Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru O SĂ

 Rezultatele 601 - 610 din aproximativ 1696 pentru O SĂ.

Ion Luca Caragiale - Abu-Hasan

... avuției pe care o grămădise tată-său o viață întreagă. Fiul a făcut altfel de cum făcuse tatăl. În tinerețe nu căpătase niciodată o para mai mult decît îi trebuia ca -și ducă viața ; acum a pus de gînd cheltuiască potrivit cu mijloacelepe care i le adusese soarta. Astfel, și-a împărțit averea în două părți: cu o parte a cumpărat acareturi, care-i aduceau destul venit ca poată trăi cum se cuvine, fără s-atingă de capete ; iar cu cealaltă jumătate, în bani sunători, a hotărît pună pe petreceri, încailea -și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său pînă la așa vîrstă coaptă ; dar s-a jurat că n ... veni cineze și petreacă noaptea aceea acasă la dînsul. Cina lui Abu-Hasan nu era foarte bogată, însă bună și curată, așa ca poată mulțumi destul pe un oaspete drumeț. Mai ales nu lipsea de la masă vin bun, și veselie, căci în loc ...

 

Mihai Eminescu - Scrisoarea III

... acu vei vrea cu oaste și război ca ne cerți, Ori vei vrea faci întoarsă de pe-acuma a ta cale, ne dai un semn și nouă de mila măriei tale… De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război. — Cum? Cînd lumea mi-e ... îngrozitoare ca păduri de lănci și săbii, Tremura înspăimîntată marea de-ale lor corăbii!… La Nicopole văzut-ai cîte tabere s-au strîns Ca steie înainte-mica și zidul neînvins. Cînd văzui a lor mulțime, cîtă frunză, cîtă iarbă, Cu o ură nempăcată mi-am șoptit atunci în barbă, Am jurat ca peste dînșii trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma dau calului ovăs… Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? Și, purtat de biruință, mă-mpiedec de-un moșneag? — De-un moșneag, da, împărate, căci moșneagul ce privești Nu e om de rînd, el este domnul Țării Românești ... plugul și cu spada ați întins moșia voastră De la munte pîn’ la mare și la Dunărea albastră. Au prezentul nu ni-i mare? N-o ...

 

Alexandru Macedonski - Răspuns la câțiva critici

... suferit! Marturi zadarnici nu vă voi face A suferinții care-n piept zace, Adevărata durere tace! Și-ascunde fața și plânge-n umbră, O știe numai noaptea cea sumbră, Care-o-nvelește ca-ntr-o manta! Încât de visuri, vă cer iertare, Nu pot umblu pe nori călare Când pot la dânșii a mă uita! Ca bat câmpii, cum fac nebunii, Nu se mai poate ca mă-nvăț... Alții umble călări pe băț... Genul meu este al Rațiunii ! Rima din urmă mi-aduce-aminte C-am pus pe iune de trei silabe; De la ... aș face stranie poză! Calea de mijloc iar n-am ținut Dacă-n văzduhuri nu m-am pierdut, Ș-ar fi fost bine, barem pe-o stea Ca -mi iau zborul până la ea. Ș-ajuns acolo, bat în cer Un cui de aur sau chiar de fier, Ca -mi leg sacul și mă leagăn; Închis într-însul ca într-un leagăn, văd pământul stând la picioare Și dând târcoale pe lângă soare, Iar între soare și-ntre pământ      ...

 

Ion Luca Caragiale - Poveste de contrabandă

... Ion Luca Caragiale - Poveste de contrabandă Poveste de contrabandă de Ion Luca Caragiale S-a zis că, în război, culmea ar fi descoperi un obuz care poată străbate orice cuirasă și o cuirasă pe care n-o poată străbate nici un obuz. La vamă, culmea ar fi găsești un vameș căruia nu-i scape nici un contrabandist și un contrabandist pe care nu-l prinză nici un vameș. Am citit undeva sau mi s-a povestit, nu știu bine, o anecdotă, care sper că va interesa pe cititorii acestei reviste. Iat-o. Vameșii francezi pe granița despre Belgia sunt de o asprime și de o istețime nemaipomenită. Fiscul francez are aci nevoie de copoii cei mai de rasă din cauza contrabandelor de mărfuri de lux și mai ales de dantele ... cât poate mai bine emoția. Sunt în fața revizorului: — Domnule revizor — zice galantul cavaler — dați pe doamna aceasta în primirea revizoarelor... s-o scotocească bine: are în căptușeala corsajului dantele de peste cinci mii de lei [sic]. Rog se facă procesul-verbal și ...

 

Emil Gârleanu - Cântărețul

... Emil Gârleanu - Cântăreţul Cântărețul de Emil Gârleanu E de neam! Între toate lighioanele lumii, gândește el, nu era alta care aibă strămoși mai aleși și mai de viță. Pământul era o nimica toată, un boț de humă ce orbecăia făr' de nici un căpătâi prin văzduh, când neamul lor greieresc își ridica osanale lui însuși, sub ... eu pe dihania asta? Ce neam așa de obraznic fie?â€� se întrebă greierul. Și cum numai de întrebat se putea întreba singur, ca afle și-un răspuns, își puse în minte iscodească pe o lăcustă, deși numai la gândul că avea vorbească unei obrăznicături care îndrăznise se întreacă din sărit cu el îl apucau furiile. O căută totuși și n-o găsi. „Firește, gândi greierul, lăcustă și stea acasă, dracul a mai văzut?!â€� Și cum luna se ascunsese într-un nor, rugă pe un licurici -i lumineze calea. Și, așa, se întoarse. Toată nopticica nu închise ochii. Privighetoarea își făcuse de cap. Îl mai mângâie însă pe greier iubirea și ... neam. Greierului i se umfla inima în piept de mândrie și, în zori de zi, li se închină cu plecăciune, poftindu-le în juru-i,

 

Ion Luca Caragiale - Un incident de senzație

... darului meu de preot și de învățător al poporului german, în numele creștinătății, în numele națiunii germane, în numele tutulor învățătorilor germani, și te somez suspenzi expunerea hlamidei făcătoare de minuni!..." Atât e destul extragem din scrisoarea preotului german, ca -nțe-leagă oricine ce scandal a trebuit producă. Totodată o foaie germană din DĂ¼isseldorf, comentând această scrisoare, publică următoarele rânduri: „Librarul Buddeus va publica zilele acestea o carte conținând cele mai exacte informațiuni și note asupra celor 18 hlamide ale mântuitorului, cari se găsesc în deosebite ținuturi ale creștinătății, cu desenuri și ... dăm, spre încheiere, următoarea anecdotă cu privire tot la moaștele făcătoare de minuni: Un călugăr catolic umbla odinioară din sat în sat prin Germania cu o cutiuță în care era un fir de păr din capul fecioarei. Într-o zi, pe când călugărul arăta cutia și lăsa lumea adunată o sărute, care pe ce putea dea de pomană pentru sfânta lui mănăstire, iată că un tânăr obraznic s-apropie și zice: — Părinte, eu îți dau tot ce am în ... deschizi cutia,

 

Mihai Eminescu - Satira III

... Orice gând ai împărate, și oricum vei fi sosit, Cât suntem încă pe pace, eu îți zic: Bine-ai venit! Despre partea închinării însă, Doamne, ne ierți; Dar acu vei vrea cu oaste și război ca ne cerți, Ori vei vrea faci întoarsă de pe-acuma a ta cale, ne dai un semn și nouă de mila măriei tale... De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război." - "Cum? Când lumea mi-e deschisă ... mișcau îngrozitoare ca păduri de lănci și săbii, Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!... La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns Ca steie înainte-mi ca și zidul neînvins. Când văzui a lor mulțime, câtă frunză, câtă iarbă, Cu o ură nempăcată mi-am șoptit atunci în barbă, Am jurat ca peste dânșii trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma dau calului ovăs... Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? Și, purtat de biruință, ...

 

Mihai Eminescu - Femeia%3F... Măr de ceartă

... ești în minte-i ­ și astăzi te mângâie, Iar mâne te ucide. Cu același râs pe buză Ea azi ascultă șoapta-ți de-amor o auză, Iar mâni cu mii propuneri te chinuie și știe Că orice nerv în tine îl rumpe și-l sfâșie. Comediantă veche ca lumea  ... capul c-oboseală pe umăru-i ți-l culci Sau când te uiți în ochii-i ucizători de dulci, Încât chiar mântuirea cea vecinică ți-o sfermi Și redevii un Sizif ­ sacrifici pentru viermi: le compui în lume o haină-n generații ­ Sacrifici și mândrie, și minte, ș-aspirații. O, moarte, dulce-amică ­ sub mantia ta largă Acoperi fericiții ­ și magica ta vargă Atinge câte-o frunte de om, ce te dorește: Îl face ca titanii, de tot desprețuiește, Desprețuiește lumea, pe sine ­ și-n sfârșit ­ Desprețuie gândirea că ... În van creați la vorbe și le-azvârliți în vânt: Plodirea este rodul femeii pe pământ. Priviți acele râsuri, zâmbiri, visări, suspine, Dorința de plodire o samănă în tine. Ce vă certați cu noaptea și buiguiți cu luna? De-ți face-o, de nu-ți face- ...

 

Mihai Eminescu - Femeia%3F... măr de ceartă

... ești în minte-i ­ și astăzi te mângâie, Iar mâne te ucide. Cu același râs pe buză Ea azi ascultă șoapta-ți de-amor o auză, Iar mâni cu mii propuneri te chinuie și știe Că orice nerv în tine îl rumpe și-l sfâșie. Comediantă veche ca lumea  ... capul c-oboseală pe umăru-i ți-l culci Sau când te uiți în ochii-i ucizători de dulci, Încât chiar mântuirea cea vecinică ți-o sfermi Și redevii un Sizif ­ sacrifici pentru viermi: le compui în lume o haină-n generații ­ Sacrifici și mândrie, și minte, ș-aspirații. O, moarte, dulce-amică ­ sub mantia ta largă Acoperi fericiții ­ și magica ta vargă Atinge câte-o frunte de om, ce te dorește: Îl face ca titanii, de tot desprețuiește, Desprețuiește lumea, pe sine ­ și-n sfârșit ­ Desprețuie gândirea că ... În van creați la vorbe și le-azvârliți în vânt: Plodirea este rodul femeii pe pământ. Priviți acele râsuri, zâmbiri, visări, suspine, Dorința de plodire o samănă în tine. Ce vă certați cu noaptea și buiguiți cu luna? De-ți face-o, de nu-ți face- ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Cântarea dimineții

... Tu ai sădit dreptatea, Unirea și frăția, Tu conștiința scumpă, Tu bun ce-avem ne-ai dat. P-aceste saduri sfinte Răcoritoare ploaie De adevăr pice, crească, dea rodul, fim preafericiți. Îndreptătorul lumii, Tu ai slăvit noroade, Le-ai dat tu legi preasfinte Ce țin aceste saduri; Slăvește și pe noi! Ș-aceste legi ... rămâne, Se face neștiut. Din slava strămoșească De am căzut, ne nalță; De am uitat unirea Ce-i întărea în toate, Acum ne fă uniți. știm c-avem dreptate, știm ce, cine suntem, Ș-așa nu se uite O nație slăvită Ce-am fost și ce-am fi noi. Cu toții, dară, ție Cântăm cântare nouă; În flacăra unirii Întindem mâini la tine, Rugăm ...

 

Alexandru Macedonski - Când toate trec și-mbătrânesc

... Alexandru Macedonski - Când toate trec şi-mbătrânesc Când toate trec și-mbătrânesc de Alexandru Macedonski O! poezie, pe când toate în lume trec și-mbătrânesc, Când nu mai sunt nici eu băiatul cu inimă nevinovată, Când zilele copilăriei sunt o ghirlandă scuturată, În mine iar te regăsesc, O! Poezie, Te regăsesc și tot aceeași: cu tinerețe coronată; Tot călătoare printre stele, sau din nălțimea înstelată Tot coborând și printre oameni și rencepând ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>