Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TRAGE (ÎN)
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 519 pentru TRAGE (ÎN).
Grigore Alexandrescu - Bistrița
... al tuturor prinților ce se alegeau fără voia lui, goni asemenea și pe Vlad al VIII-lea, care se orânduise domn de Înalta Poartă, dar în sfârșit fu și el ucis de un capiciu-bassa turc ce venise în țară sub cuvânt ca să-l așeze pe tron. La anul 1524, luând domnia Radu al VII-lea, care se afla poprit la Constantinopol, făcu ... rudenia aceasta nu fu destulă ca să sprijinească pe Moise împotriva furtunii ce cruzimea lui ridicase asupră-i, și banul Pârvu dimpreună cu Moise căzură în bătălia care acesta avu cu Vlad IX, orânduitul din partea Porții. Amândoi frații Pârvulești, cum și Moise-vodă, sunt îngropați în biserica Bistriței. Pârvuleștii sunt și zugrăviți în costum boieresc, anteriu și giubea, meși cu papuci, și la cap legătura turcească. Se vede că egumenii după vremi ai acestei mănăstiri, mândri de vechimea ... de prânzul ce ni se gătea, și astă dată nu furăm înșelați. Ca să ne mângâiem, hotărârăm a vizita pe pustnicul ce locuiește în munte în susul mânăstirii; un părinte bătrân ne sluji de călăuză. Ne trebui mai mult de un ceas până să ajungem, poteca era strâmtă, înainte și în ...
George Coșbuc - Cetatea Neamțului
... Ca să știu atâtea fleacuri! Cui va ști, îi dau un leu. Zici că afli-n cărți de școală? Aș! Rămâi cu mâna goală. Deci, în ceasul dimineții, Când prânzesc acei ce au, În cetate-aici erau, Lângă comandantul pieții, Toți străjerii și-așteptau, Povestind și-ntinși pe iarbă, Chisălița să le fiarbă. Dar, pe când Guzgan răstoarnă Mămăliga ... flămând Și simți, prin văi trecând, Aburi calzi de mămăligă, Știu și eu ce-i dete-n gând, Că-și opri deodată pasul, Tot trăgând în vânt cu nasul. E vrun praznic în cetate. Ștefan vodă... El mi-ar da! Cred că nu, măria ta, Că-i un drac și jumătate, Nu prea dă, că-i el așa ... Vă tai grămadă! Dar a stat cu mâna-n sus Căci aminte și-a adus Că-i e teaca fără spadă: În Liow zălog și-a pus Spada cea cu steme duble Pentru-un pol și două ruble! Dând din mâini ca cel ce-alungă ... vrut să spun? Onofrei, te văd cu pungă, Dă-mi o mână de tutun. N-am fumat de-o săptămână, Pune-l ici, te rog, ...
Ion Luca Caragiale - Arheologie
... anumită vreme. Templele și palatele egiptene ne arată mai clar decât orice povestire ieroglifică mărirea superbilor faraoni și înalta civilizație a poporului lor. În dimensiunile acestor ruine, vedem formidabila putere materială; în gustul alcătuirii lor originare vedem înălțimea superioară a concepției, forța intelectuală, acea nobilă și grandioasă... A! dar nu gândiți că am ... iubita și frumoasa noastră capitală, n-or să aibă niciodată soarta celebrelor orașe și centre egiptene. Să sperăm că ofensele vremilor nu-l va clăti în vecii vecilor de pe solidele lui temelii, fiindcă e știut că “românul în veci nu piere!â€� Dar să ne închipuim așa, pentru ca să ne treacă de urât, o vreme foarte depărtată în adâncul câtorva mii de ani, când centrul culturii și activităbii poporului nostru să se mute de aci mai înspre inima Europei, la Alba-Iulia bunăoară ... dormeau în mijlocul odăii. Din arhitectura domestică ar constata cele privitoare la moravurile private ale oamenilor; întrucât privește cultura publică, arheologul după monumente ar putea trage și mai hotărâte concluziuni. El ar constata mai întâi că poporul român din suta XIX era econom, că ura luxul și artele, pe cari prin ...
... fieșcare Și cîntă după-a sa stare. Tu pupăză puturoasă, Tu pasere ticăloasă ! Cu totul bine ai face De ne-ai da încai în pace, Să-ți ții gușa neumflată, Și creasta nebîrzoiată ! Ci și tu ca o nebună Cînți în codru dinpreună, Și cînd ziua să ivește Clonțul tău upupuiește, Iar cînd soarele lucește Și de sus spre noi privește Cîmpurele toate-s pline De ... la iarbă otava, Așa-ți pare, cînd rînchează Că părul din cap să-ți cază, Nu rînchează el, ci țîpă Ca balaurul din rîpă Crescut în pustietate, Unde om cu greu străbate, Fetișoare tinerele Strîng de pe cîmp viorele, Și ducîndu-le acasă Le pun în sticle pe masă. La orașe și pe sate Ceia ce au moșii late Soarele nici că răsare Toți cu rîvnă foarte mare Boii la plug ... cum crește Căpușa ce să ivește, Cu struguri înfrumsețată Bucuria îl îmbată, Așa își închipuiește Că culesul și sosește, Acuma va să culeagă Și mustul în buți să bagă ; Pîn-atuncea mai asudă Și mai pune multă trudă, Socotește el în ...
Dimitrie Bolintineanu - Mircea cel Mare și solii
... trestii tinere-nverzite Un stejar întinde brațe veștejite. Astfel după dealuri verzi și numai flori Stă bătrânul munte albit de ninsori. Curtea este plină, țara în mișcare; Soli trimiși de Poartă vin la adunare. Toți stau jos mic, mare, tânăr și bătrân... Era nobil omul când era român. Solii dau firmanul ... Strălucești ca ziua într-a ta lumină, Tu, o, doamne, cărui patru țari se-nchin. Allah să te ție, dar ești un hain!" În murmură surdă vorbele-i se-neacă. Cavalerii trage spadele din teacă. Mircea se-ndreptează iute către ei — ,,Respectați solia, căpitanii mei!" Apoi către solii Porții el vorbește — ,,Voi, prin care șahul ...
Ion Luca Caragiale - Cronica sentimentală
... cu fruntea și, aducând mâinile pe d'asupra capului, fac semnul penitinții. Beduinii, în goana lor, dau foc bordeelor, jefuesc țarinele și averile Tâmpiților, trag în lănci câțiva și se 'ntorc, tot prin cătun, cu caii obosiți și 'nspumați la pas. Toată populațiunea d'astădată le iese 'nainte cu daruri și ... acel minunat ținut, și-l voiu pomeni și morților. Am admirat moravurile bizare ale acestor nefericiți. Am văzut de nenumărate ori repetându-se din ce în ce mai cu furoare, scena de mai sus. Aproape să mă tâmpesc și eu de prea multă admirațiune, am atras într'o zi la o ... ziseiu, cum nu vă vine odată ideea să vă sculați cu toții 'n o dimineață, să puneți mâna pe toți Beduinii și să-i atârnați în rând la bătaia vântului de crăcile palmierilor voștri ? Ce dracul ! nu mai aveți nici instinct ? Până când o să vă numiți Tâmpiți ? Căscară toți gura ... Mă 'ntorsesem de mult din călătoria ce făcusem la tribul Tâmpiților; vă jur însă că nu mai cugetam decât la dânșii. Îmi rămăsese adânc săpată în memoriă suvenirea nefericirei și mizeriei lor. Nu-i puteam uita. Mai zilele trecute, întâlnesc un amic care necontenit călătorește. Se 'ntorcea din Africa. Îl întreb ...
George Topîrceanu - De profundis (Topîrceanu)
... profundis de George Topîrceanu I Nu, asta nu pot s-o suport! Curând, e-un an și jumătate De când ați declarat că-s mort În unanimitate. Toți proștii câți m-au cunoscut Ziceau: ,,Mi-era un fel de rudă — Săracul! Cine-ar fi crezut?...â€� Îmi vine să-nviez ... cum m-a prins dușmanul, — Vă dau de veste c-am sosit Întreg, și eu, și geamantanul! II Am fost la început în rai La Neamț, la mănăstire: Păduri de cetini, flori de plai, Singurătate și iubire... Pe urmă am intrat în iad La Turtucaia, Și încă miroseam a brad Când s-a-nceput bătaia. Acolo jos, un căpitan Cu barba rară M ...
Vasile Alecsandri - Baba Cloanța
... Hraconit!â€� [1] Toarce baba, mai turbată! Fusu-i zboară nevăzut, Căci o stea lungă-au căzut, Pe lună s-au pus o pată Ș-în sat focul a scăzut: „Dragă puiule, băiete, Trage-ți mâna din cel joc Ce se-ntoarce lângă foc, Ș-ochii de la cele fete, Cu ochi mari, făr' de noroc. Vin' la mine ... duhuri ies la lună, Pintre papură zburând, Și urmează șuierând, Baba Cloanța cea nebună Care-aleargă descântând. Codrul sună, clocotește De-un lung hohot pân' în fund. Valea, dealul îi răspund Prin alt hohot ce-ngrozește, Dar pe dânsa n-o pătrund! Ea n-aude, nici nu vede, Ci tot fuge ... pe-o floare l-a căta, De diochi, de soarte rele Și de șerpi l-a descânta. Doi pași încă... Vai! în luncă Țipă cocoșul trezit; Iar Satan afurisit Cu-a sa jertfă se aruncă În băltoiul mucezit! Zbucnind apa-n nalte valuri, Mult în urmă clocoti, În mari cercuri se-nvârti, Și de trestii, și de maluri Mult cu vuiet se izbi. Iară-n urmă liniștită Dulce unda-și alina, Și în ...
Dimitrie Bolintineanu - Lui V. Alecsandri
... încânți cu farmec prin cântul tău plăcut, Vei spune mie oare, de ce tu ai tăcut? Am auzit că lira lăsând-o la o parte, În cârmuirea țării ai fi luând tu parte; Că părăsind eterul cu stele semănat, În pulberea arhivei tu capul ai plecat, Urmând mulțimii lumii ce crede din vechime Că fără post nu este în viață nici un bine! N-ar fi mai bine însă, înalte arhivar, Decât să pui pe cale al patriei greu car, La tine la moșie ... să te-avânți. Decât să fii ministru, mai bine e să cânți. Un cântec ce exprimă o-naltă cugetare Plătește-o lege nouă ce trece în uitare. Ce-ți pasă dacă unii într-altfel se gândesc În cercul de-ntuneric în care se găsesc! Ia zborul tău în secoli cu muzele ușoare Și de țărân-arhivei te șterge pe picioare. Ia lira ta de aur de roze semănată, Ia-ți fluierul d-ivoriu ... cântă înc-o dată; Îmbată-ne de fumul suavei poezii, Pe când ambițioșii visează la domnii! Nu este nici un bine a fi în lume mare Înaltul arbor cade l-a vântului suflare;
Paul Zarifopol - Cenzurarea lui Andersen
... de o neplăcută dulcegărie. În sentimentalismul burghezesc care o inspirase, exista în fond o radicală strâmbătură, mai puțin vizibilă și poate mai puțin respingătoare decât în miile de povești de Crăciun ale scribilor tocmiți să facă, la sărbătorile de iarnă, umanitarism legat în marochin și muiat în poleială. Dar genul însuși era din capul locului mincinos. Este folosul cel mare al crizelor sociale de a da pe față adevărul ascuns ... cu marfă de adevăruri sociale. Foarte amară la gust, ea poate fi salutară, dacă ciocnirea violentă a acestor adevăruri nu va însemna cumva, în practică, întoarcere la stări primitive în care se vor naște adevărate povești populare, iar nicidecum idile și parabole pentru pomul de Crăciun al burgheziilor umanitare din vremea lui Andersen. Dacă vremile ... o literatură proastă și de prisos. Poveștile populare nu sunt sentimentale. Acolo personajele se bat și se trag pe sfoară frumos, așa cum cere viața în care trăia și pe care o vedea artistic povestitorul popular. Duplicitate sentimentală nu se pomenește în poveștile populare. Fabricantul de povești umanitare își strâmbă totdeauna un ochi spre așa-numite ideale. Rezultatul trebuie să fie strâmb; în ...
Grigore Alexandrescu - Cântece de peste Olt
... mi-a venit, Cărtogel mi-a nămolit. Bălă, cărtoagele noastre, Cum stau pustie pe coaste, Să le văd nu le-aș cunoaște. În cărtogul de la vale, Răsărit-a iarbă mare, În cărtogul din mijloc Mi-a răsărit busuioc Și-mi vine ca să-i dau foc. Am pus fir de trandafir Și n-a ... la Coșoveni. Leică, de dragostea noastră A răsărit pom pe coastă Cu tot felul de odraslă. O să-l sap, să-l bag în casă, Ramurile nu mă lasă. O să-l sap, să-l bag în tindă, Ramurile dau de grindă. Poezii și proză Ultimele trei versuri par să provină din alt cântec. XX Mândro, când eram iubiți, Toți pomii era ... te mai vezi. XXV Bată-te crucea de vale, Cum oi să rămâi de jale, Făr'de glas de fată mare, Fără voinicel călare. Câți în tine se-ntâlniră Doi cu doi nu se uniră. Câți în tine se jucară Doi cu doi nu se luară. Vale lungă, vale-adâncă, Aici lupii mă mănâncă. Stăi, lupe, nu mă mânca, Pân' să-mi ... ...