifopol - Delicate lucruri vechi

... strâmbe, șandramalele dărăpănate, bălăriile din maidan, atât de urâte în lumina soarelui analist și veridic, adinioarea în bătaia lunii erau frumoase... Soarele realist și unul ca și adevărul... luăm seama la tratarea interpretativă a naturii, în aceste exemple, nu numai pentru frumusețea ei ingenioasă, ci pentru că această tratare este profund caracteristică constituirii generale a cărții. Jurnalul lui Emil Codrescu este făcut ... ajungea, în vremile acelea, oroarea de orizontalitate în situații intens sentimentale, vă pomenesc următoarele: prin fânaț, se plimbă cei doi, care cu nici un chip nu pot deveni pereche. Firește, Adela culege flori. Dar el? Spectator neocupat, mișcându-mă fără rost încolo și încoace (în fața unei femei nu pot mă întind pe iarbă, singura soluție onorabilă a problemei), situația mea e dificilă... Auziți dificultate?! Noroc că Adela, precum crede Emil, nu observă nimic. Lucrul ni se lămurește și prin o formulă generalizatoare despre o dragoste din copilărie: E singurul tău amor curat, pentru că n-a ... cătușele politeții și ale pudorii se încordează exasperat. Pe scăunașul de dinainte, într-o trăsură mai strâmtă decât a lui Badea Vasile, trebuia fiu mereu cu ochii în patru ca ...

 

Ion Luca Caragiale - Teatrul nostru

... aceea îl ia sub ocrotirea sa, îl ajută material într-un mod relativ destul de generos; dar cu modul acesta, oare, statul își ajunge, scopul? Nu. Ajunge pensionezepersoane, și încă persoane inutile, chiar rău-făcătoare instituției. Pentru ce statul, care e reprezentat printr-o direcție competentă, nu desființează societatea și nu-și organizează, cu toate forțele teatrale de cari dispune țara , o companie în adevăr bună și completă? Pentru că nu vrea, pentru că statul se crede, cu aceea ce dă, achitat de datoria morală ce o are de a face prospereze instituțiile de cultură. Statul nostru dă subvenții peste subvenții la sute și mii de instituțiuni de cultură. Cum merg ele? Puțin îi pasă lui ... celălalt cu bunul public, care vrea vază un teatru bun și plătește bucuros pentru asta. Un director particular de teatru, care și-ar pune nu numai obrazul, ci și capitalul în joc, care ar avea sorți -și vază inteligența și munca lui proprie răsplătite și capitalul rentând mai bine ca în o altă întreprindere, nu și-ar permite țină porțile teatrului închise șase luni de zile, iar în celelalte șase luni joace de trei, ba câteodată chiar numai de douâ ori pe săptămână. Un director ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>