Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂ TRĂIEȘTI!

 Rezultatele 581 - 590 din aproximativ 1016 pentru SĂ TRĂIEȘTI!.

George Topîrceanu - C. Hogaș: Pe drumuri de munte

... pare că e scris astăzi... Viața românească i-a republicat bucățile vechi și unele noi. Acum doi ani volumul era tipărit, dar când se pună în vânzare s-a văzut că avea atâtea greșeli de tipar, încât era imposibil apară astfel în lume. Dl Hogaș n-avea noroc. Astă-toamnă, în sfârșit, volumul apare... în timpul războiului european și chiar în momentul culminant al ... întâmpinat. Au tăcut nu numai cei care o fac din sistemă față cu scriitorii noștri puțin gălăgioși și cu operele bune, pe care nu pot le guste, dar și acei care, în vremuri normale, ar fi fost în stare prețuiască talentul original și puternic al autorului nostru. Dl Hogaș este o apariție cu totul surprinzătoare în literatura noastră. Câteva amănunte biografice ar îndreptăți și ... de liceu într-un orășel de provincie din Moldova. Cu ce fel de oameni ar veni în contact și în mijlocul căror preocupări cotidiene ar trăi un profesor de provincie, astăzi, necum cu treizeci de ani în urmă, nu e nevoie mai stăruim. Profesorul citește totuși cu pasiune, și mai ales literatura clasică a antichității. Într-o bună zi, îmbracă un costum bizar, își

 

Grigore Alexandrescu - Polovraci

... dânsul cu posturi mari, luară o mare parte la biruința lui Radu XI și asupra lui Vasile Arnăutul, domnul Moldaviei. Puțină vreme ne trebui ca ne îndestulăm de vederea bisericii; lucru cel mai însemnat ce găsirăm într-însa fu un mormânt, pe piatra căruia este săpată o ghirlandă, în ea ... intră ca voluntar în slujba lui Șerban și ajunse prin destoinicia sa la rangul de căpitan. Cea dintâi grijă după sosirea noastră acolo ne fu vizităm peștera de salactiți, ce este într-una din stâncile de care am vorbit. Ieșind din curtea bisericii pe o portiță spre miazănoapte, apucarăm pe ... împărtășeau de om și de hiare, fauni, sau silvani care se ascund după o coloană piramidală. Înaintezi, și aceleași figuri parcă au trecut înainte ca te aștepte; unele îți râd, altele, cu un aer misterios, îți fac semn de tăcere. Într-un colț la întuneric se văd 2 chipuri sălbatice ... departe, la lumină sau întuneric; toate îți cuprind cu putere simțirile, și omul cel mai fără iluzii se crede transportat într-o altă lume. Ca lăsăm un suvenir de vizita noastră, ne scriserăm numele pe o coloană care lucea de mii de steluțe, ca acelea ce licăresc dimineața pe un ...

 

Cincinat Pavelescu - Îmbătrânesc

... oare? Ce ceas ferice, Ce zi mare Putea-va fi o sărbătoare Și pentru mine? Care soare Putea-va timpul nencălzit de nici o rază -ncălzească? Ce flacără ar fi în stare S-aprind-o inimă în care Au înghețat atâtea simțuri D-atâtea ierne grele, rele. Îmbătrânesc!... Și zi ... văd cum sufletu-mi zdrobit Se stinge zi cu zi cum moare... Și mă întreb: la ce-am trăit? Când n-am făcut decât atât: plâng, plâng, plâng întruna, plâng, uit și-apoi

 

Ion Heliade Rădulescu - Bată-te Dumnezeu!

... pe tot ceasul ne-o spune; căci, când n-are dumneaei chef de bătaie, atunci pe toate slugile, pe toți oamenii din casă îi trimite -i bată Dumnezeu. Ia vedeți cum se fac trebile în casa dumneaei. luăm, spre exemplu, vremea când se întoarce frățica de la curte; pentru că, le spuie cineva toate, unde mai are vreme? Cu toate acestea n-ar fi rău mai adauge câte ceva cum își mână trebile când se gătește meargă la nuntă, la bal sau și la biserică — pentru că dumneaei merge și la biserică, mai vârtos când are arate lumii că nu cutează nici o marțafoaică -i meargă înainte la mir. Odată s-a întâmplat una ca aceasta și s-a făcut lucrul dracului în toată mahalaua ... stea cu gârbaciul în mână, tot dea când în unul, când în altul, unde va porunci coconița: patt, plici, chiutt, puf! — În cine mai dau, coconiță? dau și în frățica? — Dar

 

Ion Heliade Rădulescu - Prolog la serbarea numelui preaînălțatului nostru domn Alexandru D. Ghica 18

... vijeliile veacurilor spulberându-o în văile uitării. În zborul meu cel repede las în urmele mele veacuri, vă aduc timpii anului, icoana vârstei voastre, fac răsaie soarele și apuie întru a sa slavă; și m-am uitat înapoi și am văzut veacurile de la zidirea lumii ca ziua de ieri !!? Universul ... asupra căruia voi socotiți nobilitatea voastră a fost stropită, ca de o rouă cerească, de sângele moșilor și părinților voștri, ce au știut apere și vă lase drept moștenire drepturile voastre. Draga mea Pace ( ia pe Pacea de mână și o înfățișază înainte ) vă zâmbește și se statornicește în pământul ... E preț al vredniciei, ea nu e moștenită; Ferice de acela ce eu am vrednicit! La voi eu viu acuma, și lira-mi se-ncordează cânt vitejii voștri și lumii -i vestesc; A lor sfântă țărână la glasu-mi înviază, Și faptele lor toate p-urmași însuflețesc. Târgoviștea e templu l-a ... pe ea o-nsuflețiră, Din veac până la altul în veci au fost cântați. Dar mi-a plăcut adesea cu glasul veseliei Ca ...

 

Mihai Eminescu - Cezara

... spre a-și stâmpăra graba mersului abia în drumul mare, ce ducea la oraș. II — Contesă, voi face pe părintele D-tale te silească ca fii a mea. — Cine se-ndoiește c-o poți face aceasta, cine, că ești în stare s-o faci. Tatăl meu îți ... învoi amândoi asupra prețului ca doi oameni de onoare ce sunteți... dar până nu-ți sunt femeie am dreptul de a te ruga mă scutești... Vei avea destul timp mă chinuiești când îți voi fi femeie. Frumoasa contesă îi întoarse spatele și se uită din fereastă pe uliță. Ea începu râdă, căci văzu pe-un bătrân mucalit silindu-se a tăia mutre evlavioase pentru a impune trecătorilor. Ieronim și Onufrei stăteau ... mâna într-a sa și apropie gura de fruntea ei frumoasă. — Ești copilă, zise el încet, și de ce nu? Tu vrei iubești... toată fibra inimii tale tremură la această vorbă... Vrei dar ca un bărbat pe care nu-l iubești, acel Castelmare, ...

 

Titu Maiorescu - Comediile domnului Caragiale

... celor răi și răsplătirea celor buni. Pentru cei ce cunosc multele discuții deșteptate și în literatura altor țări asupra acestor întrebări, ne-am putea mărgini răspundem: există aceste tipuri în lumea noastră? sunt adevărate aceste situații? Dacă sunt, atunci de ce la autorul dramatic trebuie cerem numai ca ni le prezinte în mod artistic; iar valoarea lor morală este afară din chestie. Nici în comediile lui Aristofan, nici în Mariage de Figaro, nici ... înălțarea poporului? Noi răspundem fără șovăire: da, arta a avut totdeauna o înaltă misiune morală, și orce adevărată operă artistică o îndeplinește. Va zică, asupra acestui punct nu suntem dezbinați. Rămâne numai ne înțelegem în ce consistă, în ce poate consista acea influență morală a lucrărilor de artă. Și aici trebuie stabilim mai întâi un punct de plecare elementar: influența morală a unei lucrări literare nu poate fie alta decât influența morală a artei în genere. Dacă arta în genere are un element esențial moralizator, acelaș element va trebui ... înțelegere a lucrului, dacă ne-am închipui că poezia, fie lirică, fie epică, fie dramatică, are altă esență morală decât arta în genere. Poate

 

Ion Luca Caragiale - Două note

... redacÈ›ie foarte amărât: avea acu, numaidecît, „nevoie de o sumă însemnată; dacă n-o găsea, se-mpuÈ™caâ€�. N-a voit ne spună de ce anume acea sumă È™i de ce atîta grabă, a refuzat meargă prînzim ca după obicei împreună È™i a dispărut dintre noi. Seara, se afla... unde? la bal mascat la teatru. Trepădase toată ziua ... făcut în opera lui publicată în volum îndreptări, purgări È™i omisiuni cu desăvîrÈ™ire arbitrare. Eu crez că asta trebuie relevat. Editorii sunt liberi tragă cîte exemplare vor, le vînză cum È™i cît le place, profite de munca È™i de pe urma sărmanului pierdut cît pot, sunt liberi; rămînă negustorul cinstit, È™i cîÈ™tig bun -i dea Dumnezeu; dar stea la taraba lui È™i nu s-amestece a poci opera artistului. Criticii, din parte-le, „cu flori deÈ™arte, cari roade n-au adusâ€�, sunt liberi ... o operă de artă?... Și de asta e vorba aici. Care artist, care amator, care om de bun-simÈ› È™i de treabă ar îndrăzni ...

 

Alecu Russo - Contra latinizanților ardeleni

... au săpat-o sistemele ardelenilor, aceste închipuiri singuratice, care, în lipsă de realități, s-au aruncat în ideologii . Jurnaliștii moldoveni au strigat: "Frate Ioane, vorbește putem înțelege și noi, poate că vorbiți bine pe la d-voastră; scrie pricepem și noi bunătățile și frumusețile ce gândiți..." Jurnaliștii și criticii au zis: "Vă rătăciți, și rătăciți inimile și mințile românilor cu cimilituri fără noimă ... se slăbesc cu critici literare și nu se întăresc cu feticismul persoanelor. Norocire că în Moldova se găsesc critici, adică oameni care se uită înapoi, vadă ce au făcut pedanții, și se uită înainte, vadă ce vor mai face pedanții și în care râpă de ridicol ne vor arunca; fără dânșii românia ar fi o adunătură de pedanți de ... pentru îndemnarea și ajutorul învățăturii tinerimii, societatea își păstrează banii și simpatiile numai pentru tinerii români, ce-și dovedesc baștina. Am fi dorit ca ajutorul se întindă la tot pământeanul, fără osebire de lege sau de viță. Educația, ocrotirea obștească, egalitatea morală și civilă, împărtășirea la toate șterg baștina și ... a mulțumi cârmuirilor lor că toleranța, jumătate înscrisă în coduri, a fost întreagă în aplicație; și ne mirăm că ardelenii emancipați de-abia

 

Nicolae Gane - Hatmanul Baltag (Gane)

... de a-și linge ale lor douăzeci și patru de buze. — Fiica cea frumoasă a vornicului Smereanu, adause Baltag voind -și esplice toastul. Înainte de-a asfinți soarele de mâne am o cer în căsătorie de la părintele ei, și, dacă el se va împotrivi, baltagul meu strămoșesc îi va juca pe spate. Un freamăt surd ... cel nalt cu mustețele mari este viitorul ei mire, că de îndată alergă la părintele ei spre a-i zice că este gata se jertfească pentru liniștea lui. Bătrânul vornic o strânse cu duioșie la piept, și era cât pe ce verse o lacrămă de bucurie. În acea zi, mare serbare se făcu la moșia vornicului Smereanu. Mai mulți juncani și cârlani fură tăiați și împărțiți ... se rezămă cu cotul pe-o masă pe care erau așezate ciubucul și garafa cu vin. — Aprinde lumânarea, zise Baltag. — Mai aveți ceva porunciți? întrebă sluga. — mă lași singur. Sluga credincioasă ieși, și Baltag închise ușa cu zăvorul. —

 

Ion Luca Caragiale - Odă (Caragiale)

... lume ca un orb, la ochi legat, Și de câtă vreme-acuma pe la mine n-ai mai dat! Prăpădești tu de pomană prețioasele săgeți, te-alegi cu hulă numa de l-atâți ingrați poeți... Te-am vorbit rău eu vreodată? vinovat cu ce ți-am fost, De mă horopsești ... cu pieptul gata desvelit te-aștept; Nu cu una, dă cu două! săgetează drept în piept! Și pe maică-ta zeița, jur că n-am te hulesc: Mai omoară-mă o dată,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>