Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FLĂCĂRI

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 175 pentru FLĂCĂRI.

Duiliu Zamfirescu - Versuri heterometre albe

... vine prin desele negure O rază din stinsul luceafăr, Și timidă luptă cu spațiul, De lumea de azi doritoare; Așa din a speței flacără Pornit-a scânteia iubirii Și-n tine aprins-a tot farmecul Amorului fără speranță. Atunci ai crezut că-n Aspasia Natura ...

 

Edgar Allan Poe - Corbul din Edgar Poe

Edgar Allan Poe - Corbul din Edgar Poe Corbul lui Edgar Poe de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție     Sunase miezul nopții, pierdut în cugetare,     Mai răsfoiam volume, uitate și bizare,     Când cineva la ușe bătu ușor, ușor.     Era cam prin Decembrie, murindul foc, din umbre     Fantastice pe ziduri, svârlea contururi sumbre,     Iar eu cătam, zădarnic, în cărți vreun ajutor.     La chinurile mele, la vechiul meu amor     La dânsa, tot la dânsa zbura a mea gândire,     La palida Lenora, a cărei strălucire     În lume n-are seamăn, și căreia, în cer,     Chiar îngerii, Lenora îi zic. Dar ce mister,     Căci totul, chiar mișcarea perdelei de mătase,     O strașnică teroare în nervii mei băgase,     Și ca să-mi țin curajul, în mine singur zic:     â€œO fi vr’o cunoștință și altceva nimic!â€�     Și fără-a pierde vreme, strigai: “Vă cer iertare,     â€œAproape adormisem când ați bătut,     Și-n stare n-am fost s-aud și Ă¡poi băteați încet de tot!â€�     Deschid, mă uit, dar nimeni, și să pătrund nu pot     A nopții întunecime. Ce vis ciudat mă-nșeală?     Strigai încet: Lenora!â€� Ecoul, cu sfială     Repetă ...

 

Elisabeta de Wied - Fluturi sărutându-se

Elisabeta de Wied - Fluturi sărutându-se Fluturi sărutându-se de Elisabeta de Wied Cu gene 'ncins-a ochii tăi Cel ce-a creiat din veci iubirea, Iar ei sclipiri de soare-au prins Și-un fulger umed li-e privirea. Cu drag eu genele-ți ating Cu genele-mi de tremur pline, Din ochi clipesc aprins și des – Și ast-fel te sărut pe tine. Bătând din aripi, când ne sunt Unite-aprinsele pleoape, E par' că soarele-ar luci Și 'ntr 'însul ne-am uita de-aproape. Atunci eu sorb în ochii mei Privirea ta, și mă 'mpresoară Scântei, un râu adânc de foc – Iar genele mi se scoboară. Se face noapte 'n jurul meu! Eu pier în stângerea clipirii, Bătând din ostenite-aripi, Topit de flacăra

 

Emil Gârleanu - Gâza

... mai deasă, mai bătrână. Tocmai în fund, târgul sticlea în soare, crucea bisericii străpungea seninul, în razele soarelui părea că pâlpâie și dânsa ca o flacără. Un vântuleț răcoros îi înfășura gâtul și crupa ca într-o pânză udă. Își încordă mușchii și-o luă în trap. Deodată, răsărită ca din ...

 

Gelu Vlașin - Tâmplele

... Gelu Vlaşin - Tâmplele Tâmplele de Gelu Vlașin dacă tâmplele mele ard ca o flacără veșnică dacă dorul atingerii ca pe-o povară cumplită mi-l port și mi-l strâng la piept și dacă urechile mele s-ar transforma ...

 

Gelu Vlașin - Ujang

Gelu Vlaşin - Ujang Ujang de Gelu Vlașin mai ia și tu un prezervativ ia și tu un surogat ia și tu ceva urlă că viața nu-i atât de scurtă că degetele tale nu sunt caracatițe care-mi cotrobăie prin ungherele nopții și nici dinții tăi nu sunt vârfuri de săgeți otrăvite și nici lumânarea aprinsă la creștetul patului și nici flacăra ei veșnic sâsâietoare nu mai sfâșie carnea crudă a mâinilor tale

 

George Coșbuc - Faptul zilei

... Ies dungi plutitoare de ceață Și-n cale s-adună cărunte Târându-se-alene spre munte    De-a lungul prin văi. E-n flacără bolta senină, Și fără-ntrerupere-acum Se varsă tăcută lumină, Se varsă grăbită, se-ntinde Pe dealuri, pe coaste, s-aprinde    Pe șesuri, pe drum ...

 

George Coșbuc - Mama (Coșbuc)

George Coşbuc - Mama (Coşbuc) Mama de George Coșbuc Publicată în Vatra , 1894, nr. 2 În vaduri ape repezi curg Și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară Acolo, mamă, te zăresc Pe tine-ntr-o căscioară. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard. Iar flacăra lor geme: Clipește-abia din când în când Cu stingerea-n bătaie, Lumini cu umbre-amestecând Prin colțuri de odaie. Cu tine două fete stau Și torc în rând cu tine; Sunt încă mici și tată n-au Și George nu mai vine. Un basm cu pajuri și cu zmei Începe-acum o fată, Tu taci ș-asculți povestea ei Și stai îngândurată. Și firul tău se rupe des, Căci gânduri te frământă. Spui șoapte fără de-nțeles, Și ochii tăi stau țântă. Scapi fusul jos; nimic nu zici Când fusul se desfiră... Te uiți la el și nu-l ridici, Și fetele se miră. ...O, nu! Nu-i drept să te-ndoiești! La geam tu sari deodată, Prin noapte-afară lung privești Ce vezi? întreab-o fată. Nimic... ...

 

George Gordon Byron - Romanță (Byron)

... a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit! Și singură-n tăcere o simt iar tremurând. II A mea flacără este vecinică, nevăzută Ca și slaba lumină candelei sub mormânt, Ș-a deznădejdii rece întunecime mută În veci nu o va stinge; iar ...

 

George Topîrceanu - De profundis (Topîrceanu)

... intenții criminale. Mă căutau prin cucuruz Să mă mănânce, să mă frigă! Și când cădea câte-un obuz Cât un ceaun de mămăligă, Trosnea, cu flacără și fum, De se cutremura maidanul, — Încât mă minunez ș-acum Că nu mi-au spart timpanul!... De-acuma chiar de m-aș zvârli ...

 

George Topîrceanu - Icoanei

George Topîrceanu - Icoanei Icoanei de George Topîrceanu Împins mereu către păcate Un suflet trist mi-au dat părinții — Bolnav de dorul clipei moarte Și ars de flacăra dorinței. Dar tu mi-ai luminat de-a pururi Al nopților convoi tăcut, Icoană scumpă, — și cu tine Mi-ai dus norocul în trecut. La tine-și caută, sfioase, Un adăpost în clipe grele, Speranțele mângâietoare Și toate visurile mele... Ușoare zboară către tine, Cum zboară fluturii ușori Spre floarea tăinuită-n umbră, Spre cea mai dulce dintre flori... Tu, cea dintâi, mi-ai dat putere Să sfarm zăgazurile minții Când mi-ai sădit în piept ispita, Fiorul tainic al dorinței. Și coborând în ochii-mi tulburi Adânc, privirea ta de sfântă, Mi-ai dat belșug de viață nouă Și iubitoare mi-ai zis: cântă!... Acum sunt singur. Ești departe, Neprețuita mea comoară... Dar vii în ceasul mut al serii Când liniștea din cer coboară, Și văd cum genele plecate În tremur necurmat le miști, Întunecând surâsul gurii Cu noaptea ochilor tăi triști. Zadarnic pizma altor inimi Ne-a despărțit atâta vreme, Că ochii nu mai vor să plângă Și gura uită să blesteme: Simt umbrele ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>