Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SARI DIN APA
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 299 pentru SARI DIN APA.
... încă față-n față, să se măsoare. Astăzi însă clipa dorită de amândoi sosise pe neașteptate. Cocoșul alb, cu găinile lui, ieși pe tăpșanul de din dosul casei, la scurmat. Era o zi frumoasă de primăvară, pământul era jilav, plin de mustul din care se și hrănea cea dintâi urzeală a lăvicerului ierbii. Cum scurma așa cocoșul, își auzi tovarășele șoptind. Ridică semeț capul și, drept ... repezit. S-au oprit față-n față, cu gâturile întinse, cu penele gulerelor zburlite, cu aripile puțin desfăcute și datenapoi. Cel negru bătu o dată din pinteni, și se loviră piept în piept; apoi se dezlipiră repede și, cu capetele pe spate, se avântară din nou, prinzându-se în gheare, izbindu-se scurt, aprig, cu aripile-n coapse. Erau grozav de voinici amândoi: cel negru ceva mai iute, cel alb ... petalele-n vânt. Dar puterile li se sleiră. Nici unul nu biruise. Se mai încordară o dată și se descleștară doborâți, însângerați, răsuflând cu greu. Din creasta celui alb se prelingeau picături de sânge. Pe pieptul celui negru se așternuse o dungă roșie, de care se lipise o pană albă din ...
Grigore Alexandrescu - Mănăstirea Dintr-un Lemn
... arătă, porun- cindu-i să facă biserică în locul unde a fost copacul; ducându-se la acel loc, găsi iarăși icoana ce dispăruse din biserică. Atunci, ajutat de tovarășii săi, ciobanul făcu o bisericuță de lemn, ce se vede încă pe deal din susul mănăstirii; pe rădăcina stejarului este zidit oltarul, și multe minuni s-au făcut atunci de către icoana aceea. Mai în jos de biserica de ... ajunge. Acolo locuiesc vreo nouăzeci de maici, și eu nu îndemn pe nimeni să le viziteze, de voiește a-și mântui sufletul. Multe din ele sînt june, multe încă copile, care nu știu nici cum, nici pentru ce se află acolo. Ar fi de trebuință să ridice cineva glasul ... femeile care dezgustate de lume și de nenorociri își aleg azilul acesta ca liman de scăpare, sau acelea ce au o aplecare hotărâtă pentru viața din mănăstiri, nimic mai bun ; pentru aceea s-au înzestrat de fondatorii lor cu dări și venituri; dar ca un tată, spre a-și ... aceasta mi se pare a păcătui deopotrivă înaintea oamenilor și înaintea lui Dumnezeu. Multe nenorociri, ca să nu zic crime, s-au întâmplat ...
... suflet, opri nemulțumirea pe buzele murmurătorilor și împăcă spiritul nostru cu starea lucrurilor de acum. După un prânz de acelea ce nu se șterg ușor din memorie, ne aruncăm într-o luntre, însoțiți de un june călugăr, și trecurăm pe malul din dreapta, ca să vizităm un metoh al Cozii, numit Ovedenia, ce se află pe coasta muntelui în desimea pădurii. După ce mergi câtva pe marginea ... a ne arăta tot ce au mai interesant, ne duseră la două chiliuți făcute în piatră, care în termeni bisericești se numesc peșteri: una din ele, încă neterminată, se lucrează cu cheltuiala unui boier din Râmnic. Am făcut observație părinților că cu 600 de lei ce ziceau că s-au cheltuit la dânsa putea acel boier să facă 5 sau ... aceasta, este sigur că ar fi mântuit în cea viitoare. Aceste cuvinte semănau zise ca să ne îndemne și pe noi la asemenea faptă; dar din nefericire ne lipseau și mijloace, și voința de a pune în lucrare îndemnul. Ca să nu fim însă crezuți de eretici, dădurăm ceva ... ...
Dimitrie Anghel - Moartea narcisului
... nu moară, În amintirea mînii ce s-a întins s-o rupă. Trăiește încă floarea, dar inima mea bate, Văzînd-o cum pălește din ce în ce mai tare. Sunt alte flori desigur mai mîndre și bogate; Dar numai eu știu taina Narcisului ce moare. Trăiește floarea încă, dar ... ca mine, O floare dăruită de-o mînă adorată ? III S-a ofilit Narcisul, și-s trist de-o zi întreagă... Era ceva din tine în floarea asta dragă ; Era ceva desigur, căci altfel n-aș pricepe, De ce mă simt mai singur acum cînd noaptea-ncepe, Și n ... văd în umbră, luptînd stăruitoare S-adune strălucirea luminii care moare. Avea ceva desigur din fața ta curată, Din toată gingășia ta candidă de fată, Din tot ce strălucește și-aduce bucurie ! O ! tu, care mi-ai dat-o s-o am tovărășie, De-ai pus un gînd într-însa, din ... odăii s-a stins încet-încet... Nu și-a fărmat viața petală cu petală, Ci a murit cu fața din ce în ce mai pală, Ca un bolnav ce-ngroapă cu dînsul un secret. Așa s-a stins în taină, și nimeni n
Constantin Stamati-Ciurea - Floricica codrului
... întorși de la Paris, și se desfată în ale lor domenii nu cu cobzari, ci cu orchestre de modă, cu băuturi, nu de bragă, ci din viile franceze, cu femei, nu roabe, ci femei de modă coboÂrâte din Parnas pe scărițe de aur și pietre scumpe... Însă bătrânii de pe timpul robiei privesc la aceste bacanalii rafinate, posomorânÂdu-se, negăsind în ele ... care nici vânătorii nu se bizuiau a se apropia fără arme bune. În zilele senine și fără vântoase se zărea cum se urcau din acel spațiu de verdeață spre albastrul cerului stâlpi de fum alb ce ieșeau din bojdeucile pădurarilor aleși din robii boierești. Apele tulburi ale râului Ross curgeau la marginile acestor codri, iară la o cotitură a râului lângă o stâncă albă pe ... degetele zbârcite și negre, și mormăia cu o voce înădușită un fel de cântec, cum se vede, inspirat de gândurile unui trist suvenir, căci ofta din adâncul pieptului, apoi intonând pe instrumentul său un acord cu o voce puternică de bariton cânta: Țară, țară blestemată, Tu picat-ai în robii Și ... și se arătă mai târziu pe potica șuvuietă un călăreț ținând cu o mână frâul calului, iară cu cealaltă apărându-și fața de crengile copacilor ...
... a cărui turnuri crenelate Furtunile le-a îndrăgit, Trăiește singur, dat uitării, Cu sufletul plin de păcate, Corsarul alb, îmbătrânit. Sub chiparosul din grădină Se urcă iedera pe-o cruce La capătul unui mormânt; Prin ramuri aerul suspină Și parcă din adânc aduce Un glas de funduri de pământ. Corsarul, care niciodată De nimenea nu se rugase, Nu se plânsese nimănui, Corsarul avusese-o fată, Și ... în ceruri valul Și se frângea căzând pe vânt; Bătrânul hoț, făr’ de putere, Vedea cum apa rupe malul Cu iedera de pe mormânt. Atunci sări drept în picioare Și, vrând să lupte cu furtuna, Corsarul s-aruncă înot; Dar firea cea nepăsătoare Învălui tot într-una Corsar și iederă și ...
Ioan Slavici - Păcală în satul lui
... ce n-ajunseră a se dumeri că toată carnea pe care a pus-o vițelușa ca să se facă vițea și din vițea junincă e carne adunată din nutrețul de pe hotarul lor, adică după toată dreptatea carne din care ar fi fost să fie a lor și numai pielea e a lui Păcală, fiindcă piele avuse juninca și când ... ce să facă!... Dacă ar fi voit, ar fi găsit el ac pentru cojocul sătenilor; el însă nu voia. Avea tragere de inimă penru oamenii din satul lui. Nu! pe oamenii din satul lui nu putea el să-i încurce, cum ar fi încurcat a bunăoară pe oamenii din satul lui Tândală. Întinse dar pielea să se usuce, iar după ce se uscă, o luă în vârf de băț și plecă cu ea la ... sărmanul de el, o osie în drum, și nu-i rămăsese decât să se întoarcă, să pună altă osie la car și să plece mâine din nou la pădure. Muierea bună și credincioasă își cunoaște bărbatul după mers, din tușite și strănuturi, ba chiar și ...
... vreun lurcru cât de mic, care să nu fie la locul său, ș-atunci... vai ș-amar!... Încetul cu încetul zâmbetul și voia bună periră din casa noastră, lumea umbla numai pe vrâful degetelor, vorbea numai la ureche, slugile fugeau pe-un cap; numai Ion Urdilă, în contra căruia se îndrepta ... doar c-aș fi iubit-o sau că m-ar fi iubit ea pe mine, ci pentru că era tânără și veselă, și eram prieteni din copilărie. Neînțeles însă era că lui Ion Urdilă nu-i plăcea să mă vadă împreună cu Ilinca. Feliurite cuvinte găsea el, care de care mai ... văzui pe Ilinca cum sta într-o mică luntre legată de mal. Atunci, fără să mă gândesc mai departe, sării în luntre, o desprinsei, și din două, trei lopeți, o dusei la adânc. Negreșit, n-am avut nici o precugetare când am făcut toate aceste, căci precum spusei nu iubeam pe ... iuțeala fulgerului, parcă acum pentru întăia dată ne vedeam și ne pricepeam. Într-adevăr, mă uitam acum la Ilinca ca un om ce se trezește din somn, și nu mă dumeream cum de n-o văzusem tot astfel ...
Mihai Eminescu - Diamantul Nordului
... neacă Și dreapta îi scapă pe-a săbiei teacă: Sigur de iubire-ți  m-aștepte pierzare  Tot scoate-voi piatra luminei din mare! ................................................ Din Spania pleacă, cu pașii pribegi, Prin țări și orașe, castele de regi; Abia vede-o țară și iarăși o lasă, Căci piatra luminei gândirea i ... durere; Împarte cu mine pământul și raiul." De dor și de grijă îi tremură graiul.  ,,Iubite dorite, în brațele-mi vino Și cruda durere din pieptu-mi alin-o! Să fii al meu mire menitu-i de zodii Și ție păstrat-am a sânului rodii.  În van ... o vede Și strigă... și mâna pe dânsa repede... O prinde... prin farmec în jur se-nsenină, El vede lungi râuri, câmpii în lumină, Grădina din țara-i, cu lacu-i, castelu-i Ca-n vis, ca aievea i se arăta lui. Ce stai cu sfială, ce nu te apropii, N ... să vadă,-adevăru-i? ...................................................... Și drept că-n mișcarea molaticei ierbi Păștea înainte-i o turmă de cerbi. Dar tot nu-i în ceru-i... Din ...
Mihai Eminescu - Diamantul Nordului (Capriccio)
... neacă Și dreapta îi scapă pe-a săbiei teacă: Sigur de iubire-ți  m-aștepte pierzare  Tot scoate-voi piatra luminei din mare! ................................................ Din Spania pleacă, cu pașii pribegi, Prin țări și orașe, castele de regi; Abia vede-o țară și iarăși o lasă, Căci piatra luminei gândirea i ... durere; Împarte cu mine pământul și raiul." De dor și de grijă îi tremură graiul.  ,,Iubite dorite, în brațele-mi vino Și cruda durere din pieptu-mi alin-o! Să fii al meu mire menitu-i de zodii Și ție păstrat-am a sânului rodii.  În van ... o vede Și strigă... și mâna pe dânsa repede... O prinde... prin farmec în jur se-nsenină, El vede lungi râuri, câmpii în lumină, Grădina din țara-i, cu lacu-i, castelu-i Ca-n vis, ca aievea i se arăta lui. Ce stai cu sfială, ce nu te apropii, N ... să vadă,-adevăru-i? ...................................................... Și drept că-n mișcarea molaticei ierbi Păștea înainte-i o turmă de cerbi. Dar tot nu-i în ceru-i... Din ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova
... dulama mea și du-te de vezi, îi aburește coșul a fum? Irina lăsă făcălețul în mâna mă-sei, se strecură pe prispa din jurul pereților până la spatele casei, apoi se întoarse într-un suflet în tindă, se scutură de omăt și sări pe vatră. — Nu e, mamă, nu e fum, nu e nimic; geamurile — înghețate tun, cu frunze geruite, de nu le-ai răzui nici ... nădejde. Nică, după ce o bătu pe frunte cu mănunchiul de merișor și de busuioc, plecă îndesându-și căciula pe urechi. Când copilul ieși afară din tindă, îl săgetă crivățul, care te orbea și-ți îneca răsuflarea. Cercă să facă un pas din prag și nu văzu înaintea ochilor. O pală groasă de zăpadă îl izbi peste ochi. În acea frământare cumplită, un singur gând îi licări în ... părea că-și caută copilul la sân. Gura ei căscată, o pată neagră ca întunericul, și, tot ca întunericul, fără fund. — Dadă Irină, vrea apă, să-i dăm apă, dadă Irină ! îngână bietul copil, căutând prin odaie cana cu apă ...