Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru O PARTE
Rezultatele 581 - 590 din aproximativ 656 pentru O PARTE.
Mihai Eminescu - Moartea lui Ioan Vestimie
... când, din contra, în pulsațiunea și în bătăile inimei sale se 'ntâmplau foarte des iregularități . Fie cauza aceasta, fie altele la mijloc, dar de la [o] vreme încoace Ioan, care avuse o memorie splendidă, începu s-o piardă încetul cu-ncetul. Astfel s-a 'ntîmplat că 'ntr-o seară, voind să scrie o epistolă unei fetițe blonde, pe care o iubea cu credință de 16 ani și mai bine, să-i uite cu totul numele fetei. A deschis un dicționar de nume proprii ... a alfabetului, în zadar, numele ei a rămas uitat. Prima lui idee a fost că poate ar fi fost lovit de-o afazie parțială, c-a uitat o literă din alfabet, a doua că în vasele craniului ar fi căpătat o umflătură care-i apasă creierul și multe idei ipocondriace îi veniră lui Ioan Vestimie. Opinia noastră este însă că Ioan închisese prea de timpuriu cahla ... într-adevăr foarte tare auzea împrejurul capului, ba i se păru chiar că-l poartă oameni pe sus. Cu toate astea, cu toată voința din parte ...
Dimitrie Anghel - Nicolae Iorga (Anghel)
... grupuri turbulente de studenți grăbeau, îngrămădindu-se în sala unde astăzi răsună cîntecele destrăbălate ale femeilor unui cabaret bucureștean. Capete brune și blonde se îngrămădeau, o atmosferă de răzvrătire parcă plutea și o lumină tulbure năvălea pe geamuri. Zgomotul însă și discuțiile tăcură, un braț ridicat în aer, ca brațul unui alt Crist ridicat peste valuri, potoli tumultul ... apăru și un glas în care vibrau toate emoțiile, o precipitare de cuvinte, o goană de propoziții, o fantazia de fraze se dezlănțui în aer. O putere elementară de uragan trecea în glasul acela, omul transfigurat, ca un anacoret, ca un rătăcit din altă lume, vorbia făcînd procesul boierilor de astăzi ... pe cale naturală s-a făcut — cum zic — în fața acestor nimbați de virgula sfîntului Duh, pe care le-au pus-o nu știu cine pe frunte și care priveau la el, ca la o spaimă a vremii, l-am revăzut în sfîrșit triumfător. În jurul potcoavei de lemn, după care se adunase ancestralii nemuritori ca în jurul ... cea de taină, s-a frînt de acest apostol al vremilor noastre, pîinea de lumină și energie pe care a plămădit-o ...
Nicolae Gane - Ciubucul logofătului Manole Buhuș
... călcâi, brâu la mijlocul trupului și fes roșu cu canaf albastru pe cap. Când ieșea la câmp sau mergea săși viziteze vecinii, îmbrăca peste antereu o giubea blănită sau numai căptușită, după cum era timpul și peste fes punea o pălărie neagră cu margini late. Tot luxul lui de bogătaș nu se învedera decât în scumpetea blănurilor, a mătăsurilor din care își croia ... părintești și de multe ori cel bătut, dacă își recunoștea greșala, nu se întorcea de la el cu mâna goală. Conul Manole era însurat cu o femeie de asemenea a lui Dumnezeu, deșteaptă, bună gospodină și spornică la treabă. Unde n-o căutai o găseai scuturând, grijind, făcând rânduială și înveselind casa cu ochii ei cei mari, negri, care avusese în tinerețe mult vino-ncoace, după cum spunea conul ... se liniștească. La frontieră conul Manole Buhuș era cât pe ce să se puie în gură cu un gulerat de vameș austriac, care îi cerea o sumă necrezut de mare pentru acele trei ocale de tutun ce luase cu sine. A intervenit însă franțuzul care l-a domolit ... ...
Constantin Negruzzi - Negru pe alb
... ușor mergând prin bogate fânațe și mănoase semănături, întovărășit de melodioasa cântare a crestoasei ciocârlii și a fricoasei prepelițe, pre care o precurmă din când în când cristeiul cu răgușitul glas. El s-ar lasa bucuros la o dulce reverie, dacă pocnetele biciușcei postilionului și prozaicele lui răcnete nu l-ar turbura. Dar iacă te apropii de Târgul-Frumos! Să nu te luneci ... și lucrul! câte lucruri și câți oameni își ascund nimiccia sub pompoase numiri! Acest târg a fost odată rezidință domnească; acum însă nici o urmă de antichitate în el nu se mai vede, decât numai o biserică făcută de Ștefan Marele; pe urmă ajunse a fi capitalie de ținut, iar acum nici aceea nu este. Târgul-Frumos de ce ... te poți opri de a privi cu răpire astă încântătoare vale ce se desfășură dinainte-ți ca un covor. Vezi cel pârâu care o despică în lung și seamănă de departe cu o cordea albă? Se numește Cracău. Artistul ar zugrăvi con amore acele sate vesele împregiurate de grădini ce se prelungesc pe ambe malurile lui, și acest ...
Constantin Negruzzi - Flora română
... Domnului hyssopus, lavant, lăcrimioare... Floricica asta pe care învățații o numesc convallaria maialis, iară românii din Muntenia mărgăritărel, câte simsațiuni plăcute nu deșteaptă în noi! "O primavera, giovent� dell'anno!" esclama Metastasio. O, lăcrimioară! suspinăm noi, abia ne anunțâ primăvara și treci cum au trecut iluziunile noastre! dar ea la anul reânvie, când noi... dar să nu mai ... aconitum și odoleanul valeriana se puseră lângă mătrăguna atropa și rostopasca, chelidonium. Celelalte cum le veni la socoteală și — hora începu. Eu stăm la o parte și ascultam convorbirea lor. — Ian uită-te, zicea românița anthemis, cătră siminoc gnaphalium, la veneticele aceste, cât sunt de păcătoase și de ovilite! ar ... și i-au zis trandafir t??a?t?f????? (cu treizeci de foi), voind a corecta pe acei ce-i dau o sută (centifolia); și numele de trandafir i-a rămas, deși pe la une locuri la țară o numesc tot rujă. și apoi am și alte cuvinte ca să o prefer. Roza simplă era acea ce figura la ospețe pe mesele romanilor; ea era acea ce încununa cupa lui Anacreon. Iată iasomie, gura leului antirrhinum ...
Ion Luca Caragiale - Cănuță om sucit
... era un polei grozav. Cănuță s-a aplecat și d-abia a putut ridica greutatea pe loc limpede în prăvălie. - N-o să aluneci cu el, mă? a-ntrebat jupânul. - De! jupâne; știu eu? - O să-l poci duce? - E greu... - Haide! s-a răstit jupânul. Dar sa dormi și să mănânci, știi? leneșule! Canuță a dat ... venea o birjă cu caii răscăcărați de teama alunecușului. Băiatul s-a ferit repede-n lături și odată, bâldâbâc! și sdronc! Cănuță într-o parte cât colo și sarcina din spinare într-alta. Băiatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul; dar s ... adânc ca și cum ar fi răsuflat întâia dată, își șterse repede ochii ca și cum ar fi văzut întâia oară lumina. În perete ardea o lămpșoară afumată. Toți băieții ceilalți dormeau adânc. Își luă într-o basma lucrușoarele lui, mai nimic, și ieși. Mijea de ziuă când, rupt de oboseala trupului și mai ales de a sufletului, înghețat de ... ...
Ion Grămadă - In Abbiategrasso
... noi. Ici și acolo, se aude zuruit surd de arme: sunt coloane de marș ce-și caută posturile. Dar, încetul cu încetul, se face liniște, o liniște adâncă, înfiorătoare, ce prevestește o catastrofă groaznică: întocmai ca liniștea cea moartă, înaintea unui orcan… În umbră, abia zăresc fața lui signor Vanco. Doamne, cum se schimbă și omul! Cum ... duc la iazul morii ca să se spele pe față de colb și sudoare. Soarele asfințise de mult; în vale, deasupra satului, plutește fumul albăstriu. O transmontana îmi răcorește obrajii arși de soare și cât de bine îmi prinde răcoarea asta după un marș obositor de o zi întreagă! Dinspre grajd, vine o fată tânără cu o doniță de lapte; fața-i îmbrobodită cu o basma albă până aproape de urechi. Un vânător ardelean o oprește și o întreabă nu știu ce. Ea stă locului și-i răspunde ceva în limba ei, de care ceilalți vânători râd. Cine să fie fata asta zveltă ... luna liniștită, maiestuoasă. Încă vreo câteva zdrăngăniri ușoare, apoi tăcere. Am ciocnit cu toții paharele, într-un sunet scurt, ascuțit, și le-am deșertat dintr-o ...
Petre Ispirescu - Zâna zânelor
... iară săgeata celui mai mic se urcă în naltul cerului. Li se strâmbaseră gâturile uitându-se după dânsa, și p-aci, p-aci, era să o piarză din ochi. Când, o văzură coborându-se și se înfipse într-un copaci nalt dintr-o pădure mare. Se duse fiul cel mare, își luă soție pe fata împăratului vecin, și se întoarse cu dânsa la tatăl său. Se duse și ... amăruntul și cu stăruință trebuie să găsească și gândul să și-l izbândească. Rupt de oboseală și de zdruncinare, se dete nițel la umbră într-o vâlcea, să se mai odihnească oleacă. Și stând el acolo, îl fură somnul. Deodată se deșteptă, auzind o gârâială de graiuri omenești, și sări drept în sus. Ce să vezi dumneata? Trei draci se certau de făceau clăbuc la gură. Se duse la ... voi? îi întrebă el; căci gălăgia ce faceți voi, mort d-ar fi cineva și tot îl deșteptați. - Uite, avem de moștenire, de la tata, o pereche de opinci, o căciulă și un bici, și nu ne învoim între noi, care ce să ia din ele. - Și la ce sunt bune bulendrele pe care vă ... ...
Ion Luca Caragiale - Două loturi
... lume. - A cenușie. - Leftere! zice femeia punând mâna la sânul stâng, ca și cum ar fi simțit un junghi grozav. - Ce? - Am... dat-o. - Ce-ai dat? - Jacheta! - Care jachetă? - A cenușie! - Cui? - N-ai spus tu că n-o mai porți? - Cui? cui ai dat-o, nenorocito! - La o chivuță. - Pentru ce? - Pe farfurii. - Când? - Alaltăieri... - Alaltăieri!... fără s-o cauți pân buzunare! - Am căutat-o, răspunde femeia îngrozită de vina ei; nu era nimic. - Taci! strigă crunt d. Lefter... Pe câte farfurii ai dat-o? - Pe zece... Destul m-am tocmit: n-a vrut să-mi dea o duzină întreagă, răspunde ea fără să mai știe ce spune. - Unde sunt farfuriile?... Voi să văz farfuriile! Adu farfuriile! poruncește strașnic d. Lefter. Consoarta sa ... babei cât colo în săliță. Baba își face cruci, iar copila tremură ca varga lângă vatră, unde prunele sfârâie tare-n cratiță. - Să n-aibă parte!... dă să zică Țâca. - Na-i fost tu, o-ntrerupe d. Lefter, în strada Pacienții numărul 13, la madam Popescu, madam Lefter Popescu, o damă - naltă, subțirică, frumoasă, oacheșă, casele ale verzi cu geamlâc, care are ...
Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... nu se pot apropia Rima e sclavă și știe-a se supune ș-asculta; Când știm să avem voință și-n adins s-o căutăm, Mintea fără greutate se deprinde, ș-o aflăm. Rima la cuvânt se pleacă greutăți făr-a-arăta Și-l dezvoltă ajutându-l, în loc de a-l strâmtora ... deșartă, nu mai tace un minut. De e palat ce-ntâlnește, începe a ți-l descri Și te poartă pretutindeni, până când te-o ameți Ici, aproape, e o scară, o sală mai depărtat; Să vezi un balcon pe urmă! numai aur e lucrat. Loc pe undeva nu lasă, pe jos, pe sus, peste tot, Unghiuri ... pe cititorul. Simpli și cu artă fiți, Stați sublim și fără morgă, plăcuți și nedresuiți. Auzul celor ce-ascultă a mulțumi dacă vreți, O ureche ce nu iartă de cadență să aveți; Înțelesul totdauna vorbele-n versuri curmând, Să-nsemneze un repaos, semistihul arătând; Îngrijiți ca o vocală, repede într-al său drum Alergând, p-altă vocală să nu-mpingă nicidecum. Fericiți când orice termen l-alegeți armonios; Fugiți d-al asprelor ... ...
Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... nu se pot apropia Rima e sclavă și știe-a se supune ș-asculta; Când știm să avem voință și-n adins s-o căutăm, Mintea fără greutate se deprinde, ș-o aflăm. Rima la cuvânt se pleacă greutăți făr-a-arăta Și-l dezvoltă ajutându-l, în loc de a-l strâmtora ... deșartă, nu mai tace un minut. De e palat ce-ntâlnește, începe a ți-l descri Și te poartă pretutindeni, până când te-o ameți Ici, aproape, e o scară, o sală mai depărtat; Să vezi un balcon pe urmă! numai aur e lucrat. Loc pe undeva nu lasă, pe jos, pe sus, peste tot, Unghiuri ... pe cititorul. Simpli și cu artă fiți, Stați sublim și fără morgă, plăcuți și nedresuiți. Auzul celor ce-ascultă a mulțumi dacă vreți, O ureche ce nu iartă de cadență să aveți; Înțelesul totdauna vorbele-n versuri curmând, Să-nsemneze un repaos, semistihul arătând; Îngrijiți ca o vocală, repede într-al său drum Alergând, p-altă vocală să nu-mpingă nicidecum. Fericiți când orice termen l-alegeți armonios; Fugiți d-al asprelor ... ...