Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ CA SĂ
Rezultatele 591 - 600 din aproximativ 1500 pentru FĂRĂ CA SĂ.
Titu Maiorescu - În chestia poeziei populare
... care se susține că "elementul roman rămas în Dacia după retragerea legiunilor n-a putut să se mănție și a trebuit să dispară fără urme în potopul de barbari năvălitori" și că "naționalitatea română s-a născut exclusiv numai din contopirea slavilor ce venise să se așeze în țările noastre cu elementele romanizate de peste Dunăre, aduse ca captivi" (eufonia este a d-lui Radu Rosetti) "în urma neîncetatelor năvăliri slave, sporite prin numărul acelora care fugeau din imperiu de greutatea ... a auzit și a înțeles că în murmurul poporului e o muzică naivă și sentimentală a doinelor ce se cuvine să fie notată, că este o muzică eroică a baladelor ce se cuvine și mai mult să fie scrisă". Dar eu întreb: de ce "și mai mult"? Pentru Alecsandri, ca și pentru unii din noi, se cuvenea tot așa de mult să fie păstrată sentimentalitatea doinelor, căci deși - după luminoasa d-tale cercetare - partea eroică și cumințenia politică sunt mai ales semnele moștenirii etnice, aceasta nu exclude ... port prin soare, Pân'te-i face roditoare Și de mine iubitoare." "Șoimuleț, duios la grai, Fiecare cu-al său trai, Tu ai aripi zburătoare, ...
Mihai Eminescu - M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire
... Mihai Eminescu M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire, Cu sărutări aprinse și cu îmbrățoșări! Știai c-o măiestrie ce nu am cunoscut-o Ca nervul cel din urmă în mine să-l trezești. Demonic-dureroasă era acea simțire  Dureri iar nu plăcere a tale sărutări... Și pân-acum îmi pare că tu ești ... a pus oare să-ți spun într-un ceas rău Că te iubesc... Iubirea de suflet nu te stinge Cum stinge-astă simțire  ca și o piază rea  Suflarea, mintea, pieptul, singurătatea mea. Dar am lăsat eu iute al ființei tale cerc. Ca dintr-un somn magnetic eu m-am trezit îndată... Prezența ta vrodată în viața-mi n-am să cerc  Căci de o dureroasă beție mă îmbată. Nu știu nici ce gândiri am, nu știu nici unde merg Și simt că toată firea ... Cuvântu-mi pentru tine nu avea înțeles, Cuvântul tău pe mine mă înciuda adânc. Cu cât-amărăciune îți răspundeam ades, Cum îmi plăcea în suflet ca să te fac să plângi Și printr-o nedreptate părea că mă răzbun Dacă din a mea cauză plângeai tu vreodată. Ah! sufletele noastre nu sunt de ...
Ion Creangă - Povestea lui Harap-Alb
... că sunt cel mai mare dintre frați; de aceea te rog să-mi dai bani de cheltuială, straie de primeneală, arme și cal de călărie, ca să și pornesc, fără zăbavă. — Bine, dragul tatei, dacă te bizuiești că-i putea răzbate până acolo și crezi că ești în stare a cârmui și ... — Despre aceasta bine ai chitit-o, dragul tatei. Se vede lucru că nici tu nu ești de împărat, nici împărăția pentru tine; și decât să încurci numai așa lumea, mai bine să șezi departe, cum zici, căci, mila Domnului: "Lac de-ar fi, broaște sunt destule". Numai aș vrea să știu, cum rămâne cu moșu-tău. Așa-i că ne-am încurcat în slăbăciune? — Tată, zise atunci feciorul cel mijlociu, să mă duc eu, dacă vrei. — Ai toată voia de la mine, fătul meu, dar mare lucru să fie de nu ți s-or tăia și ție cărările. Mai știi păcatul, poate să-ți iasă înainte vreun iepure, ceva... și popâc! m-oi trezi cu tine acasă, ca ...
Ion Luca Caragiale - Sfânta Ghenoveva
... pântre necredincioși; și că astfel, Dumnezeu, spre a-l răsplăti pe acel senior de osârdia lui, îi trimisese bucurie, pe acea copilă minunată, ca să-i rămână ca părinte numele pe veci cinstit. Alții iar povestesc că Ghenoveva era fata a doi sărmani muncitori de pământ, cari d-abia-și duceau ... i era. Ce să te pomenești? Cum i-a tras palma, numaidecât Gherontia și-a pierdut vederea... A-nceput să se vaite că, după ce e sărmană, ce are să se facă ea de-acuma așa prăpădită, fără luminile ochilor. Atunci Ghenoveva a dat fuga la fântână, a scos apă proaspătă, a spălat ochii bătrânei și i ... la Dumnezeu să vă scape, și Dumnezeu mi-a făgăduit că vă scapă, și m-a trimis într-adins la voi să vă spui că sălbatecul trufaș nu numai n-o să-ndrăznească să vă calce, dar încă în curând are să fie doborât să nu se mai ridice ! Lumea îmbărbătată s-a-ntors între întăriturile cetății, fiecare la căminul său; și-n adevăr, Attila s-a ...
Vasile Bob-Fabian - Moldova la anul 1821
... pe dos, Soarele d-acum răsare dimineața la apus Și apune despre sară cătră răsărit în sus. Apele schimbîndu-și cursul dau, se-ntoarcă înapoi Ca să bată fără milă cu izvoarele război ; S-au smintit să vede firea lucrurilor ce la vale Aflîndu-se din vecie, urma pravilelor sale. Ș-au schimbat se vede încă și limbele graiul lor ; Că totuna ... sau mă pogor. Toate pîn' acuma cîte se părea cu neputință Ieșind astăzi la ivală, vor putea avè credință ; Vreme multă n-a să treacă, ș-a ara plugul pe mare La uscat corăbierii nu s-or teme de-necare ; Ce-a să zic-atunci pescariul, cînd în ape curgătoare Îi va prinde mreja vulturi și dihanii zburătoare ; Ce-a să zică vînătorul, cînd în loc de turturele Nevăzînd nici cîmp, nici codru, va pușca zodii și stele ? Nătărăule ce umbli, pe a ceriului ... depărtarea căzută te întoarce pe o cale, Și nu ieși nebunește pe hotarul sferei tale, Cutezătoriu mai aproape, vei fi ars de multă pară Vei să ...
Duiliu Zamfirescu - Viața la țară
... al meu l-am pus la treabă de mic copil, și slavă lui Dumnezeu, băiatul a ieșit bun, treaba treabă, plimbarea plimbare. Acu să-i găsesc nevastă cumsecade și m-am liniștit. Anu ăsta trebuie să-l însor, că mi-e c-oi închide ochii fără să apuc să-mi văd nepoții... Ce zici, coane Dinule?... Conu Dinu dete din cap, parcă ar fi zis că așa e, dar că asta nu-i treaba ... o țigară, fără a zice nimic, și intră s-o aprindă. Fumul din salon îl luă de cap. — Ah! Zi, te rog, să deschidă geammurile. Nevastă-sa stete un moment la îndoială. — Au să intre toate muștele, omule. Murguleț se îndreptă spre masă să găsească chibriturile și dete cu ochii de pana de gâscă lăsată de tânărul Scatiu. — Deschideți ușile, să iasă mirosul de mitocani! Ia poftim de vezi, zise el făcând explozie, cu brațele încrucișate înaintea penei, cine-mi cere fata. Eu să-mi dau fata la asemenea mojici?... Doar dacă mi-o lua Dumnezeu mințile! Bă-dă-rani!... Coana Sofița încerca să fie serioasă, deși îi venea
Vasile Alecsandri - Pâinea amară a exiluluil
... Ești om cât de ordinar, destinat a trece pe lume necunoscut? A face umbră pământului de azi până mâine? E destul să te împingă norocul a te înfrupta măcar cu alocuția de pâinea amară a exilului, pentru ca să te trezești cu un nimb strălucit pe frunte, ca sfinții din ceaslov, să devii om însemnat, patriot de prima clasă și să aspiri la orice onor, ba chiar și la recompensă națională. . . reversibilă, sub pretext că ești mucenic al unei credințe la care nici nu ai visat ... juca un rol oarecare în evenimentele țării, dacă ai fost silnic depărtat de sânul ei sau chiar dacă te-ai depărtat însuți, de bună voie, ca un om prudent când ai simțit apropierea unui pericol serios. Totul e să fi fost condamnat să pui pe umeri haina de proscris a petrece câtva timp în centrurile cele mari ale civilizației, în Paris, în Viena, în Londra etc ... la dânsa, mărturisind între noi că era destul de albă și nu tocmai amară. Unii dintre noi au mers până a o binecuvânta ca pe o anafură cu care s-au împărtășit moldoveni cu munteni, pentru
Dimitrie Anghel - Mihail Kogălniceanu (Anghel)
... Publicată în Luceafărul [Sibiu], IX, 22 16 nov. 1910, p. 532—534 Ce farmec trist au colecțiile vechi, efemerele de o zi, foile grabnic tipărite ca să arunce o știre senzațională, o telegramă care a făcut ocolul lumii, o întîmplare stropită cu sînge și cîte alte fărîme din viață. Așa ... pe care tata, în admirația lui, îl aninase la locul de onoare. În fața biroului, dacă ridicai ochii, îi întîlneai privirea mioapă după ochelari și, fără să vrei, un respect adînc te cuprindea față de fruntea aceea boltită, în care sălășluiseră atîtea gînduri mari. Ani de zile stătuse neclintit acolo, și marelui ... scările unei tribune. Într-o sală furtunoasă de întrunire, glasul lui stîns și plîngător abia răsună și lacrimi mari i se rostogolesc pe obrajii bucălați, fără să le poată stăpîni. Mîna lui mică și fină duce la gură din cînd în cînd o sticluță din care bea și, în tăcerea din sală ... lui de care îl legau atîtea amintiri și care-i datora atîta. Se apăra că într-un discurs ar fi spus că toată viața trebuie să se restrîngă spre centru, și că astfel își renegase orașul, spunînd că poate
... planuri din cuțite și pahară, Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic. Liră de argint, Sihleanu - Donici cuib de-nțelepciune, Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb; Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? S-au dus toți ... astfel Bolintineanu începu cântecul său. Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită, Rumpe coarde de aramă cu o mână amorțită, Cheamă piatra să învie ca și miticul poet, Smulge munților durerea, brazilor destinul spune, Și bogat în sărăcia-i ca un astru el apune, Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet. Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne, Căci pe mucedele pagini stau domniilor române ... senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeți. Cu-a ei candelă de aur palida înțelepciune, Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune, Lumina a vieții voastre drum de roze semănat. Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră, Ce la ... de icoane și cu glasuri tremurate, Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea. Rămâneți dară cu bine, sânte firi vizionare, Ce făceați valul să ...
Dimitrie Bolintineanu - Muma lui Ștefan cel Mare
... Bolintineanu I Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel, Unde curge-n vale un râu mititel, Plânge și suspină tânăra domniță, Dulce și suavă ca o garofiță; Căci în bătălie soțul ei dorit A plecat cu oastea și n-a mai venit. Ochii săi albaștri ard ... împarte. Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu; De ești tu acela, nu-ți sunt mumă eu! Însă dacă cerul, vrând să-ngreuneze Anii vieții mele și să mă-ntristeze, Nobilul său suflet, astfel l-a schimbat; Dacă tu ești Ștefan cu adevărat, Apoi tu aice fără biruință Nu poți ca să intri cu a mea voință. Du-te la oștire! Pentru țara mori! Și-ți va fi mormântul coronat cu flori!" III Ștefan se ...
Dimitrie Bolintineanu - Fiastrii
... unul din cei cinci boieri Ce Mihai numise mari consilieri: — ,,Turcii vă insuflă astă cugetare, Căci unirea face neamul nostru tare; Și ei vor să vază pe acest popor Slab, ca să-l supuie lanțurilor lor. Sfântă Românie! Oare nu suspini? Carnea ta se vinde la barbari străini? Sângele și viața-ți sunt puse-n vânzare, Și ... tu, dragă țară, stai în nepăsare! A slăbit poporul cel nebiruit? Sângele lui tânăr oare-a putrezit? Ca să vază astăzi, fără de simțire, Pe cei răi ai țării dându-o pierire? Și ce poate dânsul cât de tare-ar sta, Când cei mari lucrează la robia ... încă? Voi nu vreți unirea vechiului popor, Căci stăpânii voștri încă nu o vor. Dacă cu robia ce vă umilește V-ați dedat, cât viața, fără ea lipsește; Cereți neamul vostru a se despărți!... Mergeți lipovenii a vă stăpâni!... Țările române ori vor fi unite, Ori vor ... astăzi, mâine Căci tiranul trece... patria rămâne!" — ,,Piară toți fiastrii!" oastea a strigat, Țara și poporul încă-au repetat. Dar fiastrii țării fără