Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEL MAI DE FRUNTE
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 574 pentru CEL MAI DE FRUNTE.
... ușori, Perdele-n țesături frumoase, Țesute din mătăsuri groase, Curți, minunat împodobite... Cristaluri, vase aurite, Ce ca un soare strălucesc. Pe-afară — mare grămădire De cai — trăsuri la hodinire; La masă oaspeți năvălesc, Și vorba lor se varsă slobod Prin zgomot, cântece și tropot. De curge vorba despre toate: De jugul Romei blestemate, Despre domnia lui Pilat, De sfaturi, ce au adunat În taină capii jidovești, De trebuinți negustorești, De biruiri, război și pace... Le merge vorba, în sfârșit, Despre Acel de sus venit, Ce lucruri minunate face. II „Pe oameni, ca pe frați iubind, Smerire El i-a învățat Și, legea lui Moisei ... cea minunată, Și chipul lui cel minunat, Și ochii, mersul, toate-arată A tinereții strălucire Și înfocată-nsuflețire... Măreața lui înfățișare Departe este de pământ, Cereasca lui asemănare Obrazul luminează sfânt. Puteri cerești îi ard în față, Privirea lui te săgetează, Departe vede-n viitor... Ca la un înger ... a ei privire, Dar iată își aduce-aminte De ce-a vorbit și, cu zâmbire, Din scaun repede se scoală Cu un pahar de ...
... Ca și țara toată ninsă, Codri tremur ca o vargă Cât îi zarea ta de largă, Lupii peste culmi aleargă, Străbătând ninsorile, Pâlcuri zboară ciorile, De mai zici cu zicătoarea: Albă-i lumea, neagră-i cioara. În temei de codri deși Nu e pârtie să ieși, Nu-i cărare, nici răzor, Nici urmă de vânător. Vicolind, troienele Au umplut poienele, S-au lăsat pe crengi uscate, Peste frunze scuturate, Peste ape, peste toate. În pădurea nepătrunsă, O căscioară e ... aproape sat, nici drum, Singurică, nu știi cum, Doar din horn îi iese fum... Cine-n casă o să-mi șadă, De nu-i pasă de zăpadă, Care cade ș-o să cadă Tot grămadă pe grămadă, De-ntrece gardu-n ogradă, Pân- la streșină-o s-ajungă De s-alege iarna lungă? Văduvioară tinerică Șade-acolo singurică; Câte zile sunt lăsate Nu mai merge pe la sate, Câtă-i vremea unei ierne, Cât zăpadă se așterne, Ea tot deapănă și țese Fire albe, pânze-alese. Părul ei cel ... trei zâne ca pe poartă, Câte-o stea în frunte poartă: Ele-s ursitorile Rumene ca zorile, Și ușoare calcă, slabe, Pietre scumpe-n mii ...
Gheorghe Asachi - Turnul lui But
... uitat. Cine calcă-al său cuvânt N-are pace în mormânt. Oastea de la țări streine De un an s-au înturnat, Însă Butu nu mai vine; Aleu, poate-au răposat! Doamno,-i timp de măritat, De giunia ta-i pacat! Vai de har, de sănătate, Ca stele ochii sănini, De-a lor lacrimi neuscate Turbure-s amu fântâni, Că un altu pețitor Mâna-i cere și amor. Toți boierii vin din țară Și ... poate-uita; Popa mâine va serba Și pe doamn-a cununa. Zice doamna credincioasă: Nu merg la altarul sfânt Și voi fi mult mai voiasă, De m-or duce la mormânt. Dacă Butu nu e viu, Patul nunțe-i un secriu. Însă-n ziua de urgie, Are multe doctorii O bătrână, care știe Și descânteci face mii. Hârca veche, pe ascuns, Duce doamnei cest răspuns: S-alungi popa și pe ... m-oi răcori. Ce colană-i ferecată? Crucea care mam-au dat! Cruce-mpunge ca săgeata, Fruntea me a încruntat; Să nu pați de ea și tu, Crucea leapăd-o de-amu! Căzând, peri acea cruce, Butul doamna-n braț a strâns, Cel
Garabet Ibrăileanu - Evoluția literară și structura socială
... ideilor Revoluției Franceze. În adevăr (vezi detalii în Pompiliu Eliade), Bucureștiul a fost unul din centrele principale ale culturii grecești și ale mișcării de eliberare a Greciei. Ideile Revoluției Franceze se răspândesc încă de la început în burghezia grecească din București, din care se alcătuia Eteria lui Rhigas. Ideologia acestei "societăți" o formează ideile Revoluției Franceze, de care s-a contagiat și boierimea munteană. Pe de altă parte, ideile Școlii ardelene (tot revoluționare) au pătruns și ele mai puternic și mai de timpuriu în Muntenia. Și or mai fi și alte cauze pentru care Muntenia este de la început mai "înaintată" decât Moldova. În epoca următoare, a lui Alecsandri, Moldova e stăpânită de curentul critic, de cel poporan și de cel isto ric; literatura ei e mai obiectivă; Moldova creează proza românească și critica socială. Muntenia, în epoca aceasta, este entuziastă, lirică, lipsită de curentele mai sus-amintite. (Odobescu apare cu douăzeci de ani mai târziu decât critica moldovenească, și e singur, și e ucenicul Moldovei. Ion Ghica -- care, dacă ar fi trăit în Moldova, ar fi fost probabil un ... unei alte societăți de ...
Mihai Eminescu - Dați-mi arpă de aramă
... Mihai Eminescu - Daţi-mi arpă de aramă Dați-mi arpă de aramă de Mihai Eminescu Dați-mi arpă de aramă Dar cu strunele de fier Căci să cânt acuma cer Ca un vânt ce se sfaramă Printre stânci de-ngheț și ger. Dați-mi arpă de aramă Pe-a mea frunte crengi de brad Voi să cânt ca largul vad Sau c-a lumei sântă dramă Sau ca răcnetul din iad. Dați-mi cupa cea de ... cânt în poezie De-acei timpi urâți păgâni Când strămoșii cei bătrâni Se luptau cu bărbăție Și-i dau nume ,,La români!" La români! Popor de fală Cap de geniu, piept de foc Cu județiul de proroc Dar cu inimă regală Și cu flamuri de noroc. Câți maghiari cu cap de câne, Câți tatari cu ochii mici, Câte limburi de peltici S-au zdrobit de stânci bătrâne Ce veghează înc-aici. Câte ginți cu limba slavă Au venit și-au revenit Dar cu toți s-au nimicit, O câmpie de ... Sub al coastei fier negrit. Dați-mi arpa în rugină Să mai cânt zguduitor De-al românilor popor Și-
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a X
... să ține Decât SocrĂ¡t, Platon ș-Aristotel, Iar' cel bun, cel înțălept rămâne De-o parte, mestecat în mulțime Și ne băgat în samă de nime. Pentr-aceasta bătrânii gândiră Să facă-o rânduială mai bună; Cu sfatul drept, apoi hotărâră Ca să nu să-adune depreună Toată gloata la deobștele sfat, Ci din toată ceata-un delegat. [7] Adecă ... Ca prestrâns legile să păzască, Atunci gloata nu știe măsură. Ci defaimă toată legătură. Pentru că-învățată-în volnicie Nu sufere nice-o contenire, Iară de-altă parte, bine știe Că-a sa este toată stăpânire; Deci leapădă, calcă și cele Mai drepte și mai bune tocmele, [15] Iar' pe cel bun, care vru s-o facă Ascultătoare,-îl mână-în urgie Prin o mișea lepădată-ostracă. AristĂd de pildă să vă fie, Cel mai bun și mai drept în Atina, Cui dreptatea i-au fost toată vina. Deci, care poporului în mână Lasă cârma și puterea-întie, Acel unirea deobște dejghină, Pierde ... Nici poate fi, că porunci-s multe Și puțini care vor să le-asculte. [16] Republica-i țarină pustie: Care cum vine roada-i culege, Cel puternic răpește-în tărie, Că nu-l contenește nici o lege; Așa venitul
Alexei Mateevici - Rugăciune pentru pahar
... să le dați; Credința tare să vă fie, Ca și-n ispită să se ție!" Au zis — și iar s-au depărtat Unde-au mai plâns și s-au rugat. Și de o nouă scârbă-aprins A se ruga El iar a prins: ,,Părinte! M-ai trimis în lume, Spre slava sfântului Tău ... fie, Și-aproape-a slavei-mpărăție... Și vine lupta sângeroasă, Ce soarta lumii păcătoase Va hotărî pe totdeauna"... Tăcere. Prin grădină luna Luciri de umbre împletește... Și iarăși El se despărțește De ucenici plin de mâhnire, Și-ntr-a smochinilor umbrire, Vărsând sudori fierbinți de sânge Se roagă iar și iară plânge. ,,Părinte-al Meu și Dumnezeu, De greul scârbei eu mă-ntunec, Ducând al omenirii rău, Ca om în calea mea mă lunec, Rușinea toată o ridic Veninul vremilor trecute, Tăria morții ... o zdrobește fără urmă, Căci, pentru lumea păcătoasă, Hristos cununa cea spinoasă Cu bucurie o primește. Cu mintea sa fudulă, rece, Acum el bine înțelege De ce se roagă și scârbește Hristos, ducându-se la chin, Să guste crucea Sa și spinii; Și plânge-al răului stăpân De slava Domnului luminii. Lucește luna. Sfântul înger, Lăsând pământul
Ivan Nikitin - Rugăciune pentru pahar
... să le dați; Credința tare să vă fie, Ca și-n ispită să se ție!" Au zis — și iar s-au depărtat Unde-au mai plâns și s-au rugat. Și de o nouă scârbă-aprins A se ruga El iar a prins: ,,Părinte! M-ai trimis în lume, Spre slava sfântului Tău ... fie, Și-aproape-a slavei-mpărăție... Și vine lupta sângeroasă, Ce soarta lumii păcătoase Va hotărî pe totdeauna"... Tăcere. Prin grădină luna Luciri de umbre împletește... Și iarăși El se despărțește De ucenici plin de mâhnire, Și-ntr-a smochinilor umbrire, Vărsând sudori fierbinți de sânge Se roagă iar și iară plânge. ,,Părinte-al Meu și Dumnezeu, De greul scârbei eu mă-ntunec, Ducând al omenirii rău, Ca om în calea mea mă lunec, Rușinea toată o ridic Veninul vremilor trecute, Tăria morții ... o zdrobește fără urmă, Căci, pentru lumea păcătoasă, Hristos cununa cea spinoasă Cu bucurie o primește. Cu mintea sa fudulă, rece, Acum el bine înțelege De ce se roagă și scârbește Hristos, ducându-se la chin, Să guste crucea Sa și spinii; Și plânge-al răului stăpân De slava Domnului luminii. Lucește luna. Sfântul înger, Lăsând pământul
Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat
... o viață fericită, Ziua este ostenelei, noapte-amoriului menită. Mușchiul, care anii repezi în țărână-a prefăcut, Pe părinții voștri-ascunde în mormântul cel tăcut; Acolo, pe cea movilă, unde sălcile umbrează, Ale inimei duioase lacrimile rourează; Dulcea boare-a dimineței, buciumarea de păstor, A cocoșului cântare, nici plăcerea de amor, Pe-adormiți n-or să-i trezască din tunericul mormânt; A lor seceri în tot anul adunând de pe pământ Aurite spici în jerbii, prin sudori și osteneală. Aduceau nutrețul casei și a ei chivernisală, Sara de-acum n-or să vie la duioasele soții, Nici lua-vor sărutare de la tinerii copii; N-or să guste împreună simplă cină sănătoasă, Ce se face mai dereasă de zicerea cea duioasă. O, voi carii n-aveți stimă pentru omul umelit, Nobili plini de fantazie mândri-n titlul ruginit, De ce-n ură-aveți săteanul, când a fruntei lui sudoare A produs mărirea voastră ș-avuțiilor odoare? Cruță timpul vreodată dritul ... a fost dulce, după moarte să trăim. Dar când prin a mele versuri voi să trag din tunecime Pre morți ce zac făr
Mihai Eminescu - Împărat și proletar
... flotele puternice ș-armatele făloase, Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor, Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă, Și-s supte din sudoarea prostitului popor. Religia - o frază de dânșii inventată Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug, Căci de-ar lipsi din inimi speranța de răsplată, După ce-amar muncirăți mizeri viața toată, Ați mai purta osânda ca vita de la plug? Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea Și v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți ... de-a muri? De ce uitați că-n voi e și număr și putere? Când vreți, puteți prea lesne pământul să-mpărțiți. Nu le mai faceți ziduri unde să-nchid-avere, Pe voi unde să-nchidă, când împinși de durere Veți crede c-aveți dreptul și voi ca să trăiți. Ei îngrădiți de lege, plăcerilor se lasă, Și sucul cel mai dulce pământului i-l sug; Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase De ...
... o lume de flori albe pe șiruri de cireși Și iarba de pe pajiști e moale-amestecată Cu flori glabene ș-albe, p-ici colo de măcieși. Pelinii suri c-argintul cu dulcile miroase Împlu adormitoare tot aerul cel cald Vișini-s cu crengi grele de boabe-ntunecoase Lanul călătorește cu valuri de smarald. A ierburilor spice stau sure-verzi în soare, Crescute-ajung la brâul unei copile. Lin Pin iarba mare trece, ș-aminte luătoare ... dă-ntr-o parte din fața rușinoasă Își pleca ochii timizi, și el a stat pe loc. Ce s-a-ntâmplat de-atuncea nu vrea să ție minte. Destul că nu mai este  și chipul ei cel blând, Surisul ei cel timid și ochiul ei cuminte Sunt duse fără urmă de pe acest pământ. S-a stins. De-aceea însă el ar vrea înc-odată Să vadă lunca verde, valea pierdută-n flori Unde ades de brațu-i în noaptea înstelată Ședea pe stânca stearpă spuindu-i ghicitori. Da, ghicitori... enigme. Ah! ce știa pe-atunce De-a vieții grea enigmă, de ...