Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘTI CE ARE DE FĂCUT
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 1033 pentru ȘTI CE ARE DE FĂCUT.
Ion Creangă - Capra cu trei iezi
... Ion Creangă - Capra cu trei iezi Capra cu trei iezi de Ion Creangă Era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare și cu cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau; iară cel mic era harnic și cuminte. Vorba ceea : "Sunt cinci degete la o mână și nu samănă toate unul cu altul". Într-o ... atunci căuta și ea vreme cu prilej ca să facă pe obraz cumătru-său. Se pune ea și stă în cumpene, cum să dreagă și ce să-i facă ? "Aha ! ia, acum i-am găsit leacul, zise ea în gândul său. Taci ! că i-oiu face eu cumătrului una de ș-a mușca labele !" Aproape de casa ei era o groapă adâncă; acolo-i nădejdea caprei. - La cadă cu dubală, cumătre lup, că nu-i de chip !... Ia, de-acu să-ncepe fapta : Hai la treabă, cumătriță, că lupul ți-a dat de lucru !" Și așa zicând, pune poalele-n brâu, își suflecă mânicele, ațâță focul și s-apucă de făcut bucate. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face ...
... George Coşbuc - Numai una! Numai una! de George Coșbuc Pe umeri pletele-i curg râu Mlădie, ca un spic de grâu, Cu șorțul negru prins în brâu, O pierd din ochi de dragă. Și când o văd, îngălbenesc; Și când n-o văd, mă-mbolnăvesc, Iar când merg alții de-o pețesc, Vin popi de mă dezleagă. La vorbă-n drum, trei ceasuri trec Ea pleacă, eu mă fac că plec, Dar stau acolo și-o petrec Cu ochii cât ... s-o știu nevasta mea, Dar oameni răi din lume rea Îmi tot închid cărarea. Și câte vorbe-mi aud eu! Toți frații mă vorbesc de rău, Și tata-i supărat mereu, Iar mama, la icoane, Mătănii bate, ține post; Mă blestemă: De n-ai fi fost! Ești un netot! Ți-e capul prost Și-ți faci de cap, Ioane! Îmi fac de cap? Dar las să-mi fac! Cu traiul eu am să mă-mpac Și eu am să trăiesc sărac, Muncind bătut de rele! La frați eu nu cer ajutor, Că n-am ajuns la mila lor Și fac ce vreau! Și n-am să mor De grija sorții mele! Mă-ngroapă frații mei de viu! Legat de ...
Ion Creangă - Scrisori către Mihai Eminescu
... acele vremuri, a început să plângă… Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopți albe când hoinăream prin Ciric si Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieșul nostru uitat si părăsit de toți. Și dimineața când ne întorceam la cuibar, blagosloviți de aghiazma cea fără de prihană si atât iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine știe ce nelegiuire am făptuit și noi. Ți-as scrie mai multișor, însă a venit Enăchescu si trebuie să plec cu dânsul la tipografie. Cu ... alții, cari acum vă fuduliți prin căpitală, alături cu ciocoii, mânca-i-ar cânii, că sunt fiii lui Scaraoțchi, și pe voi norocul și binele. De ce lași pe Veronica să se zbuciume? Te-am așteptat de Crăciun să vii, dar… beșteleu, feșteleu, că nu pot striga văleu, și cuvântul s-a dus, ca fumul în sus, și de venit n-ai mai venit… Aferim… Dar noi, adică Ienăchescu, Răceanu și alți mușterii pentru mâncărică și băuturică bună, am tras un bairam de cel turcesc, cu vin grecesc
Vasile Alecsandri - Doina haiducească 3
... Vasile Alecsandri - Doina haiducească 3 Mândră mămucă-am avut, Frumos copil a făcut, S-a-nfășat cu flori de munte Ca s-jung viteaz de frunte, Gura toți să mi-o asculte, Mândrele să mi-o sărute, Zi-le, maică, să se strângă Ca oițele la strungă, Mie-acum că ... Eu îi zic cu glasul blând: ,,Copiliță, Liță, fa, Mai dat-ai gură cuiva?" Ea prinse a se jura: ,,Să mă bată anaftema De-am mai dat gură cuiva Afară de dumneata!" Iar de dreaptă ce era Soarele se-noura. De-atunci, vere,-am pribegit Și m-am dat la haiducit. Că mi-e sufletul amar Și mi-e traiul în zadar! Vai de mine și de mine! Nu mai știu ce-i rău, ce-i bine. De când mama m-a făcut, Tot prin codri am șezut Și lumea n-am mai văzut Decât numai soarele, Decât căprioarele. Căprioară a ...
Iancu Văcărescu - Primăvara amorului
... Iancu Văcărescu - Primăvara amorului Primăvara amorului de Iancu Văcărescu N-am să scap, în piept port doru Piste ape, piste munți; Văz că piste mări Amoru, Când o vrea își face punți. La Carpați mi-au adus jalea, Lor am vrut s-o hărăzesc; Resunetu, frunza, valea, Apele mi-o îmmulțesc! Mii de pedici, mii de curse Piste firea toat-a-ntins, Lăcrămi în zădar sunt curse: Unde-oi merge eu sunt prins. ........................................ Se întinde o câmpie De subt poale de Carpați, Câmp deschis de vitejie La românii lăudați; Surpături sunt de o parte, D-un oraș ce a domnit; O gârliță-ncoaci desparte Un crâng foarte-nveselit. Acolo am eu cășcioară Pe un vârf de delișor; Curge-n vale-i o apșoară Murmurând încetișor. În potrivă zmăltuite Dealuri altele se văd, Ș-în vălcelile-nflorite Miei pasc, alerg, se joc ... spue multe, Eu de somn îngreuiat, -"Las' - îi zic - om vorbi mâine, Acum culcă-te de vrei, De ți-e foame, iată pâine, Apă, vin de-i vrea să bei". - "Dragul meu! d-acestea toate - Zice el - îți mulțumesc; Ți-e somn, văz; dar,
... cum nu! Și mama-mi coasă Șorț cu flori, minune mare Nu-s eu fată ca oricare: Mama poate fi făloasă Că mă are. Știi ce-a zis și ieri la vie? A zis: Ce-mi tot spun ei mie! Am și eu numai o fată, Și n-o dau să fie dată; Cui o dau voiesc să-mi fie ... n tot felul! Să mă port cu-ncetinelul: Uite salbă, brâu, și toate! Și cosițe cumpărate, Stai, să-nchei și testemelul Pe la spate. Uite ce bujor de fată Stai să te sărut o dată! Tu mă poți, oglindă, spune! Ei, tu doară nu te-i pune Să mă spui! Tu ai, surată ... fac azi, mi-ar da ea mie! D-apoi! N-am să fiu tot fată, Voi fi și nevast-odată: Las să văd cât e de bine Măritată. Că mi-a spus bunica mie Că nevasta una știe Mai mult decât fata, juna, Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna Și mă mir eu ce-o să fie Asta una! Brâu-i pus! Acum, din ladă Mai ieu șorțu! O să-mi șadă Fată cum îmi stă nevastă... Aolio! Mama
George Coșbuc - Pe pământul turcului
... spate. Ești nebună, draga mea! Zise Constantin. Ce vorbă?! Eu, nebună! O, bărbate! Un voinic frumos, ca ăsta, nu găsești în șepte sate; Vezi cât de-ndesat pășește și cât e de subțirel? Să-l sorbi într-un picur de-apă și să fugi flămând cu el! Mult e tânăr! Ca o fragă! și se vede de-omenie! Cât e de frumos!... Bărbate, ce gândești, de und să fie? Constantin vorbește-n glumă: Eu-l cunosc destul de bine! Cum? Tu nu știi unde merge; nu știi tu de unde vine?! Nevasta e în uimire: D-apoi eu n-am cum să știu; De-l cunosc, bată-mă dragul și-a minunilor să fiu! Cam râzând el mai adaugă: Nu-l cunoști? Destul de rău! E drumar și doarme noaptea chiar în pod la noi. Ba zău, Chiar în podul nostru doarme? Veronica iar întreabă, Dar la noapte? Tot ... ești așa de bună și atâta-mi ești de dragă! Du-te dar! Biata nevastă, suspinând printre fiori, N-așteptă să-i spună popa predica de două ori, Ci se-mbrobodește bine și prin vaiete pornește: Face
Ion Creangă - Moș Nichifor Coțcariul
... și aceasta, dar iepele erau ale lui, și, când le grijea, grijite erau, iar când nu, n-avea cine să-i bănuiască. Moș Nichifor fugea de cărăușie, de-și scotea ochii; el se ferea de ridicături, pentru că se temea de surpătură. Harabagia, zicea el, e mai bună, că ai a face tot cu marfă vie, care la deal se dă pe jos, la vale, pe jos, iar la popas, în căruță. Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cânepă, împletită de mâna lui și cu șfichiul de mătase, cu care pocnea de-ți lua auzul. Și cu încărcat și cu descărcat, la deal moș Nichifor se da pe jos și trăgea de-a valma cu iepele. La vale iar se da jos, ca să nu se spetească iepele. Chiriașii, vrând- nevrând, trebuiau să se dea ... în Vinerea Seacă, prea cuviosul cocea oul la lumânare, ca să mai ușureze din cele păcate. Și apoi s-a hotărât el ca de-acum înainte să aibă a face mai mult cu parte negustorească. — Numai negustorul, zicea moș Nichifor, trăiește din seul său și pe seama lui. Când întrebai: "Pentru ce?" moș Nichifor răspundea, tot glumeț: "Pentru că n-are Dumnezeu stăpân". De ...
Ion Luca Caragiale - A zecea muză
... convingerea că doftorie pentru chelie nu se află. Dar dacă este peste putință a mai crește părul acolo unde ar fi să crească, ce greu trebuie să fie a-l face să crească acolo unde nu crește niciodată. La călcâie, de exemplu, or în palmă, or pe cerul gurii... De unde știm însă? Închipuiți-vă că citiți următoarele: „Muzeul Național de Curiozități Naturale din orașul *** publică printr-aceasta un concurs cu un premiu de 1.200 lei, între acei ce, de astăzi până în trei luni, vor avea crescute mustăți în palmă. Mustățile vor putea fi groase sau subțiri, negre, bălane sau castanii, sau văpsite în orce față va voi concurentul, numai trebuie ... aneroid; Având în vedere că aplicația doftoriilor exteme e mai belalie și cere prea mult timp; M-am hotărât a da un premiu de 1.200 lei aceluia care va inventa până în carnaval o văpsea de păr de luat pe dinăuntru. Mă mulțumesc cu orce nuanță, numai durabilă să fie și să-mi permită a dormi nelegat la cap." Ce credeți?... Eu sper să obțiu ce-mi trebuie. Premiul este egal, termenul meu mai lung, și ce
George Coșbuc - Puntea lui Rumi
... coifuri albe, Priricipi, preoți, sclavi și raia. Toți bărbații stau d'oparte, Iar la mijloc stau fecioare Și neveste-n largă horă, Toate-n port de sărbătoare. Iar regina joacă-n frunte Cu optzeci de principese. La un semn s-alină jocul, Și-acum Rumi-n mijloc iese. El avea un cort d'oparte, Iar în cort ? Cine-ar ști spune ! El încet desface cortul Cu ascunsa lui minune. Se ivesc doi stălpi, în urmă Alții doi, apoi mărunte Peste stâlpi câteva scânduri. Ce era ? O simplă punte. — „Rege, nimeni nu cunoaște Ce-i in sufletul femeii, Numai cei de sus ! Și iatä Și-ntr-un lemn s-arată zeii ! De va trece peste punte O femeie credincioasă, Se va-nfrumoșa femeia, Rămâind mereu frumoasă. De va trece însa una Care și-a-nșelat bărbatul, Ea se va negri ca noaptea, Astfel ispășind păcatul. Dar eu cred că nu ... aș trece, însă firea..." Principesele-nroșite Bucuros voiau să treacă, Dar putea să mintă puntea, Vrun nedrept putea să facă, Ori mai știi ? Bătrânul Rumi Face-o glumă, cum se vede ; Și-i atât ...
George Coșbuc - Cântecul fusului
... de vină Că se-nvârtea mereu, Și ce-mi cânta nainte Cântam pe urmă eu. De-atunci îl cânt întruna Că-mi vine-așa nevrând; De-aș face orice-aș face, Nu pot să-l scot din gând. Îl cânt torcând la vatră Și-l cânt mergând pe drum Și nu pricep ce-i asta, Și nu știu, biata, cum? Adese stând la cină Simt lacrimile des, Nu pot mânca de lacrimi Și trebuie să ies Afară-n vânt, afară, Că-mi arde capul tot, Și-ngrop în palme capul Și-mi cânt amarul tot. Am ... D-a lungul peste lunci, Cum plâng și cântă toate! Și-n crâng m-am dus atunci Nu-i loc mai bun pe lume De plâns decât în crâng! Ah, toate plâng, și satul Se miră că eu plâng! Dar fusul e de vină, Că se-nvârtea mereu, Și el cânta un cântec, Și-l știu de-atunci și eu! Și-ncet ce trece viața Când n-ai nici un noroc Mai iute dac-ar trece, De-ar sta mai bine-n loc! De ...