Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU DEPARTE
Rezultatele 571 - 580 din aproximativ 811 pentru NU DEPARTE.
Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu
... — Da' ce, nu-i nimeni în casa asta? Tincuța se grăbise să-i iasă înainte, dar nu ajunse la timp. — Ba cum să nu fie. Uite, suntem toți în păr. Da' ce ți s-a întâmplat?... — Ia nu mă mai descoase. Unde-i Costea? Feciorul se ținuse după el de la scară. — Da' ce-aștepți, măi băiete? Te-ai făcut și tu ... Elchemă fata înapoi: — Zoițico, să stai aici. Fata nu prea vrea. Mamă-sa o ruga binișor să rămână. Ea rămase, dar fără voie. — Nu vrei să stai cu tata? încercă el să zică, cu glas blând. — Nu, răspunse fata, gata să plângă. — Atunci, hai, marș! Fetița se întoarse spre ușă, cu mâna la gură, neîndrăznind să iasă, dar în același timp ... cu buzele tremurând, cuochii suri de bătrânețe. Ea veni încet la loc și căzu pe scaunca o momâie. — M-ați hi așteptat, maică... Dacă nu m-a chemat nimeni. Feciorul nu îndrăzni să zică nimic, ci numai dete din cap cu înțelesuri. Scena aceasta se repeta în toate serile, amărând sufletul Tincuței, prin aceea că Tănase ... ...
Mihai Eminescu - O, te-nsenină, întuneric rece...
... vremuiește-adânc în tot ce e. Să văd trecând în haină cuvenite Acele gânduri, ce-atunci când apar Nemuritoare par, pentru c-apoi Nici să nu știi cum de au dispărut. Din mintea secolilor lungi, greoi  Ca și când n-ar fi fost. Câte ființe Ar trebui să treacă pe ... toate strecurându-se cu toate astea Pe calea care duce la orașul Uitării, îngropat de vecinicie. Dar deasupra-astei mulțimi pestrițe De gânduri trecătoare, vezi departe Munții de vecinici gânduri ridicând A lor trufașă frunte către cer: Cu nepăsare ei privesc la toate Efemeridele ce trec în vale Cântând ...
Mihai Eminescu - O, te-nsenină întuneric rece...
... vremuiește-adânc în tot ce e. Să văd trecând în haină cuvenite Acele gânduri, ce-atunci când apar Nemuritoare par, pentru c-apoi Nici să nu știi cum de au dispărut. Din mintea secolilor lungi, greoi  Ca și când n-ar fi fost. Câte ființe Ar trebui să treacă pe ... toate strecurându-se cu toate astea Pe calea care duce la orașul Uitării, îngropat de vecinicie. Dar deasupra-astei mulțimi pestrițe De gânduri trecătoare, vezi departe Munții de vecinici gânduri ridicând A lor trufașă frunte către cer: Cu nepăsare ei privesc la toate Efemeridele ce trec în vale Cântând ...
Ion Luca Caragiale - Ultima emisiune
... semn de calicie, coană Zamfiro! — S-a stricat țara asta, domnule Iancule! Care cum trece: „Crede, babo, că e criză!..." — Nu vezi dumneata, coană Zamfiro, dacă a ajuns visteria să facă bani de tinichea!... Pe când vorbesc cei doi camarazi, iată că intră și ... colo până colo, pe vreme bună și pe zloată, vara pe arșiță, iarna pe ger, a contractat un reumatism articular acut, pe care nu l-a putut combate decât cu rachiu de izmă fiert cu piper. Oricând îl încearcă la încheieturi, cu nimic altceva nu i se poate alina. Obosit de atâta carieră, s-a retras cu o pensioară de treizeci de lei, ca infirm din cauză de ... înseninează la față și intră în conversație: — Ați văzut banii ăi noi? — Sărăciile de tinichea?... Uite-le, zice cucoana. — Coană Zamfiro, să nu zici vorba asta... Dumneata nu-nțelegi cum e chestia... — Cum e? — Peste cîteva zile scoate visteria tot d-ăștia de câte douăzeci de parale. Care va să zică ... ...
Grigore Alexandrescu - Memorial de călătorie
... și-mi era teamă să nu mă vază astfel jandarmii poliției, care păzeau pe ulițe, și să socotească cu greșeală că sunt om îndărătnic, care nu se bucură de fericirea publică; jandarmii au pentru mine niște fiori deosebite, care îmi aduc aminte că am primit odată vizita unui comisar și unui ... dintâi; dar pentru că lucrurile mergeau altfel, aceste reflecții le-am păstrat pentru noi. Așa, iubite cititor, fără să mai așteptăm dezlegarea, ce putea să nu vie, iată-ne într-o frumoasă trăsură (caleașcă care nu era a noastră), alergând pe drumul cel mare al poștii, trași sau mai bine târâiți de opt cai ce aveau multă greutate să ... ori se deznod ștreangurile, "de câte ori se rup hamurile" și câți cai rămân pe drum de la o poștă până la alta; întru aceasta nu ni s-a întâmplat nimic mai neobișnuit decât altora; dar tăcând despre lucrurile obișnuite, nu mă pot opri de a spune în treacăt câteva amănunte care ne-au interesat. Căpitanul de la a 2-a ... ocupa postul de jude sau de judecător, după cum se zicea în idioma părinților noștri. Simțămintele lui religioase și patriotice erau în genere cunoscute, căci ...
Nicolae Filimon - Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti
... ca o căprioară și ordonai să-mi transporte bagagiul la ospelul Bella Italia, căci îmi plăcuse foarte mult acest titlu, deși eram încredințat că ospelul nu o să corespunză cu titlul său, din cauză că, în zilele noastre, toți cearlatanii și ambițioșii care nu reușesc prin alte mijloace a-și face o pozițiune frumoasă în societate, alerg la patriotism ca la ultimul mijloc de a-și ... în mare curățenie. Are o academie de științe, o bibliotecă publică, în care se găsesc mai multe manuscrise interesante, și o școală de teologie. Populația nu trece peste cifra de patruzeci mii locuitori stabili. Despre originea fondării acestui oraș nu se știe nimic pozitiv; unii din istoricii italiani cred că ar fi fondat de o seminție etruscă, numită orobi; alții din contra susțin că-și ... nenorocitului Donizetti. — Iubești poate foarte mult pe răposatul? — Sunt unul din cei mai fierbinți adoratori ai săi. — Cunoști istoria vieții sale? — Nu, din nenorocire, dar aș dori prea mult s-o cunosc. — Atunci nu ai decît să ordoni supusului sinioriei voastre, și dorința ți se va împlini. — Te rog, venerabile părinte, narează-mi această istorie și mă vei ...
Ștefan Octavian Iosif - Ca visurile
... Dar eu m-opresc în umbra porții, Strigîndu-i vesel: — Bun rămas. Îți mulțumesc, amică veche, Că-mi luminași frumos pe drum; Treci mai departe, luminează Și celorlalți pribegi, de-acum. Iar de găsești pe vreun ibovnic Ce plînge, tu să nu
George Coșbuc - Mortul de la Putna
... furtuna ce-a trecut. E pustiu la mănăstire, Gol mormântul cel deschis! Toate-au fost o nălucire, Toate repezi ca-ntr-un vis. Nu știu bine-n care parte, Ștefane, te-ai dus cu oști, Știu că tu te-ai dus departe, Și dușmanii ți-i cunoști! Bate-i ștefane, părinte, Spulberă-i de pe pământ: Chiar și mort învață-i minte, Cine ești și-ai tăi ...
... Dar eu m-opresc în umbra porții, Strigîndu-i vesel: — Bun rămas. Îți mulțumesc, amică veche, Că-mi luminași frumos pe drum; Treci mai departe, luminează Și celorlalți pribegi, de-acum. Iar de găsești pe vreun ibovnic Ce plînge, tu să nu
Calistrat Hogaș - În Munții Neamțului
... vârful plopului. Din albastrul șters al cerului adânc, soarele, alb de fierbinte ce era, ploua cu foc peste capetele noastre; nici o suflare de vânt nu mișca aerul învăpăiat; în fânețe nici un fir de iarbă nu se clătina; chiar plopul neastâmpărat se liniștise și, de pe verdele gingaș al foilor lui încremenite, lumina soarelui se răsfrângea în văzduh ca de pe ... în haină albă de dimineață și cu capul slobod învăluit în o grimea tot albă și cu țurțuri mici de mărgele roșii pe margine, trebăluia nu știu ce prin cerdacul larg din față. Când văzu de departe pe cineva intrând călare, făcu repede unghi drept din brațu-i alb, rotund și gol până la cot, puse iute despre soare, cu palma-i ... la dreapta, ca și cum aș fi avut de gând să urc scara călare și să intru în casă cu Pisicuță cu tot. Pisicuța, care nu șovăia între glumă și între frâu, își puse una din copite pe întâia treaptă. — Iu! făcu femeia, țipând speriată; și repede fugi în casă ... ce să vină cineva, mă răsturnai pe o canapea și aprinsei o țigară, cu privirea pierdută în podele ca în adâncul cerului. Mare lucru să ...
Dimitrie Anghel - În furtună...
... stridente anunțînd îndepărtata primejdie ce călătorește pe creste. Iubitorii de furtună, cenușii ca și talazurile și pătați de spuma ce o nasc frămîntările, ei singuri nu mai au hodină acum cînd obloanele toate pe la case sunt închise și fantasticul fum se risipește despletit de pe marginea ogeagurilor, înfrățindu-se cu ... ca o săgeată într-un praf de stropi argintii, urmărit de toate cenușiile aripi. Albe erau filele mele rămase pe masă ca și dînsul, și, nu știu pentru ce, nu puteam să mă liniștesc purtîndu-mi ochii de la dînsul la ele, precum nu știu de ce acea pasăre, simțind parcă adîncul gîndurilor mele, se răzlețea din cînd în cînd de stol și fulgerătoare venea cu aripa ei albă ... se pasărea, ca să apară din nou, mergînd parcă pe valuri, ca o foaie de hîrtie albă luată și clătinată de uragan fîlfîia în aer, departe de stol se răzlețea, ca apoi să revie ca o săgeată, capricioase tumbe făcea în aer ca și cum ar fi vrut să-și arate ...