Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru BATE (DE LA)
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 608 pentru BATE (DE LA).
Grigore Alexandrescu - Satiră Duhului meu
... încă câteodată și dame delicate, Râzând de-acele două, statornică pereche Care își petrece seara șoptindu-și la ureche, De celelalte patru contese ideale, Umflate de pretenții și vrednice de jale, Pe care dacă prințul le ia la bal de mână, Nu mai vorbesc cu nimeni câte o săptămână. Astăzi râzi de-o pedantă, mâine de-o prețioasă; Zici de una ajunsă în vârstă cuvioasă Că atestatul vremii nu va să-l priimească; Și de-alta ce iubește de cinste să vorbească, Ce laudă virtutea și-n veci ți-o pomenește, Zici că e virtuoasă cât știm noi evreiește. Greșelile acestea îți fac un ... n lume Că cinevași s-apucă defecturi să arate: Mulți scot sub al lui nume minciuni nenumărate. S-a vorbit într-o casă de un fanfaron mare, Declamând sentimente ce sigur nu le are, Care la tot ar pune suflarea omenească, Când cineva cu dânsul ar vrea să o tocmească; S-a zis ceva de Iancu, de Stan, de Lăurescu; Cine le-a scos acestea? Â Le-a scos Alexandrescu. Făr-a zice nimica, singura ta zâmbire, De ... porți bine și lauzi câteodată, Chiar lauda în gură-ți
... aproape sat, nici drum, Singurică, nu știi cum, Doar din horn îi iese fum... Cine-n casă o să-mi șadă, De nu-i pasă de zăpadă, Care cade ș-o să cadă Tot grămadă pe grămadă, De-ntrece gardu-n ogradă, Pân- la streșină-o s-ajungă De s-alege iarna lungă? Văduvioară tinerică Șade-acolo singurică; Câte zile sunt lăsate Nu mai merge pe la sate, Câtă-i vremea unei ierne, Cât zăpadă se așterne, Ea tot deapănă și țese Fire albe, pânze-alese. Părul ei cel negru, moale Desfăcut ... la vale, Ochii tineri și căprii Strălucesc așa de vii, Iar de râde are haz, Cu gropițe în obraz Și la unghiul dulcii guri, Și la alte-ncheieturi, Și la degete, la coate, La-ncheieturile toate; Ochii ard întunecoși, Fața albă, buze roși, Iar când merge legănată, Tremur sânii ei deodată, Tremură frumseța-i toată. Nu-i subțire, ci ... la sâni, la față, Încât ai ce strânge-n brațe. Tot ce-ar zice i se cade, Tot ce-ar face bine-i șade, Și la vorbă de ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer
... Șuere, că blestemai și soarta pruncului ce n-a sosit încă... Haiducii măsurară pe Șuer c-o trestie în lung și în lat. La câțiva pași, săpară groapa cu cuțitele, scoțând bulgării cu pumnii. După ce-l coborâră în locașul de veșnicie, îi înfipseră la căpătâi două iatagane legate cu sârmă, în semn de cruce. Semn de viteaz și de creștin. Și cu toții, în jurul mormântului, se rugară în gând, învârtind căciulile în mâinile lor cojite de soare și de ger. Dar în aceste fețe de rășină, dorul și mila se sfărâmă ca de niște lespezi de piatră și trec fără să lase urme. Kira îngenunche; își acoperi fața cu marama udă de lacrimi și sărută mormântul, care începuse a îngheța... La răspântia căilor singuratice, unde călătorul e minune și glasul omului poveste, în fața unei cruci de iatagane ruginite, stă coliba Șuerenilor, mândră și ridicată de la pământ ca la trei tălpi de grindă. De zăvorul ușii e priponit roibul, și suflă sperios pe nări răsfrânte, și bate cu copita iarba de sub picioare. În colibă mama Kira se dezmiardă între copiii săi: o fată mare ș-un flăcău. Fata e bălaie; flăcăul e oacheș
... Pe-un laiț sub veche tulpină de fag, Eu stam privitor, cum d-a pururi mi-e drag Să stau și din ochi de-amărunt să privesc La sate tot mersul de trai românesc, Ca sfânt trai din vremuri bătrâne. Era după Paști, și era un timp bun. Vedeam îndeparte un vânăt cordun De munți și pe dânșii al iernilor giulgi; Cireșii ningeau căzătorii lor fulgi De albă și nobilă floare. Ici-colo vreo fată fugea la fântâni, Veneau păcurarii cu tulnice-n mâini, Și boi tăngăneau câte-un clopot la gât, Copii se jucau lângă plopii din rât Și-un fluier plângea-n depărtare. Și, cum stam pe trunchiul de fag răzimat, Lenos având capul pe spate lăsat, Priveam într-un loc la o cruce de străzi: Stăteau înaintea cutării ogrăzi Flăcăi într-o deasă grămadă. Pe rând s-adunară mai mulți trecători, Eram curios eu, la ce-s privitori? Întreb pe-un moșneag ce venea dinspre ei, Și-mi spune; și plec eu să văd dară ce-i? Am stat și ... se joacă p-obrazul de nea, Și râde, că doară va râde cu ea, Și plânge și cât o mai roagă. În aste vremi, pâlcuri de ...
Alexei Mateevici - Colindele Crăciunului
... Domn din cer! De sub nouri merg cu tunuri, Pe sub stele cu zăbrele, Pe pereți, porumburi verzi, La icoane mintă floare, Pe podele turturele, La ușori mărunchi de flori, La portiță hulubiță, Dar în mijlocul curților Șed mesele întinse, Scaune cu jilțuri puse, Făclii de ceară aprinse. Dar la mese cine șade? Șade Crăciun cel bătrân Și cu frate-său Ajun Și cinstesc, și măresc, De-amar greu să jeluiesc, Palmele și coatele De juncani, tineri juguiți, Pe fii dăruiți. Jos, mai jos, la cap de masă, Șade doamna Crăciuneasă Și cu sora Ajuneasă Și cinstesc, și măresc. Cură apa la Iordanu, De merg sfinții de se spală Și se-nchină la icoane. Dar stai, Doamne, să te-ntreb Când îi capul veacului, Sfârșitul pământului? Când va bate fiu pe tată, Fiică-sa pe maică-sa, Atuncea-i capul veacului, Sfârșitul pământului. II Bucură-te, sfântă cruce! Bucură-te, armă sfântă, Bucură-te ... când a greșit, Domnul din rai l-a lipsit. Raiule, grădină dulce, Nu mă îndur a mă mai duce, De hodina ta cea dulce, De dulceața pomilor, De mirozna florilor, De scursurile apelor,
Vasile Alecsandri - Cucul și turturica
... Vasile Alecsandri - Cucul şi turturica CUCUL Dulce turturică, Dalbă păsărică! Hai să ne iubim, Să ne drăgostim La nouri, la soare, În frunzi, la răcoare, La stele, la lună Cântând împreună. TURTURICA Pentru dumneata Eu n-aș zice ba; Dar zic și zic ba Pentru maica ta, Că-i bănuitoare Și fermecătoare [2 ... care pică Până duminică. Iar când te-oi zări Astfel ți-oi grăi: ,,Sfântă iconică, Fă-te păsărică, Ca să ne iubim, Să ne drăgostim La nouri, la soare, În frunzi, la răcoare, La stele, la lună În veci împreună!" [1] Turturica figurează ades în cântecele poporale ca simbol de iubire și de credință. Cucul, asemenea în crederea românului, e o pasăre misterioasă ce are tainice legături cu soarta omului. Glasul său menește a bine când ... e urât. Vrăjitoarele au putere a închega apa, a lega ploile, a ghici soarta oamenilor trăgând în 41 bobi de porumb, a vindeca de feluri de boale prin descântece și prin apă ne-ncepută. Descântecele sunt foarte numeroase și unele din ele prea originale, precum acela de mușcarea șerpilor, de deochi, de săgetătură, de iele, de urât etc. Iată, ca exemplu, acel de
Edgar Allan Poe - Corbul din Edgar Poe
... Edgar Allan Poe - Corbul din Edgar Poe Corbul lui Edgar Poe de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție Sunase miezul nopții, pierdut în cugetare, Mai răsfoiam volume, uitate și bizare, Când cineva la ușe bătu ușor, ușor. Era cam prin Decembrie, murindul foc, din umbre Fantastice pe ziduri, svârlea contururi sumbre, Iar eu cătam, zădarnic, în cărți vreun ... și altceva nimic! Am reintrat în casă, dar făr’ a pierde vreme Același sunet vine, din nou să mă recheme. Bătaia era clară. De astă dată-mi zic: “S-aude la fereastră, acuma, deci, urmează “Să luminăm misterul ce-atât mă torturează, “Și să vedem, nu-i vântul?…â€� Deschid, un corb măreț ... mai ales Când este în putere, să șadă cocoțată Pe bustul divei Pallas, s-o cheme “Niciodată!â€� Dar corbul numai două cuvinte-avu de zis Și parcă-ntregu-i suflet în ele și-a închis! Atunci șoptii: “Mulți alții s-au dus de lângă mine, “Din cei iubiți; ca mâine și dânsul va zbura. “Și dânsul se va prinde în tristele ruine, “Ca stolul de ... ce-atât mă-nconjura!â€� Iar pasărea sinistră răspunse: “Niciodată!â€� Desigur, aste vorbe le-a învățat vreodată ...
Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe
... Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe Corbul lui Edgar Poe de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție Sunase miezul nopții, pierdut în cugetare, Mai răsfoiam volume, uitate și bizare, Când cineva la ușe bătu ușor, ușor. Era cam prin Decembrie, murindul foc, din umbre Fantastice pe ziduri, svârlea contururi sumbre, Iar eu cătam, zădarnic, în cărți vreun ... și altceva nimic! Am reintrat în casă, dar făr’ a pierde vreme Același sunet vine, din nou să mă recheme. Bătaia era clară. De astă dată-mi zic: “S-aude la fereastră, acuma, deci, urmează “Să luminăm misterul ce-atât mă torturează, “Și să vedem, nu-i vântul?…â€� Deschid, un corb măreț ... mai ales Când este în putere, să șadă cocoțată Pe bustul divei Pallas, s-o cheme “Niciodată!â€� Dar corbul numai două cuvinte-avu de zis Și parcă-ntregu-i suflet în ele și-a închis! Atunci șoptii: “Mulți alții s-au dus de lângă mine, “Din cei iubiți; ca mâine și dânsul va zbura. “Și dânsul se va prinde în tristele ruine, “Ca stolul de ... ce-atât mă-nconjura!â€� Iar pasărea sinistră răspunse: “Niciodată!â€� Desigur, aste vorbe le-a învățat vreodată ...
George Coșbuc - Raport (Coșbuc)
... George Coşbuc - Raport (Coşbuc) Raport de George Coșbuc Publicată în Albina , 1898, nr. 1 (1 oct.) (Luarea Griviței, la 30 august 1877) La ceasul trei pornirăm iuți, Dar ne-am întors în văi bătuți. Din nou am dat asalt erou, Dar ne-am întors bătuți din nou. De ... acum. Ne-am dus de-a patra oar-apoi Și-acum răzbim și-i batem noi. Ne-ar și fi fost rușine-amar De
Ion Heliade Rădulescu - Un muieroi și o femeie
... a ouat; Purta vorba peste tot Ș-o schimba cum îi venea, Soți, amicii dezbina. Azi se săruta în bot Și pieziș își da la coate, Mâine ocăra pe toate. Înțepa ca o lanțetă, Era rea și veninoasă Ca o viespe costelivă, Vai de om!... ca o gazetă De limbută, guralivă. Ce cu gândul n-ai gândi ! Vorbea și de libertate; Ce prin cap nu ți-ar plesni! De dreapta nepărtinire, De buna vecinătate, De-nfrățire, de UNIRE! Și, ca culme peste toate, Mai avea ș-o gușă mare. Și la ceartă,-ncăierare, Hârâia și spumega, Limba singură-și mușca, Toată vorba deșira; Se certa pe românește, Și credeai că-i țigănește (Ea zicea că-i ... Uscățivo, Costelivo, Exclusivo! Zi-mi de poți, zi-mi, guralivo, Ia deschide-ți a guriță, Iezuito, Neagă-rea, Chirațiță Avestiță! Ai fost tu la soarea? Știi ce este libertaua? Știi ce este-egalitaua? Ai fost tu la bal maschĂ©? Amur și fidelitĂ© Ai simțit tu vreodată, Tistimel, paftală lată? De la foc, de la corlată, Din argeaua de neveste, Știi politica ce este? La
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a V
... multă și mai tinerie, Numa bătrânii ceva-îndoială Avea pentr-a turcilor năvală. [3] Nici în zădar să temea, că iată, Să-aud de departe țipete dese: Pentrucă-avangarda spăimântată Care după bureți să dusese, De pe-un gruieți oblicisă-o mare Ceată de păgâni venind călare. Și-într-un suflet alergând acasă Striga: ,,Fugiți, că turcii vin, iacă!" Iar' laia țigănească fricoasă De spaimă nu știea ce să facă. Cu vaiete mari și cu plânsoare Căuta-încoace și-încolea scăpare. Adunarea noastră prenălțată, De-atâta zarvă cu rebelie, Abea-în urmă și ia să deșteaptă Ș-uitându-și de arme, de bătălie, ApucĂ fuga cea sănătoasă Năzuind la tufa cea mai deasă. [4] Însă-acuma nu e cu putință CĂneva să scape, să să-ascundă; Pentru-aceaia toți cu bizuință Acolo să ... dat arme ș-olate Și vă hrănesc, cioare blăstămate!... Ca,-în loc de-a vă-apăra draga țară Ș-a vă bate cu turcii păgâni, Asupra mea să vorbiți ocară? După-aceaia să vă dați în mâni La câteva sute de vrăjmași, Voi, atâte mii de ...