Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FACE SĂ STRĂLUCEASCĂ

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 415 pentru FACE SĂ STRĂLUCEASCĂ.

Ion Luca Caragiale - Abu-Hasan

... se așeze lîngă podul Bagdadului ; cum vedea un străin, ăl dintîi care-i ieșea înainte, măcar de orice teapă ar fi fost, îl poftea politicos -i facă cinste a veni cineze și petreacă noaptea aceea acasă la dînsul. Cina lui Abu-Hasan nu era foarte bogată, însă bună și curată, așa ca poată mulțumi destul pe un oaspete drumeț. Mai ales nu lipsea de la masă vin bun, și veselie, căci în loc vorbească cu oaspetele său despre politică or despre daraveri necustorești, îi plăcea mai bine povestească despre lucruri plăcute și hazlii. De felul lui era om vioi și bun de petrecere, și știa -nveselească pe un tovarăș orcît de posomorît. A doua zi dimineața Abu-Hasan îi zicea musafirului: -Cînd te-am poftit aseară cinezi la mine, ți-am spus obiceiul meu: nu te superi că acuma te poftesc pleci ; am eu cuvinte mă port așa. Mergi de-ți vezi și de treburile dumitale... Umblă cu Dumnezeu! într-o seară, cînd ședea după regula lui la capătul podului ... la pămînt, i-a zis politicos de tot: -Prea cinstite domnule, bine-ai venit sănătos la noi în Bagdad; te rog prea-plecat ...

 

Petre Ispirescu - Înșir-te mărgăritari

... ciurul cu cățeii, îi zise: - Iată ce pricopseală îți făcu nevasta ce ți-ai ales. Bine că ți-a dat Dumnezeu în gând -i aduci o credincioasă ca mine, care fie pe lângă dânsa, căci altminteri, cine știe cum era te îmbrobodească și -și râză de dumneata. Se mânie fiul de boier când văzu o astfel de batjocură, și ca o pedepsească, luă de soție pe țigancă, iară pe fosta lui nevastă o făcu slujnică. Biata femeie văzu bine nedreptatea ce i se făcu: dară ... aducem pe toți vracii -ți dea leacuri care te facă sănătoasă. - Leacul meu ăsta este, îi mai zise ea. Daca nu vrei tai mielul, înțeleg că tu vrei mor eu. Și, neavând încotro, fiul de boier puse de tăie mielul și-l dete la bucătărie -l gătească. Gașperița se duse îndată în bucătărie și puse la cale ce se facă cu mielul, ca nu mai rămâie nimic din el. Trimise mațele la pârâu, cu o credincioasă d-ale ei, ca ...

 

Cincinat Pavelescu - Madrigale (Pavelescu)

... Tu făceai buchete și furai lumina Razelor de soare prinse-n părul tău. IV Precum din foc rămâne scrum, Ce-a strălucit o apună, Azi din iubirea mea nebună Fac cântece pentru volum. V Smarandei De ce în ochii tăi albaștri Plutește-atâta vag mister? Ori te-ai ...

 

Constantin Negruzzi - Împăratul Albert

... A doua zi, în faptul zilei, confederații văzură strălucind lancele austrienilor. Din partea lor cavalerii văzând micul număr al acelor ce îi aștepta ca le oprească trecerea, se deteră jos de pe cai și, nevrând a le lăsa cinstea înceapă ei atacul, merseră înaintea lor. Confederații îi lăsară suie pe munte și, când îi văzură obosiți de greutatea armelor lor, răpeziră asupra lor ca o avalanșă. Toți câți se ispitiră a sui la acest fel de asalt fură răsturnați din cea întâi izbire, și acest șiroi de oameni merseră de-și deschiseră un drum în șirurile ... o împinsă piste pedestrași, atât de strașnică și desnădăjduită fusese izbirea. în acel minut auziră mari țipete la coada armiei. Stânci ce părea că desprind singure cobora săltând și brăzduia rangurile, zdrumicând oameni și cai. Ar fi putut socoti cineva că muntele însuflețisă și, vrând ajute pe munteni, își scutura coama ca un leu. Soldații înspăimântați se uitară unul la altul și, văzând că nu putea da moarte pentru moarte ... îngrășare acestui nobil pământ al libertății. Bătălia s-a numit Morgenstern, căci

 

Ion Luca Caragiale - Făcătoare de minuni...

... în fața icoanei neisprăvite. Și a dormit așa cât o fi dormit, și pe urmă deodată s-a deșteptat, și ce -i vază ochii? Minune! Chipul fecioarei era zugrăvit gata, frumos și strălucitor de sfințenie cum și-l închipuise el și nu-l putea face, ba chiar și mai și. Aiurit de așa minune, a dat fuga gâfâind și le-a povestit părinților și fraților din ... că, pe când el dormea dus, un înger trimis din cer venise și, cu putere dumnezeească, desăvârșise icoana, cum un muritor n-ar fi putut face. Părinții și frații merseră degrab vază icoana, și după aceea alergară care-ncotro prin toate unghiurile cetății, vestească lumii minunea. Îndată, firește, s-a pornit lumea din toate părțile cetății și au dat năvală toți cu toții vază fiecare cu ochii lui, de aproape, icoana cu chipul fecioarei zugrăvit de un înger trimis din cer. Și de-acolea, ține-te! s-a ... aiuriți, dar, după ce și-au venit în fire, au crezut fiecare că tovarășul celălalt îi smulsese pălăria; și unul după altul: „Măi, nu face jucării proaste! dă-mi înapoi pălăria!" Ba: „Hoțule, tâlharule!" Au început amândoi ...

 

Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Ion Luca Caragiale)

... se reconcilieze lângă un pahar de Porto, cu acest madrigal improvizat frumoasei polemiste, care-mi ceruse câteva versuri cu tendință. Doamnă, mi-e cu neputință scriu versuri cu tendință, Dar cum mă silești -ți fac, Voi învinge-anevoința, Însă numai cu tendința vă plac! Ca -l mai necăjesc pe maestrul Caragiale, pentru care aveam un adevărat cult, i-am făcut în altă seară această epigramă la care a binevoit ... muncit mult. El pleacă odată cu Coșbuc la Brașov, și în ultimul moment îmi spunea: Mai e o minută până la plecare. Ești în stare -mi faci o epigramă de șase versuri contra mea și contra foiletoanelor mele din Universul, dar cele trei versuri de la început nu rimeze deloc între ele, ci versul întâi fie rimat cu al 4-lea, al doilea cu al 5-lea și al treilea cu al 6-lea? Toate versurile de 9 silabe, afară ... maestrul Caragiale dase o turnură neașteptată strofei și poeziei mele prea candide: Ascultați-o vă rog: Ți le păstrez pe toate ție, Doar tu fiorul le știi Tu, ce c-o zestre o ...

 

Mihai Eminescu - Părintele Ermolachie Chisăliță

... frige cineva de mână ș-o rupe de fugă. Popa-i ia prin întuneric cojo[c]ul și-l încalță de spaimă. N-are vreme bage de samă, ia poalele cojocului în cap și năvălesc spre ușă. ― În fereastă: Băh! Când dă iasă pe ușă, Nicodim zice: ― Uite-l mă, uite-l, repede ușa-napoi ș-o închide cu lăcata. ― În fereastă: Beh! Popa scutura ... ― Chiu! popa-n biserică. ― Țineți, mă, nu lăsați ușa. În fereasta bisericii: Beh! ― Pintilie! mergi de trage clopotul, eu alerg la crâșmă chem oameni! ― Aduceți păcură, mă, dăm foc bisericii. ― Chiu! popa-n biserică. O, muză! învață-mă cânt tragicul acestei scene, vedeți-l pe micul Buchilat sărind ajungă funia de la clopot și trăgându-l tot în sărituri, vedeți pe boarul alarmând satul și trezindu-l cu toaca, ca la mănăstire. Popa ... gândea citească molitve și cheme urgia dumnezeiască asupra satului. Dar i-a venit în minte de devreme că Domnul ar prefera -și caute de treabă decât

 

Dimitrie Bolintineanu - Căprița de aur

... Acolo-i castelul în care petrece. Dar câți o preurmă, sub paloșu-i rece Ca spicul s-abat. Streine, te-nturnă spre locuri mai bune! mori când ești mândru, puternic și june E mare păcat!" — ,,Fii bună și-mi spune, ce pot ca fac, Turbatele-i gânduri în flori prefac?" — ,,Te du de găsește, sub plopul ce plânge, Fugaru-i ce-adapă cu tânărul sânge De fii de-mpărați! El poate -ți spuie misterele sale... Dar tot e mai bine pleci p-a ta cale, Spre junii tăi frați!" Ea zice. Streinul voios mulțumi. Spre plopul ce plânge, prin noapte porni. — ,,Tu ... ntreci vântul prin marea-ți iutețe Și-ntuneci lumina cu-a ta frumusețe, Al soarelui fiu! O, cal dalb, mă-nvață ce pot face doare capăt amorul căpriței-fecioare, Îmi spune, știu!" Dar calul nechează. Săpatele stânci Revarsă prin noapte răsunete-adânci. — ,,Ascultă, străine cu față mult albă! Ea doarme cu mâna pe sabia-i ... spre patu-i și cât naintează Ai fetei ochi seamăn mai mult că veghează, Mai mult vii se par. Gurița-i se mișcă și va ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul I. Ionienele

... vestit. Cu degete de roze amorul îi deschise Ast sîn plin de iubire, de fermece, de vise; Perfida Cytheree, pe fruntea astui loc Făcînd ca plutească cosița sa de foc, Prefumul voluptății în aer revărsase: Tot sufletul de dînsul în Sestos se-mbătase. O, timp de fericire ce nu poci ... cu dulci șopți Și paserea Minervii va-nlocui prin nopți Suavele acorduri, ce două lire june Pe boarea dulce-a serii făceau ca răsune. Iar tu, o, muma Herii, plîngi pe copila ta! Cosițele-i bălaie nu vei mai răsfăța! Zei cruzi, oh! de la Hero, ce în ... turnul dupe mare, Și, mai plecînd în lacrimi vederea spre pămînt, Ea se aruncă-n valuri, și soarele răsăre P-albastrul ei mormînt. Așa lăsa cînte în vaga suvenire Conrad, în Helesponte, poetica-i gîndire. Acolo fuse Troada, pe unde-au strălucit Eroii ce poetul Omer a nemurit ... ficțiuni! Ce lucru-i cîmpu-acesta? O urmă de turbare, De patimi frămîntate în oarba exaltare; Un lac fatal de sînge, ce muritorul chiar Vărsa mulțumească instinctul său barbar; O luptă între semeni: popoarele nebune, Luptînd ca ...

 

Ion Luca Caragiale - Ion...

... mea! Dar ea: — Nici aici nu scap de tine, neprocopsitule? — Nici aici! răspunde fratele râzând. Unde te-i duce, tot de mine ai dai. Om fi umblând, tu iute, că zbori pe sus cu falaitar, și eu încet, că mă târăsc pe jos; dar tot trebuie ne-ntâlnim! n-am te las! am -ți dau mereu peste bot și la cap! vedem: care pe care?... — Ia-ți seama la gură, nebunule! a strigat un curtean strălucit, dându-i o palmă -i strămute căpriorii. — Poți dai palme cât poftești — a zis Ion — sunt deprins cu așa mângâieri... Deocamdată, lasă-mă numa -ntreb pe surioara mea iubită: când vă mai cântă, soro, măgarul? — Ce-ți pasă ție? — Cum nu-mi pese, dragă?... Vreau știu... viu -l mai ascult... că-mi place, de mă-nnebunesc, mai mult ca la toată lumea... — știi tu că place la toată lumea!... Vedeți-l, oameni buni, pe nenorocitul ăsta!... Tutulor nouă, și împăratului și-mpărătesei, la toți boierii, la tot ...

 

Ion Luca Caragiale - Între Stan și Bran

... o face te iei la colț cu el, nu te lăsa amăgit și răspunde-i frumușel: Ť- Nene Stănică, eu înțeleg ce poftești dumneata: mă 'ncurci la vorbă, că te știu ce procopsit și dibaciu ești la limbă și la condeiu; decât, iartă-mă, te ierte Dumnezeu, n'am vreme acuma de palavre fără cap, fără mijloc și fără coadă; că, uite, trebue isprăvesc colea slujba ce m'am legat frățește i-o fac lui badea BranÅ¥. Dintr'atâta scurtă vorbă, cred că va 'nțelege oricine pentru ce n'am răgaz stau la polemică (așa zicem noi gazetarii, intelectualii,ŤpolemicăÅ¥; oamenii de rând, fără condeiu, zic Ťmoși pe groșiÅ¥) și mai ales cu cine ... c'așa m'a tras inima pe mine... Vreau -i rămân slugă credincioasă, și atâta vreme, câtă am, d'abia mi-ajunge -mi fac slujba cum se cade după slabele mele puteri. Și astfel, sper că, după magistrala serie a doctorului Vaida, o -mi dae și mie voe ŤRomânulÅ¥ ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>