Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN LUNA ACEASTA
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 482 pentru DIN LUNA ACEASTA.
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
... Aice rar se-ntâmplă să fulgere, să plouă; Un cer senin și splendid adapă cu-a sa rouă Pământul ce rodește și apele din Nil Îneacă în tot anul acest fecund argil. Acolo noi vom merge... dar vasul fugător Pe brazdele perfide alunecă ușor. Conrad! veghezi tu oare, privești aceste maluri Din care filistenii domneau aceste valuri? Regina africană cu fața de eben, Spre răsărit se duce purtând un diadem De stele fără număr, când geme-n ... voastre nume, Cu ale voastre fapte; dar în închipuiri, În umbra ce-nvelește atâtea suveniri. Mișcarea se produce de umbrele respinse De raze; șoapta naște din vânturile stinse Ce-adorm în aste locuri, din gemetul duios Ce Nilul varsă-n noapte sub malul furtunos. Suspinul unei paseri ce-adoarme în ruine. Ce-o supără, în noapte, voioasele lumine. Ce ... în plină dărâmare. Pe vale și pe măguri plutește-un văl de dor. Nu mișcă, nu șoptește nimica trăitor. Când blonda dimineață revarsă dulci lumini Din genele-i de aur pe vechile ruini, Conrad lasă mormântul în care el dormise Și la Karnak se duce, făcând frumoase vise. Dar colo este ... ...
Ștefan Octavian Iosif - Lenore (Iosif)
... grăbire, Cu brațu-i gingaș încingând Pe multdoritul mire. Și hop, hop, hop, fugind cu ei Fugarul saltă sprinten, Copitele țâșnesc scântei, Și ies văpăi din pinten. La dreapta și la stânga lor, Pe drumul nins de lună, Cum zboară dealuri, văi, câmpii! Greu podurile sună! — Urra!... E luna sus... Urra! Ce repede merg morții! Te temi, iubita mea, de morți? â ... amuțiră Pe urma roibului fugar Convoiul lung se-nșiră. Și hop, hop, hop, zburând cu ei, Fugarul saltă sprinten, Copitele țâșnesc scântei Și ies văpăi din pinten. La dreapta și la stânga lor Câmpii, orașe, sate, Și țări și munți dispar în zbor, De goană fulgerate. — Urra!... E luna sus ... — Ah, lasă-n pace morții! — Te uită! sus pe eșafod Stafii și draci s-adună, Și cântă, și se învârtesc În razele de lună! Aici, strigoi! aici, scripcari! Veniți să-ntindem hora Eu noaptea asta mă cunun Cu mândra mea Lenora! Și toți strigoii — fâș, fâș, fâș â ... ca-ntr-un vârtej Un roi de foi uscate. Și hop, hop, hop, fugind cu ei Fugarul saltă sprinten, Copitele țâșnesc scântei Și ies văpăi din
Gottfried August B%C3%BCrger - Lenore (Iosif)
... grăbire, Cu brațu-i gingaș încingând Pe multdoritul mire. Și hop, hop, hop, fugind cu ei Fugarul saltă sprinten, Copitele țâșnesc scântei, Și ies văpăi din pinten. La dreapta și la stânga lor, Pe drumul nins de lună, Cum zboară dealuri, văi, câmpii! Greu podurile sună! — Urra!... E luna sus... Urra! Ce repede merg morții! Te temi, iubita mea, de morți? â ... amuțiră Pe urma roibului fugar Convoiul lung se-nșiră. Și hop, hop, hop, zburând cu ei, Fugarul saltă sprinten, Copitele țâșnesc scântei Și ies văpăi din pinten. La dreapta și la stânga lor Câmpii, orașe, sate, Și țări și munți dispar în zbor, De goană fulgerate. — Urra!... E luna sus ... — Ah, lasă-n pace morții! — Te uită! sus pe eșafod Stafii și draci s-adună, Și cântă, și se învârtesc În razele de lună! Aici, strigoi! aici, scripcari! Veniți să-ntindem hora Eu noaptea asta mă cunun Cu mândra mea Lenora! Și toți strigoii — fâș, fâș, fâș â ... ca-ntr-un vârtej Un roi de foi uscate. Și hop, hop, hop, fugind cu ei Fugarul saltă sprinten, Copitele țâșnesc scântei Și ies văpăi din
Ștefan Octavian Iosif - Meduza
... vreau să vină... (Intră Darius): DARIUS Umil în față robul ți se-nchină! MEDUZA De ce nu vii aproape, lângă mine? DARIUS Stăpână, mă întorc din țări străine Și-s plin de praf... MEDUZA Ci vino să te scutur, Berbantul și șăgalnicul meu flutur! Ah, ce frumos ești tu! Și cum ... aceea și frumoasele verbine Au cupele mereu de lacrimi pline... DARIUS O, te-am văzut odată, dinspre zori, Alunecând ușoară printre flori Și cum sorbeai din albele zorele Curata rouă ce străluce-n ele... MEDUZA Voiam să uit ce dulce ți-e sărutul... DARIUS Așa de mult te farmecă trecutul? MEDUZA ... printre Înalte trestii, parcă stă să intre În albul ei palat plin de fantasme Și trece-așa ca un crâmpei de basme În clar de lună. MEDUZA Vino mai aproape... DARIUS Și-atât de dulce-alunecă pe ape... MEDUZA Aș vrea și eu s-alunec lângă tine... DARIUS Palatul ei e ... hâdă-a blestemat-o: Privește-o numai cum se duce... Iat-o... A dispărut în trestii și departe Suspină harfe trist din coarde sparte... MEDUZA O, Darius! Ce ai?... Tu tremuri?... Spune! Abia mai pot să-ngân o rugăciune. În ochii tăi se face întuneric: Se risipește
Paul Zarifopol - Poezia românească în epoca lui Asachi și Eliade
... pe istoricii literari pentru a ne da seama de caracterul unei adevărate inovații artistice și a clarifica tot relieful baladei citate din Alecsandri, să ne amintim de poeziile lui Conachi. Conachi scrie până pe la 1848, iar Andrei Popa a lui Alecsandri este din 1843; însă Conachi, până la urmă, nu iese din stihurile lui către Catinci, Casandre, Marghioale, din Logodna Prohiriței, din: Ah! ochișorii vii Cam negri căprii sau Ah! nurule împărate al podoabelor firești, sau încă: Doi ochi porți Ce fac morți Ca niște gelați Și ... Arhonda, kalimera! Și te închini cu multă plecăciune Crezându-le toate ce vor spune... Beldiman însă îi ia, pe fiecare după nume, cum îi cunoștea din ochi sau din auzite, și-i înseamnă cu epitete ce sună din plin a neaoșă lovitură: Între ei mai era încă un curbet posomorât, Un Levidis Nikulaki, suflet scârnav și urât, Celălalt e Floreșteanul, viclean ... Urmând a aminti scriitorii aceia în care, precum am amintit la început, o poezie nouă apare, trebuie să amintesc pe Iancu Văcărescu, ultimul din celebra formație de poeți. În treacăt, pomenim că ...
Alexei Mateevici - Câteva colinde de Sfântul Crăciun
... Vin din Rusalim, Merg spre Vithleem. Dară cine sunt? Îi Iosif cel sfânt Și Maria sfântă, Care așa cuvântă: — Iosif, mi-i greu De acest drum rău. Vină să ne odihnim. Și să ne umbrim. De un plop au dat Și acolo au stat, De s-au răcorit. Plopul că ... adus! Iară au plecat Și ei mi-au plecat Prin văi și vâlcele, Miriști, păpușoiști. Precista au picat, Căci s-au împiedicat De-o tufă din cale. Ea, oftând cu jale, Din gură-mi zicea Și mi-o blestema: — Tufă-afurisită, Să nu crești în sus, Cine de tine se va-mpiedica, Toți te-or blestema ... Șede sfântu(l) Ion, Iar lângă dânsul, stăpânul casei Tot închină și suspină; Și-nchină la răsărit, Să-l audă Domnul Sfânt, Domnul Sfânt pe-acest pământ, În toarta paharului, În lumina soarelui; În buza paharului Scris îi spicul grâului, În fundul paharului Scrisă-i vița vinului. Dumnezeu din gură au grăit: — Hai, noi, Petre, să mergem C-avem mari de cununat Și încă mici de botezat. — La cei mari dar ce ... ai născut fiu fără tată. De acum pân-în vecie Mila Domnului să fie, Cu dar și veselie! VI Aceste case, aceste curți, Domn, Domn ...
George Topîrceanu - Șt. O. Iosif: Patriarhale și cântece
... lui cronologicește exotic, s-a spus de atâtea ori că e un fenomen literar straniu, o apariție unică în literatura modernă. Putea oare acest poet să aibă imitatori de talent?... Ca să fie viabilă, poezia coșbuciană de după Coșbuc trebuia să purceadă măcar în parte din complexul acelorași condițiuni multiple și excepționale, cu neputință de regăsit de două ori în același veac. Și nu e nevoie să străbatem șirul de cauze ... ce melancolicul și timidul dezrădăcinat care a fost Iosif nu putea să aibă nu numai seninătatea sufletului mândru, sprințar și înalt al țăranului din Năsăud, dar nici cultura lui clasică și gustul lui pentru clasicism. Vioiciunea artistică și temperamentală a lui Coșbuc, neastâmpărul sănătos, copilă resc, strălucitor ... satelit în orbita luminoasă a maestrului. Iosif n-a fost un poet de talia celor mari, dar a fost din aceeași familie. Între el și oricare dintre liricii de elită nu a fost deosebire ca între opaiț și lună, ci între stea și lună: o scânteie, dar o scânteie de foc ceresc. Poezia pentru el a fost o mângâiere, versul — o necesitate. De aceea arta lui ...
... Mateevici - Iuda Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII I Hristos se roagă. Sânge cade Din fruntea lui în picături Pentru a lumii răutate, A omului păcate, uri. Dumnezeiasca-nsuflețire Îi arde-n ochii Lui senini, Și ... largile împrejurimi. Lumina lunii gânditoare Când s-ascundea în nourași, Când s-aprindea tremurătoare Deasupra sfântului oraș. Și a Golgothei. Jos în ceață, Din munte târgul se vedea, Iar sus, în pacea lor măreață, Trei cruci înalte înnegrea: Pe cele două... spânzurați Se mai vedeau cei răstigniți, Și slabi ... De unde soarta o aduce? Nădăjduind la vindecare Ea peste mări și peste țări Venit-a, poate, ușurare Să-i deie Cel trimis din cer? Era de-acum cu rugăciune 'Naintea lui Hristos să cadă Și iată, cu amărăciune, Aude vestea minunată: Cel ce a dragostei lumini ... — noaptea toată Închipuirea ațâțată Pe cel vândut i-l arăta; Degeaba Iuda căuta Vedenia ca să alunge: Doritul somn la el nu vine, Și din lucirile senine Hristos vederea îi împunge; Degeaba ochii el închide, Ca minții sale ostenite Să-i deie pace. Luminos I se arată lui Hristos. V ...
Mihail Cuciuran - O zi și o noapte de primăvară pe ruinele Cetății Neamțu
... Suflați p-astă rîsipă, ce-abia a mai rămas ; Căci ea ne apărară de multe robii grele, Stîndu-ne spre mărire, pînă într-acest ceas. Suflați și această vale ce rîul sărpuești, Și vă întoarceți iară, cătră acest zid sfînt ; Suflați ca a lui videri în faptă dovidești ; C-a fost din învechime un dușmănesc mormînt. Suflați și încordați lira, astă tînguitoare Ce plînge cu durere, p-acest învitători ; Lacaș a biruinței, cetați învingătoare, Să plîng de a ei soartă pi-a ei ocrotitori. Suflați răcoroși zefiri ... obosit de trudă vrem să mă odihnesc ; M-am suit sus pi o piatră ca s-adorm un menut, Și cînd să închid ochii atunci din nou zăresc O umbră ce s-înalță din acel loc tăcut. Și vine drept la mine, și în fațî-mi se oprești Întrebînd cini aice pe mine m-a adus ? Pi ... • • • • • • • • • • • • • • Trăiască dorul vostru, trăiască în mulțămiri Ș-în veci vă guvernează acest ...
Ion Luca Caragiale - Slăbiciune
... alta: locuitorii capitalelor mari au totdeauna câte o deosebită slăbiciune, câte o patimă. Dar bucureștenii? E ușor de răspuns: Muscalul! Muscalul, se-nțelege, nu atât din punctul de vedere politic sau social și cu atât mai puțin din punctul de vedere economic, fiindca muscalul nu vrea să știe de regulamentele noastre polițienești, nu admite tarifele noastre oficiale; muscalul ține la tariful său autonom ... mari, să împătrească prețul curselor? Fără nici o ezitare, răspund: da, e drept. Nimic nu e mai drept pe lume decât prețul patimii. Vedeți pe acest mic impiegat. Vedeți câtă leafă are tânărul pe lună? 150 de lei... adică 150 în stat; în mână capătă 135; care va să zică, 1620 de lei pe an; prin urmare, are venit, din ... bisextili, cum se poate să cheltuiască zece-doisprezece lei pentru birjă la Șosea? — Iaca, se poate. — Atunci, micul impiegat, doamne iartă-mă! ciupește din banii publici pe cari i-o fi mânuind... — Doamne ferește! este unul din cei mai de treabă funcționari, onest în toată puterea cuvântului: să-i dai fără teamă sute și mii pe mână... — Atunci, joacă și câștigă ... ...
... este un loc mai mult sau mai puțin pitoresc, unde te plictisești, până la înecăciune, dacă nu știi danța, ca să poți respira seara praful din salonul de bal de la Kurhaus. Însă astă-vară, fiind osândit să respir o lună aer curat, chiar dacă nu știu danța, am avut norocul să petrec împreună cu un tip de om foarte ciudat, un fel de maniac, și ... de societatea cultă, sau de pe amvon, sau pe teatru. Omul meu s-a găsit că știe franțuzește mai bine decât mine, și, din momentul acela, am fost o lună nedespărțiți. Stratagema mea a prins; ce e drept, nu era decât pe jumătate infamă: numai în privința regretului că n-am putut trăi ... peste o anumită limită începe a fi o curată meteahnă. Ungurul meu, așa om cumsecade, și inteligent și cult, era în cazul acesta din urmă: întindea coarda patriotismului peste maximul de elasticitate; când vorbea inima lui de maghiar, judecata lui de om trebuia să meargă să se culce, nu ... luptă nepăsător, sigur de victorie... fiindcă... are-ncredere în Dumnezeul străbunilor săi... căci... maghiarul în veci nu piere! Dar... este un însă... Însă: maghiarul este, ...