Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI TRIST
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 811 pentru FI TRIST.
Ion Heliade Rădulescu - Dispozițiile și încercările mele de poezie
... țârcovnicul ajunsese nimic pe lângă mine (o spuneau toți sătenii). Întorcându-ne la București, după încetarea boalei, auzii că se plângeau părinții că trebuie să fi uitat eu tot ce învățasem mai dinainte; și cu adevărat uitasem, căci pe Macarios anir citeam tot atât de încet ca și pe psalmul cel ... Cu intrarea în școala românească, slavă Domnului că m-am dres, pentru că eram prea fricos de râsul dracilor de băieți. P-atunci să mă fi pus cineva din câți zic ca să scrie românul cum pronunță, p-atunci, zic, să mă fi pus să fac o ortografie românească, că s-ar fi dus pomina de dânsa, de le-ar fi rămas și dumnealor numele nemuritor, și mie; n-aș fi rămas un om așa neînsemnat ca acum. Făceam, cum zic, versuri pe moarte, zece d-o para, dar eu nu le-aș fi dat nici pe zece parale unul, pentru că le aveam dimpreună cu mine la mare ipolipsis (după cum se vorbea p-atunci). Mi se părea ...
... poeți ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere, Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist și mic, Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară, Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară, Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic ... Inimi mari, tinere încă, deși voi sunteți bătrâni. S-a întors mașina lumii, cu voi viitorul trece; Noi sântem iarăși trecutul, fără inimi, trist și rece; Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin! Voi, pierduți în gânduri sânte, convorbeați cu idealuri; Noi cârpim cerul ... Numesc sânt, frumos și bine ce nimic nu însemnează, Împărțesc a lor gândire pe sisteme numeroase Și pun haine de imagini pe cadavrul trist și gol. Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită Unor lucruri nexistente; carte tristă și-ncâlcită, Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a ...
Gelu Vlaşin - 19:07 â†�â†� 18:49 19:07 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 19:23 →→ sparg vocale nectarul răsucește melodii cu aspect de vulgar nu mai știu cum respiră vâslașii pe senna și nici yahtul cu pânzele-n vânt sunt cumplit de hoinar și mă bucur stingher de obscurul suprem de la masa cu ritmuri de blues ochii mei nu sunt triști doar cuprinși de fluturii mov printre ghimpii uitați (pe mocheta din
Mihai Eminescu - Aur, mărire și amor
... gogomăniile bărbaților ― corija frazele și da învățături cu multă finețe și rezervă, însă atât de clare, încât ele totdeauna erau ascultate. Oricând petrecerea ar fi stat pe loc, îndată știa să-i dea o direcțiune atât de grată și fertilă încât ea reintra în râzătorul ei curent. Era un gurmand ... repede, prin o consumțiune prea repede a puterii firești. Avea aspectul unui om tare, cel puțin sufletește tare. Deși n-a fi avut mai mult de 25 de ani, totuși părea a fi peste treizeci și cinci. El era uscat și subțire, de o statură de mijloc. Ras, cu o frunte ce se pierdea acută în colțurile laterale ... întunecată a părului. Nasul era uscat și buzele foarte subțiri; ochii erau suri, mari și de-o asprime extraordinară. Nimănui nu i-ar fi venit în minte să zică că-i frumos, dar vigoarea deosebită, aspră care respira din toate mișcările sale îi dădeau acea atragere pe care-o ... mari sub niște sprâncene arcate cu măiestrie erau întuneco și, dar de o coloare nedescriptibilă. Păreau negri, dar, privind bine sub lungile lor gene, ai ...
Ion Luca Caragiale - Liberalii și conservatorii
... Bălcescu, Câmpineanu, Eliad Rădulescu, Tell, Bolintineanu, V. Alecsandri, A. Russo și alții, toți oameni, cari astăzi sunt, ori, dacă ar mai trăi, ar fi conservatori: e dar o foarte mare deosebire între liberalii de atunci și liberalii de acum. Alăturea cu Misail, Pătârlăgeanu, Holban, P. Ghica, etc., Bălcescu, Câmpineanu ... adevărații liberali, și N. Bălcescu încă atunci numea pe conliberalul său C. A. Rosetti, un trădător (vezi I. E. Rădulescu). Dacă nu ar fi fost însă acei liberali nobili, cari astăzi sunt ori ar fi conservatori, niciodată liberalii de astăzi nu ar fi ajuns a se răsfăța în viața noastră publică; I. C. Brătianu și C. A. Rosetti numai la umbra unor nume adorate ... însuși lucrează zi și noapte spre a produce acest rezultat. Îndată ce ar înceta ura și frica, îndată ce interesele particulare nu ar fi angajate în luptele politice, d. C. A. Rosetti ar trebui să se ducă de unde a venit. Dar toate lucrurile au ...
... Pe bucle catalane ușor se-mprăștiază...; Din harpa încântată zburând accente vii Spun razei tot misterul cerestei armonii...; Din ochii ei, mari lacrămi, din suflet, trist suspin Spun notelor murinde omorantoru-i chin. Ș-atuncea... tot mai tare la sân harpa și-o strânge Și plâng coardele mute și însuși glasu ... ˜napoi... Cu voi e fericirea, cu voi..., numai cu voi...â€� Și glasul ei se stinge încet... încetinel. Rembrandt, dacă vreodată celebrul tău penel Ar fi voit să puie, în umbra delicată, Doi ochi plutind albaștri în lacrima-nfocată; Orpheu, dacă pe tine, zmintitul tău amor, Te-ar fi făcut să cauți un lung cântec de dor...; Orpheu, îți găseai dorul cântat într-o tavernă Și tu, Rembrandt, modelul plângând pe-o neagră pernă ... doi bani? Și-n fața mamei sale va mai veni ea mâine? Doi bani!... O șoaptă-i spune: doi bani azi sunt o pâine. Primește! Trist atuncea ea capul și-l întinde Iar el, cizmarul vesel, în brațe-o și coprinde. Cum, Paola, sărmano, vii tu din Miramare Unde-ai cântat ... răsfrânge pe-un lung câmp de ninsoare. Și când gândesc că-n lume sunt suflete menite În veci de blânda rază a nu ...
Grigore Alexandrescu - Anul 1840
... Și numai despotismul e bine întărit. An nou! Aștept minunea-ți ca o cerească lege; Dacă însă păstorul ce tu ni l-ai alege Va fi tot ca păstorii de care-avem destui, Atunci... lasă în starea-i bătrâna tiranie, La darurile tale eu nu simt bucurie, De-mbunătățiri rele cât ... stea, un comet mare, Care să arză globul ș-ai lui locuitori? Ce pasă bietei turme, în veci nenorocită, Să știe de ce mână va fi măcelărită Și dacă are unul sau mulți apăsători? Eu nu îți cer în parte nimica pentru mine: Soarta-mi cu a mulțimii aș ...
Nicolaus Olahus - La moartea fratelui meu Matei
... ți rup grabnic al traiului fir. Când gârbovită pășește încet bătrânețea, urâta Moarte a tot ceea ce poate mai sigur a fi. Nu e nimica statornic în vârstele noastre, și trainic N-are nimica în el traiul fragil ce ni-i dat. Soartă haină, ce nu poți ...
George Topîrceanu - Manon și Des Grieux
... și pune voalul cu mișcări discrete. El stă cuprins de-o presimțire gravă. Cerșindu-i mut o clipă de zăbavă. Sărută brațul zâmbitoarei fete. - Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnavă... Atât șopti, cu fața la perete, Căci se temea acum să nu-l îmbete Amețitoarea ochilor otravă. Și ea s ...
Iacob Negruzzi - Doue vieţe Doue viețe de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Doue viețe omul măsoară Cât timp urmează cărarea lui, Una în lumea cea din afară Alta-n adâncul sufletului. Cea din afară blândă, senină Mi-a dăruit-o al meu destin Dar cea din suflet de lupte plină De griji amare si negru chin. Precum sărmanul far de vedere Ce lume, oameni văzui în vis, Când se deșteaptă simte-n durere Noaptea ce-apasă ochiu-i deschis; Sau cum a mării puternici valuri Adânc din funduri s-asvârl spumând Ș-apoi sfărmate de nalte maluri Iarăși în mare recad gemând; Așa din mine visuri frumoase, Aspirări mândre sumeț pornesc În curănd însă neputincioase De-a lumii proză crud se zdrobesc. Nimic de-aceste nu știe însă Vârtejul lumii nepăsător, Jalnice cânturi, lacrimi ascunse Singuri sunt triștii martorii
Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului
... Cu vreme, România s-ardice fruntea sa, P-a Dâmboviței vale oștiri de s-or ivi, Ai luptelor cumplite părtași ei vor mai fi. Eu în copilărie iubeam să mă opresc Pe dealul mănăstirii, și-n vale se privesc Mărețul turn, trist martor l-al nostru trist apus, Ș-a cărui origină în veacuri s-a răpus Turnul din care-odată bărbații renumiți Vedeau române taberi pe câmpi ... ce orașul atât de strălucit Acum între orașe e cel mai umilit? Ce voie preaînaltă, ce lege porunci Căderea deopotrivă cu înălțare-a fi? E o fatală soartă? sau pe acest pământ Lăsă urmele sale blestemul unui sfânt [6] Dacă însă o țară, un neam ar fi dator, Când au greșit despoții, nelegiuirea lor A o plăti, atuncea orașul osândit Și numele-i din lume de mult ar fi pierit. Căci mii de glasuri stinse de-al tiraniei fier, În strigări dureroase s-au înălțat la cer; Căci ploi ce în torente de veacuri ...