Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru O DUCE
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 668 pentru O DUCE.
George Topîrceanu - Furtuna (Topîrceanu)
... Norii negri vin grămadă. Zboară frunzele uscate În văzduh împrăștiate Și salcâmii stau să cadă: Bate vântul, bate... A ieșit de la răscruce O femeie care duce Un copil de mână... Sună Porți izbite de furtună Și femeia face cruce: Fulgeră și tună. Dar a norilor năframă Se sfâșie... Biata ... Vrea copilul să-și ajute Și cu glas pierdut îl cheamă: — Hai cu mama, iute! L-a luat acum în brațe. Ploaia o
Vasile Alecsandri - Făt-Logofăt
... Vasile Alecsandri - Făt-Logofăt Făt-Logofăt de Vasile Alecsandri O! Făt-Logofete, Cu netede plete, Cu părul de aur! Stai, te odihnește, Că-n deal te pândește Un negru balaur. Frumoasă fetiță, Cu lungă cosiță ... nchin l-al meu nume, Tremur și se-nchin. Viteze vestite, Cu arme-aurite, Cu dulce cuvânt! El peste munți calcă Și-n cer are-o falcă, Ș-una pe pământ. Păsărea de munte Cu salbă pe frunte, Cu salbă de flori! Murgul meu, când sare, Trece peste mare Și zboară ...
Ștefan Octavian Iosif - Lenore (Iosif)
... și-n jos Prin gloata de oștire Nici unul, vai! din câți veneau N-aveau de Wilhelm știre, Iar când, pe rând, trecură toți, Durerea o înfrânse Țipând se tăvăli pe jos, Și plânse, plânse, plânse... Bătrâna o găsește-n drum, O scutură, o cheamă — Ah! mamă, Wilhelm este mort! E mort de bună seamă! Să piară lumea! piară tot! Ar fi cu mult mai bine. Nedrept și ... intră-n casă-ntâi, Vreau să-ți aud cuvântul. Vreau să te strâng la sânul meu... Cum geme-afară vântul! — Hei, geamă vântul, cât o vrea, Iubita mea, nu-mi pasă! Fugarul sforăie grăbit, Nu-i chip de stat în casă! Încinge-te de drum curând Te-oi duce-n goană cruntă Și jur că noaptea asta chiar Dormim în pat de nuntă! — Ah, dar porni-vom chiar de-acum? Afară-i noapte ... de morți? — Vai... las' să doarmă morții!... — Roib! roib! cocoșii cântă-n sat... Miroase-a dimineață... Roib! roib! zăresc la răsărit O geană de roșață... Mireasa mea, cred c-am ajuns! Suntem în dreptul porții, Și patul nunții ni-e gătit... Ce repede merg morții! Convoi, și
Gottfried August B%C3%BCrger - Lenore (Iosif)
... și-n jos Prin gloata de oștire Nici unul, vai! din câți veneau N-aveau de Wilhelm știre, Iar când, pe rând, trecură toți, Durerea o înfrânse Țipând se tăvăli pe jos, Și plânse, plânse, plânse... Bătrâna o găsește-n drum, O scutură, o cheamă — Ah! mamă, Wilhelm este mort! E mort de bună seamă! Să piară lumea! piară tot! Ar fi cu mult mai bine. Nedrept și ... intră-n casă-ntâi, Vreau să-ți aud cuvântul. Vreau să te strâng la sânul meu... Cum geme-afară vântul! — Hei, geamă vântul, cât o vrea, Iubita mea, nu-mi pasă! Fugarul sforăie grăbit, Nu-i chip de stat în casă! Încinge-te de drum curând Te-oi duce-n goană cruntă Și jur că noaptea asta chiar Dormim în pat de nuntă! — Ah, dar porni-vom chiar de-acum? Afară-i noapte ... de morți? — Vai... las' să doarmă morții!... — Roib! roib! cocoșii cântă-n sat... Miroase-a dimineață... Roib! roib! zăresc la răsărit O geană de roșață... Mireasa mea, cred c-am ajuns! Suntem în dreptul porții, Și patul nunții ni-e gătit... Ce repede merg morții! Convoi, și
Mihai Eminescu - După această întâmplare minunată
... de-un șanț pe care-l umpluse trestia și buruienele de apă, care înconjura locul de unde venea lumina ― și, când luna ieși pe-o clipă pentru a lumina locul, el văzu o zidire veche și mare, cu câte un turn la fiecare colț și cu o poartă uriașă în mijlocul zidului. Era o ruină mai mult, părea pustie, acoperământul se surpase pe-alocurea, murii păreau a se înclina neproptiți, ferestele sparte, lemnăria putredă și năruită. Un ... poarta recăzu în urmă-i închisă. Un fior rece îl trecu din creștet pân-în tălpi, se-ntoarse să găsească ușa și trecu mult pân-o găsi, pipăind, dar cu toată opintirea puterilor n-o mai putu deschide. După mai multe încercări zadarnice, el începu să privească împrejuru -i și văzu în fund pe o scară, încolăcită asemenea coajei unui culbec, o pară palid-albăstrie, ca o lumină de candelă, a cărei zare tremura pe murii negri de piatră... era cât un sâmbure de mac. El se-ntremă înc-o ... la pământ... Când își reveni în fire, el se găsi culcat pe un pat de catifea într-o odaie, cea mai splendidă și bogată ce ...
... ieri, la moară, ce spunea? Că-s proastă foc și gură rea! Și-auzi! îi umblă-n cap, tu, soră, S-ajungă ea Lucsandrei noră! O, meargă-i numele! N-o vezi La horă? Ce șorț! Nu-ți vine nici să crezi; Fă cruce, fa, să nu-l visezi. Nu l-aș purta nici de poruncă ... Că-i portul. De n-am mătăsuri, am ce pot, Nici bun prea-prea, nici rău de tot. Mă prind cu ea? Cel sfânt s-o bată! Dar cum mă prind? Ea e bogată, Ce haine mi-am făcut ca ea Vrodată? La joc mă poți oricând vedea Cu fetele de ... Îl țiu legat de mine? Îl trag de mânecă? Ba bine! El vine-așa, de dragul lui, Când vine. Eu nu pot ușa să i-o-ncui, De stă prea mult, eu cum să-i spui? Sunt eu la urmă vinovată, Că Leana umblă ca turbată Să-l vadă-n casa ... intrând O dată? Și dacă lui nu-i dă prin gând, Ea blastemă de nu-și dă rând! Dar poate da ea bobi cu sâta! O ...
George Coșbuc - Legenda trandafirilor
... casă plini de dor Copiii plâng pe mama lor, Și un bărbat în casa asta Plângea că i-a murit nevasta. Și nici o casă n-a găsit Fără dureri, un loc scutit. Și s-a întors la templu mama, Nu-i nici o casă-n lume, Brama, Scutită de dureri și-amar. Părinte-al vieții, e-nzadar, D-aș alerga prin lumea toată O, lasă-mi viu copilul, tată! Și ca un tunet depărtat, Prin templul sfânt s-a ridicat Un vuiet aspru de furtună Și-un ... n-a răspuns Plângând a-nmovilit pământul, Pe fiul ei l-a dat lui Iama. Și-a plâns o zi întreagă mama, Mormântu-n brațe ea l-a strâns, Și-o noapte-ntreagă a tot plâns. Și-a tresărit în zorii zilei Și-o clipă s-a pierdut în vis: O mângâiere i-a trimis Din ceruri Brama, mila milei! Din lacrimile plânse-n zori A răsărit o ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova
... chemase fusese cald. Ca și vântul se pierduse în depărtare, deși venise de aproape. "Nică!.. Nică!..." Iar? Și acest glas, care ieșea ca de sub o copaie răsturnată, era slab, năbușit, tăiat de tuse, bolborosit într-o hârâială care-l îngheță până la măduva oaselor. — E mama! șopti copilul clănțănind, și se repezi la ușă. Pe când se lupta să deschidă ... Nică deschise sperios ochii săi albaștri, înecați în lăcrimi, sări de lângă sobă și strigă, neputându-și stăpâni plânsul: — Dadă Irină, nu vreau s-o dați popii!... De ce s-o bage în groapă?... Mama e a mea, nu e a popii!... Nu vreau să-i dea țărână în ochi... N-a ... făcut nimic... Dacă e săracă... când m-oi face mare o să fie bogată... O să-i cumpăr scurteică, rochie și șorț... Să nu mi-o dați popii!... Nu s-a dus la biserică c-a fost bolnavă, dadă Irină... dumneata știi cum se ducea înainte... dumneata ... a rugat, a plâns, a țipat, că popa n-a voit să-l asculte. Pe mă-sa au pornit-o cu picioarele înainte. Degeaba le-a zis tuturor: "Lăsați-
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
... perfide alunecă ușor. Conrad! veghezi tu oare, privești aceste maluri Din care filistenii domneau aceste valuri? Regina africană cu fața de eben, Spre răsărit se duce purtând un diadem De stele fără număr, când geme-n depărtate O surdă vijelie... fluierături bizare, Mugiri adânci, sălbateci, concert spăimântător! Ai crede că toți monștrii marini s-adun în hor Și țipă-n limbi diverse, pe ... ce comandă s-aude-n vijelie, Spăimântător; e geniul uman ce tot învie, Ce dă direcțiune, ce apără, prevede. Speranța e busola, e harta; el o vede, O cercetează, știe de este de temut. Foc! foc în cală! strigă și totul s-a pierdut! Atuncea comandantul răcnește cu tărie, Și vocea ... de nații ce compune Al lor mormânt de doliu și de destrucțiune, Ruină infinită, spăimântător mormânt, Să mergi s-arunci îndată al tău mizer pământ! O, suflet mare, mobil, o, spirit, cugetare, Nu ești sătul tu încă d-a ta prostituare În lutul ce te leagă și-oprește al tău zbor? Ast lut ... Mulțime de tablouri fațada-mpodobesc. Înuntru pe o sută columne strălucesc Mulțime de legende cu simțuri grațioase. Conrad admiră aceste lucrări maiestuoase. El intră într-
... a-mpreunat Corbi cu turturele, Șerpi cu floricele, Urși cu căprioare Și nouri cu soare?" Iară cel arap, Cu solzi mari pe cap, Cât o auzea Se și repezea, În brațe-o lua, În caic intra Și se depărta, Către Sulina. Iar frații Chirei, Hoții Brăilei, Șerpii Dunărei, La mal alergau, Pe Chira strigau Și-not mi ... Dumnezeu, Pe Sufletul meu! Că-s nevinovată Ca apa curată. Ah! drăguții mei, Nu-mi fiți dușmănei, Nu vă-ntunecați Nu vă încruntați, Că-s o biată fată, Zău! nevinovată!" Iar frații Chirei, Hoții Brăilei, Șerpii Dunărei, Acasă-o duceau, Apoi ce făceau? O legau de-un par, De-un par de stejar Și pe lângă ea Vreascuri aduceau. Și ce mai făceau? Trupu-i cătrăneau După ce-l ... pâlpâia, Fumul se-nvârtea, Iar când trupul ars Cenușă-a rămas, Frații câte trei, Șerpii Dunărei, Oasele strângeau, Cenușă-alegeau Și-n vânt o zvârleau: Și astfel grăiau: ,,Oase păcătoase, Pulbere de oase! Mânca-v-ar pământul Și v-ar duce vântul Peste nouă mări, Peste nouă țări, În pustiu golit Și nemărginit!" [5] ↑ Negreșit aceste cuvinte sunt numiri corupte de vase plutitoare, căci românii ...
Mihai Eminescu - Mușatin și codrul
... Împărat izvoarelor Și al căprioarelor, Așezat la vrun pârâu, Să scoți fluierul din brâu, Tu să cânți și eu să cânt, Frunza-mi toată s-o frământ, S-o pornesc vuind în vânt Pe izvoare, În ponoară, Unde păsările zboară, Unde crengile-mi se pleacă Și căprioarele joacă. Apa-i zice...: Â O, copile, Mâinile întinde-mi-le, Vino-n fundul luminos, Că tu ești copil frumos! Iar Mușatin îi răspunde: Â Geaba mă momești în unde, Geaba ... mine, Că de suflet mă apucă Dor de cale, dor de ducă, Și deși mi-așa de jele De plânsul măicuței mele, Eu m-aș duce, m-aș tot duce, Dor să nu mă mai apuce. Și m-aș duce-n cale lungă, Dor să nu mă mai ajungă. În zadar în vânt mă cheamă Dor de casă, glas de mamă, În zadar răsună-n ... n jos Și menit în lumea sunt Să-mi fac cale pe pământ. Și Mușatin s-apropie De Bistrița argintie, Luntrea ce juca pe val O dezleagă de la mal, Sare-n ea și îi dă drum, Ca săgeata zboar-acum, Și mergând, mergând departe, Apa-n două ...