Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ARUNCA IN APA
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 437 pentru ARUNCA IN APA.
Dimitrie Anghel - Culegătorul de stele căzătoare
... nemărginire. De la fereastra lui, el nu vedea ce misterioase forme luaseră copacii în grădină, nu simțea ce puternic miroseau florile împrospătate de rouă, nu arunca o privire mișcătorului covor ce-l fac umbrele pe drumuri ca să pășească misteriosul pas al ființelor aeriene cu care legendele au împoporat lumea. Dincolo ...
Mihai Eminescu - Peste codri sta cetatea...
... să te scald, Să-mi vezi fața de ninsoare Și aripele ușoare, Căci viața mea o țin Cu miros de flori de crin; Nu beau apă, ci scântei Și miros de flori de tei, O, primește-mă în brațe! Umbra nopții mă îngheață, Un strigoi poate în pripă Să mă prinză ...
Mihai Eminescu - Peste codri sta cetatea
... să te scald, Să-mi vezi fața de ninsoare Și aripele ușoare, Căci viața mea o țin Cu miros de flori de crin; Nu beau apă, ci scântei Și miros de flori de tei, O, primește-mă în brațe! Umbra nopții mă îngheață, Un strigoi poate în pripă Să mă prinză ...
Petre Ispirescu - Broasca țestoasă cea fermecată
... se așeză și el acolo jos, și, privind cu nedomirire, ia așa numai ca să zică și el că face ceva, bălăcea cu nuiaua prin apă, și făcea haz cum sare stropii de apă, când o lovea. Apoi începu a cugeta. El vedea că fiecare strop de apă, când pică înapoi la matcă, se face câte un armean (cerc) împregiurul lui, și de ce merge se mărește, până ce intră iarăși în sânul ... mai-nainte, adică fața apei lucie ca o oglindă. El era dus cu gândurile. Se uita și nu mai vedea, tot da cu nuiaua în apă, și nu știa ce făcea. Nu mai simțea dacă este, ori nu mai este. Când, iată că o broască țestoasă ieșise pe luciul apei, și ... se sculă, plecă iarăsi la marginea eleșteului. Pasămite îl trăgea ața la ursita lui. Și cum sta el acolo și se juca cu nuiaua în apă, iară broasca țestoasă îi tot sărea pe dinainte și se uita la dânsul cu dor, își aduse aminte, la urma urmelor, că el era plecat ... zână gingașe, și plăpândă, și frumoasă; cum nu se mai afla sub soare. Îi venea flăcăului, de drag, să o soarbă întrÂo lingură de ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Susana
... se odihnesc grânarii la Sân-Petru și Sânt-Ilie. De la amiezi, rogojinile și velințele sunt așternute. Perne de paie se pun căpătâie. Botele cu apă proaspătă, clondirele cu vin scufundate în doniți, puișoarele noi cu miros de brad, câteva castroane cu fiertură, lingurile de lemn și ștergarele vărgate la căpătâie ... frunte, umerii și buricul, că tot juvină și pacoste cade pe urechile noastre. — Dar se închină, răspunse una din femei, înghițind o năstrapă cu apă rece de la Susana. — Taci, cap de tivgă, grăi Tămădueanu. Apoi îmbătrânești de-a surda, muiere. Și ce-ai văzut, și ce ... pe spate, și se opri o toană l-alde tata Doroftei. După ce-și potoliră foamea și-și înecară setea, unii cu vin, alții cu apă rece, bătrânele plecară capul pe perne, bărbații, flăcăii și fetele mari făcură roată împrejurul Tămădueanului, iar băieții o tuliră de-a lungul viei ... cum era și mai nainte. Dumneata nu știi cum se apropie de mine... Și nu știi că mă trimite, tot pe-nserate, să-i aduc apă dintre vii, și el îmi aține urma. Scapă Spirit turcesc! ( rus. ). Aluzie la ușile închise ale haremurilor turcești. Suflețele, suflețele! ( rus. ). mă, nene Tămăduene... Scapă ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sultănica
... Pe lacra de sub icoane, două plapămi groase. Spre răsărit, trei icoane muscălești, roșii ca para focului. Toți sfinții se aseamănă ca două picături de apă. Toți au ochii din trei linii, nasul dintr-una și gura din două. Cât despre sf. Gheorghe, călare p-un cal cu gâtul de cocostârc ... în gât, cu gura friptă de sete. Și de întâlnea vrun izvor, bea până i se oprea răsuflarea. Apoi, făcând mâinele căldărușe, le umplea cu apă rece ca gheața și limpede ca diamantul, pe care ș-o arunca în obraji. Da' să te ferească Cel-de-sus de gura satului și de pizma celor vinovați și răi! N-avea să scoață capul în ... nu i-a primit pețitul? Au nu e voinic? Or e bețiv, stricător de case, zurbagiu? Au n-are de pe ce bea apă? He, he, fata proastă și țâfnoasă dă norocului cu piciorul. Da' de, om sărac și cu nasul în sus... Știe Dumnezeu ce face! Și flăcăii ...
Vasile Alecsandri - Pilotul Pilotul de Vasile Alecsandri Contelui Cavur [1] Pe o noapte-ntunecoasă, Pe o mare furtunoasă, Trece-un vas necunoscut. Care geniu îl conduce Printr-a mărilor năluce Cătră malul nevăzut? Valul vine cu urgie Din întinderea pustie Ca un dușman tăinuit. El s-aruncă să înece Vasul gingaș care trece C-un lung gemet obosit! Nu e stea, nu e nici lună! Vântul suflă, cerul tună, Apa saltă clocotind, Și în neagra depărtare De lumină nici o zare Nu se vede strălucind! Călătorii, visând moarte, Sub asprimea relei soarte Au plecat frunțile lor. Înlăuntru toți grămadă Ei s-așteaptă a fi pradă Unui val omorâtor, Căci sub crâncena rafală Munți de spumă dau năvală Peste podul răsturnat, Și-n a mărei crunte larguri Arunc pânze și catarguri, Tot ce vântul a dărâmat! Un om singur se zărește Și la moarte nu gândește În acel minut cumplit. Lupta vasului e mare, Iar pilotu-n nepăsare Stă la cârmă neclintit, Și-n furtuna-ngrozitoare Mâna lui mântuitoare Poartă cârma până-n zori, Când limanul vesel pare Îmbătând de fermecare Pe sărmanii călători. Iată vasul în ferire! Călătorii cu grăbire Sar ...
Ion Creangă - Ursul păcălit de vulpe
... și te-nvață ce nici gândești? Ascultă, cumătre: vrei să mănânci pește? Du-te desară la băltoaga cea din marginea pădurei, vârâ-ți coada-n apă și stăi pe loc, fără să te miști, până despre ziuă; atunci smuncește vârtos spre mal și ai să scoți o mulțime de pește, poate ... și-ntreit de cât am scos eu. Ursul, nemaizicând nici o vorbă, aleargă-n fuga mare la băltoaga din marginea pădurei și-și vâră-n apă toată coada!... În acea noapte începuse a bate un vânt răce, de îngheța limba-n gură și chiar cenușa de sub foc. Îngheață ...
Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu)
... luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și viața-mi luminează!" El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare; Și apa unde-au fost căzut În cercuri se rotește, Și din adânc necunoscut Un mândru tânăr crește. Ușor el ... n ziua cea de ieri, Lumina și-o revarsă. Căci este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă; Răsare luna liniștit Și tremurând din apă. Și împle cu-ale ei scântei Cărările din crânguri. Sub șirul lung de mândri tei Ședeau doi tineri singuri - "O, lasă-mi capul meu pe ...
... în dreptul ei marea, a cărei suprafață era ruptă pe ici pe colea de câte-un colț de stâncă ce ieșea de sub apă. De-a lungul zidurilor împrejmuitoare mergeau cărărușe pe coasta dealului, curmate în cursul lor de mușunoaie de cârtițe. Pe una din cărări vedem ...
... s-a înfipt în creștetul cerului și de acolo dogorește văzduhul. Țarina e încropită, ca și cum ar fi turnat cineva pe deasupra apă fiartă. Boulenii răsuflă din greu. Împrejurul gâtului simt, ca o zgardă de fier, urma jugului scos. Plugarul le-a dat o mână de ... mai priincioasă. Omul face un sac mototol și-l pune sub cap. Boulenii nu mai mănâncă; prichindelul le-a adus o oală cu apă, în care nici nu le intră bine botul. Apoi rămân așa, cu puterile sleite, sub arșița soarelui. Graurii, cocostârcul au zburat. Au rămas ei singuri ...