Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEL MAI DIN URMA
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 212 pentru CEL MAI DIN URMA.
... cu miere, pahar după pahar, până ce părintele Duhu spunea: Lasă-mă în pace, cuvioase, că se învârtește lumea cu mine de-atâta aghiazmă rusască; mai bine să ne împăcăm. Și începea a-i cânta irmosul următoriu, pe glas al doilea: "Umblat-au Israil prin valul cel învăluit, c-un ulcior legat de gât și cu-n curcan fript, că s-a proslăvit". Apoi antifoanele bețivilor, pe glas al patrulea ... care îi numea haldei, le cânta antifoanele următoare: Diaconii și cu pochii, de treji ce sunt, de-abia văd cu ochii. Iar mamelor preutese, beția din cap nu le mai iese! Și câte ponturi și ponosuri nu da dintr-însul, de-i era și lui lehamete câteodată să se mai întâlnească cu cineva și să-l mai stârnească la vorbă. Odată, ieșind supărat de la Mitropolie, îl întâlnește părintele Arbore de la Bărnovschi și-l întreabă: — De unde vii, părinte Isaie ... a făcut zvon prin Iași despre niște năzdrăvănii ca aceste, cică s-a luat sfinția-sa pe gânduri, zicând: — Vai de cel ce se smintește, dar mai vai de ...
... acolo și-a ridicat capul, a lărgit nările și, cutremurându-și coama încâlcită de spini, răspunse la chemări necunoscute, trimițând depărtărilor cel dintâi nechezat puternic ce-i ieșise din piept. Dar când se învățase cu viața asta slobodă, se pomeni odată prins din fugă, înfrânat cu de-a sila de către cineva care se aruncă, dintr-o săritură, călăre pe el. Atunci a înțeles ... Ehe! cine știe când fusese războiul! Dar odată cu anii s-au scurs și puterea și avântul lui. Îmbătrânise, picioarele îi tremurau după o cale mai lungă; gâtul nu mai sta așa de încordat, ochiul nu mai căta departe. Odată poticni și se rostogoli jos, cu călăreț cu tot. S-a ridicat repede, dar de atunci îl lua mai rar la câmp și-l purta numai la pas. În urmă, nu-l mai lua deloc. Venea diminețile la el, îl mângâia, dându-i fiori ce-i fugeau pe sub piele, apoi poruncea soldatului să-l plimbe prin ogradă ... câtva așa, apoi bătrânul se încordă, rupse belciugul și, rămânând slobod, veni încet, se alipi de celălalt și începură să mănânce liniștiți unul lângă altul. Din seara aceea nu-i
Paul Zarifopol - Alecsandri (Zarifopol)
... ce caracteriza tinerimea intelectuală de la 1848. El zice: oamenii de astăzi uită că nu au avut tinerețe. În ziua răsăririi lor, pe la 1835, cel mai tânăr din ei era mai bătrân încă decât cel mai bătrân din bătrâni. Într-un curs de 20 de ani, mai mult a trăit Moldova decât în cele de pe urmă două veacuri. Întâmplările lumii de primprejur mureau la granița țării; vălmășagul veacului îi găsea și-i lăsa liniștiți. Ei au deschis ochii într-un leagăn ... de a produce ce era atunci de nevoie. Caracterul românesc, naturalețea poeziei lui Alecsandri se datorește, cum știu toți, faptului că întâia oară, din îndemnul, mai cu seamă, și cu ajutorul lui Alecu Russo, el caută în poezia populară ajutorul literar trebuincios pentru înființarea unui stil literar liber de orice artificialitate ... o patrie iubită la tristul exilat. Găsim în acest vers și faimosul dativ cu prepoziția la (dai o patrie iubită la tristul exilat), poate cea mai puerilă dintre toate traducerile textuale din uzul limbilor occidentale (din cea franceză ...
Iancu Văcărescu - Primăvara amorului
... C-altu nu e vinovat. Aș zbura d-aș avea stare, La maică, la dumnezei; De rușine mi se pare Că n-o să-i mai văz pe ei! Resplătirea îmi aprinde Jeratic nestins în pept, Și mirare mă coprinde, Eu atât, cum mai aștept! Biruirea mea în grabă A putut a mă slăbi; Dar din stare cât mai slabă Mai curând poci m-întări. Acum voi să se arate D-am putere eu sau nu, Ori sunt legile schimbate După cum norocul vru". Mișcare puțină ... Sufletul a fi-ndoit. Se deștept cele-nsoțite Spre-a-nălța slavă l-Amor; Ne-nsoțite, despărțite, Spre-a jăli cel mai trist dor. Aurora se coboară Din brațele lui Titon Veselă și rumeoară Fără teamă de vrun zvon. P-a ei cale semănată De trandafiri vii la feți Vine, porți ... C-o aripă răzuesc Unda, ce-și torn pe trup rece, Recorite s-întăresc. Face fluturi mii să zboare, Cum va zefiraș ușor; Albini fac din floare-n floare Furtișag nestricător. Se înalță cu mândrie Soarele pre răsărit, Toate lui cu bucurie Pe loc închinări trimit. Prin armonie nespusă De acord ...
George Coșbuc - Tulnic și Lioara
... cumpeni de poate să se nască Din om așa făptură pe-o lume pământească! II Dar vestea despre fata lui Stâlpeș a trecut Din țări în țări; departe prin lumi a străbătut Și-ajunse preste râuri și late mări albastre La cele mai de margini și cele mai sihastre Pământuri, unde luna și soarele se par De gheață, căci o dată pe an numai răsar. Acolo, pe hotarul apusurilor pale, Prin locuri, unde ... gătit ca să pornească Din alte lumi în lumea cu sori pe cerul sfânt, Cu zâne prin văzduhuri și fete pe pământ Gătit, ca totdeauna mai mult fiind el gata, S-alerge, din palaturi să fure dânsul fata. Atunci, ca niciodată, un cal din stavă prinse; Grei nori a pus pe umeri, lat paloș el încinse Și greu, care la cumpeni de nouăzeci de măji; Pe doi ... turbat Și cade spre grădina lui Stâlpeș împărat Văzut-au toți curtenii de-afară și din casă, Văzut-a împăratul și nalta-mpărăteasă Din turn văzut-a bine, cum zmeul cel ...
... o canapea. * Șargul meu sprinten și spornic la mers alerga acum pe câmpia albă, ca o nălucă ce fuge de umbra ei. Două doruri care din inima stăpânului trecuse într-a lui, îl mânau din urmă. Unul era dorul vânatului, patimă a mea din copilărie, celalalt dorul Elenei, fiica lui Neagu, cea mai frumoasă fată din împrejurimi. Dar, cât fugeam eu de iute, ziua fugea și mai iute, încât în dreptul morii de vânt noaptea mă și întâmpină. Deodată sania mea se sprăvăli. Ha! gândii eu în mine, s-a întâlnit ... graba cu zăbava. Ion ar fi zis că-i pricina locului celui necurat. Îmi așezai sania pe tălpi, mă scuturai de zăpadă și plecai și mai grăbit. Pe la cornul cel de luncă un lup bătrân cu o coadă cât un măturoi îmi curmeziși drumul. Îi dădui un foc din fugă ca să nu zică că a trecut fără cinstea cuvenită pe lângă un vânător, însă el numai va fi știind de i ... a dreptul prin codru ca să scap nu de pedeapsa oamenilor, ci de însuși cugetul meu, dar abia făcusem câțiva pași că mirele ei cel ...
Daniil Scavinschi - Călătoria dumisale hatmanului Constantin Paladi în feredeile Borsecului
... culegînd roze sau strîngînd faguri de miere Omul nu poate să scape de a ghimpului durere. Astfel și drumul acesta făcut pentru sănătate Din tovarăși mai nici unul n-au scăpat de greutate. Căci sosind la Dealul-Doamnei, caii cad de grea povară Deci, ca să se mai răsufle, boi la trăsuri se-njugară. Toți încep atunci pedestri la deal să călătorească Ca peregrinii ce pleacă la Sinai să se spăsească. Pe coasta ... • • • • • • • Mergînd așa înainte ca vreun ceas sau și mai bine Și văzînd c-a mea trăsură din urmă-ne nu mai vine Am socotit cum că poate s-au stricat ceva la dînsa, Deci să nu rătăcesc noaptea, mă-ntorc să mă sui într-însa ; Mă ... ce mă împluse de frică, N-au fost altă, decît butca cuconului Vasilică, Care pentru că la hamuri oarece i se rupsese De butcele celelalte mai în urmă rămăsese. Pe jos ! singur ! pe-ntuneric ! cînd dumnealui mă zărește Cu hohot prinde a rîde și în butcă mă primește. Și astfel scăpînd ... unul ce pe acolo toate poticile știe, Ne-au dus la o casă-n codru, ce era chiar sihăstrie ! Dar cucoanele ce-n toate-s ...
Garabet Ibrăileanu - Eternul feminin
... ani, în unghiuri drepte ori ascuțite, cu două bețe în loc de picioare, dizgrațioasă la figură, devine adesea la cincisprezece ani izvor de seducții roind din formele rotunzite, din reliefurile ce se anunță, din enigmaticul ,,da și nu" inconștient încă al figurii, din încrețiturile rochiei, din atitudini pasive și cu atât mai imperative -- seducții care lipsesc adesea femeilor frumoase, ,,reci", cum spunem noi, lipsite de ,,vinoncoace", cum spune poporul, expresii care indică deficitul acelui principiu, vital nou ... oare, această jertfă de sine nu poate fi și ea cauza marii pasiuni a femeii care se ,,jertfește"? Căci -- cine nu știe? -- iubim mai mult pentru ceea ce dăm, decât pentru ceea ce ni se dă și, mai ales, pe acei pentru care ne jertfim. Cea mai mare iubire din lume, a mamei pentru copil, nu are altă cauză... 16. Nimic nu este mai deosebit de bărbat, decât femeia. Priviți numai la aceste două ființe, la bărbosul animal masculin, atât de banal, bietul, și la gingașa creatură albă, idealizată ... interesele comunității mai presus de ale familiei. 18. Generozitatea e o însușire eminamente bărbătească, ca și iertarea și uitarea. Bărbatul e prin natura sa mult ...
Vasile Alecsandri - Lamartine (Alecsandri)
... Vasile Alecsandri - Lamartine (Alecsandri) Lamartine de Vasile Alecsandri Unul din cei mai mari poeți ai Franciei, omul care prin geniul său a fost și va rămânea o glorie pentru secolul nostru, Lamartine, a murit ... anul 1848, când el ținea ochii lumii întregi țintiți asupra lui, și adresa cuvinte mângâietoare națiilor ce aspirau la libertate. În istoria misiilor mele politice din anul 1859, găsesc următoarea notiță scrisă după o vizită ce făcusem lui Lamartine; această notiță e de natură a interesa publicul român, și ... i aureola geniului. Convorbirea sa armonioasă și fermecătoare răpește auzul și sufletul. Simțirile înalte, ideile sublime, reflecțiile filozofice, sunt exprimate de el în forma cea mai corectă, în stilul cel mai nobil, și cu o abundență care minunează pe ascultători. Elocvența sa naturală încântă chiar în vorbirile zilnice ale vieții private, iar în împrejurările cele mari ... că asist la un concert melodios, și, când a fost ca să mă retrag, îmi zise: — Domnul meu, deșteptarea unei nații e cel mai sublim spectacol ce omenirea poate să arate Creatorului, însă când o nație are norocul de a atrage asupră-i ochii Providenței, ea trebuie ...
Vasile Alecsandri - Păunașul codrilor
... Vasile Alecsandri - Păunaşul codrilor I Pe cel deal, pe cel colnic Trece-o pruncă ș-un voinic, Puiculiță bălăioară Cu cosița gălbioară, Voinicel tras prin inel, Mult e mândru tinerel! Și-i tot zice voinicul ... nu, nu, bădiță frate, Că vei lupta pe dreptate, Și oricare-a birui, Eu cu dânsul m-oi iubi..." Voiniceii se izbeau, Și mai tare s-opinteau, Și mai tare se-nvârteau, Și mai tare se trânteau. Din doi unul dovedea, Din doi unul jos cădea; Cine că mi-ș dovedea, Și cu mândra purcedea? Păunașul codrilor, Voinicul voinicilor! Cine-n luptă jos cădea Și-n urmă ... Venere, ce se văd figurând în povești sub chi-puri de sfinte creștine; sfânta Joe, sfânta Miercure, sfânta Vinere. Prin urmare, ede crezut că Păunașul din această baladă nu este altul decât chiar Pan, zeul codrilor. [2] Imagine grațioasă și expresie foarte poetică. A jura credință în cosițelefetelor este ... fără ajutor străin). Cine asistă la aceste lupte ale flăcăilorromâni de la Carpați și de pe malul Dunării, recunoaște bine în ele apucăturileși pauzele gladiatorilor din vechime. [4] Pentru sufletele viteze puterea e cea mai
Gheorghe Asachi - Omul literat
... deosăbite ramuri, cu țintire a înavuți limba și ideile compatrioților. În unii să descopere talent, în alții numai buna plecare, în puțini fondosul cel clasic neapărat pentru nemerirea țintirii lor. Grăuntea, mai nainte de a putea fi sămănată, au costisit multă sudoare ostenitorului! Sfezile și controversele asupra formelor limbei sunt intempestive și însorb timpul prețios ... a acelor autori carii, cu însărcinarea traducerii din limbi străine, să par îndatoriți a aduce pe românie străine idiotizme și construcții, încât din asemene fabrici au început a naște bastarduri, pre carii totimea națiii necunoscând, nu le va putea priimi de ai săi fii adevărați. Fondosul ... omenirii, Fenelon când împodobește virtutea. Pentru el fieșcare adevăr este o izbândă și fieșcare capodopera o plăcere. Deprinzându-să a să folosi atât din a sale reflexii, precum și din acele a altora, el nu va fi nici singur în singurătare, nici străin în soțietate. Cu un cuvânt, oarecare va fi a ... talent), să geamă pentru toate aceste sporiuri, pentru că înaintea ochilor ei să strâmtorează neîncetat câmpul geniii, adevăratul om literat, petrecându-l cu un ochi ...