Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA SĂ

 Rezultatele 611 - 620 din aproximativ 3068 pentru CA SĂ.

George Coșbuc - Tulnic și Lioara

... rost, Domn bun, cum a fost Stâlpeș, nici nu-i și nici n-a fost Și, de-ar trăi pământul oricât mai trăiască, Alt domn așa ca dânsul nu cred se mai nască. Era-mpărat puternic și mare nume-avea, O țară, cât o lume, toiagu-i stăpânea, Și oști avea din plinul, și-a ... pe-al spadelor tăiș, pot tăia cu ele cum vreau de-ndemânatic, Un cal, apoi voi prinde pe cel mai furtunatic, Și voi zbura ca vântul, ca gândul de turbat, Și voi răpi pe fata lui Stâlpeș împărat! Trei zile numai! Vreme destulă-i doară asta! Trei zile, și-n palaturi aduce ... și șepte de munți era durat, De-abia primi cuvântul de fata-mpărătească, Când el a fost de-a una gătit ca pornească Din alte lumi în lumea cu sori pe cerul sfânt, Cu zâne prin văzduhuri și fete pe pământ Gătit, ca totdeauna mai mult fiind el gata, S-alerge, din palaturi fure dânsul fata. Atunci, ca ...

 

Edgar Allan Poe - Corbul din Edgar Poe

... în cer,     Chiar îngerii, Lenora îi zic. Dar ce mister,     Căci totul, chiar mișcarea perdelei de mătase,     O strașnică teroare în nervii mei băgase,     Și ca -mi țin curajul, în mine singur zic:     â€œO fi vr’o cunoștință și altceva nimic!â€�     Și fără-a pierde vreme, strigai ... era clară. De astă dată-mi zic:     â€œS-aude la fereastră, acuma, deci, urmează     â€œSă luminăm misterul ce-atât mă torturează,     â€œȘi vedem, nu-i vântul?…â€� Deschid, un corb măreț,     Bătând frumos din aripi, se năpusti în casă,     Și fără plecăciune, ca un baron se lasă     Pe bustul divei Pallas, privindu-mă-ndrăzneț.     În fața unui oaspe cu mutră de cucernic,     Și negru ca ebenul, cercasem în zadar      stăpânesc un zâmbet, apoi, cu glas puternic,     Strigai: “Pe țărmii nopții ce nume prințiar     Ai tu?â€� El, la-ntrebare, răspunse: “Niciodată!â ... un om de soartă și ceruri prigonit,     Un om fără iluzii și-atâta de zdrobit     Încât, văzându-și viața de soartă blestemată,     Nu mai putea spere în lume: “Niciodată!â€�     Trăsei, în a lui față, un scaun și-ncercai     

 

Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe

... în cer,     Chiar îngerii, Lenora îi zic. Dar ce mister,     Căci totul, chiar mișcarea perdelei de mătase,     O strașnică teroare în nervii mei băgase,     Și ca -mi țin curajul, în mine singur zic:     â€œO fi vr’o cunoștință și altceva nimic!â€�     Și fără-a pierde vreme, strigai ... era clară. De astă dată-mi zic:     â€œS-aude la fereastră, acuma, deci, urmează     â€œSă luminăm misterul ce-atât mă torturează,     â€œȘi vedem, nu-i vântul?…â€� Deschid, un corb măreț,     Bătând frumos din aripi, se năpusti în casă,     Și fără plecăciune, ca un baron se lasă     Pe bustul divei Pallas, privindu-mă-ndrăzneț.     În fața unui oaspe cu mutră de cucernic,     Și negru ca ebenul, cercasem în zadar      stăpânesc un zâmbet, apoi, cu glas puternic,     Strigai: “Pe țărmii nopții ce nume prințiar     Ai tu?â€� El, la-ntrebare, răspunse: “Niciodată!â ... un om de soartă și ceruri prigonit,     Un om fără iluzii și-atâta de zdrobit     Încât, văzându-și viața de soartă blestemată,     Nu mai putea spere în lume: “Niciodată!â€�     Trăsei, în a lui față, un scaun și-ncercai     

 

Cincinat Pavelescu - Mamei (Pavelescu, 3)

... povață, fiindcă poate și-un grăunte De mândrie înmuiase glasul tău când m-a certat. Și cu inima de mamă iubitoare, care știe -ntrevadă viitorul, îți plăcea mă privești Stând pe gânduri noaptea-ntreagă, cioplesc o poezie Făurită spre mărirea limbii noastre românești. Pentru mine păstrai toate mângâierile de mamă. Când eram copil, la patu-mi vegheai nopțile târziu ... toată dureroasa vieții dramă, Ca spui povești cu zmeii răsfățatului tău fiu. Socoteai c-o m-aștepte toate gloriile-n lume, Nu era ca mine altul. O fecioară de-mpărat Trebuia mă iubească. Și-auzind doar al meu nume, Chipul tău cel trist d-odată s-arăta mai luminat. Și-am crescut, ca și toți frații, în iubire și credință. Prunc, hrănitu-m-ai cu lapte de la sânul tău cel sfânt. Tânăr, ai sădit în gându-mi ... fruntea mândră mi-o nălțai întotdeauna, Nici prostiei, nici măririi nevoind mi-o-ncovoi. C-un sarcasm și cu un zâmbet de-am știut -nfrunt furtuna, Iată-mă cu ghete rupte prin zăpadă și noroi. De-am iubit, la pieptu-mi dânsa n-a vrut capul ...

 

Constantin Stamati-Ciurea - Un ajun de Anul Nou

... Cu aceste cu­vinte ieși conductorul grăbit din cupeu. Ce neașteptată surpriză! Colonelul îmi era bine cunoscut și nu o dată la întâlnire mă angaja vin la el la țară pe câteva zile; dar neștiind la care moșie -l aflu acasă, nu mă hotărâsei întreprind călătoria. Colonelul Priboianu era foarte bogat, avea moșii în diferite districte. El era ca toți oamenii pe care norocul îi dezmiardă: cheltuitor și în colosalele sale nebunii nebăgător de seamă. Cu toate că avea vârsta de cincizeci de ani ... descusături ale blănii, trecându-mi cu fiori de gheață pe după guler și mâneci și furnicându-mi tot trupul. Stătui câtva timp în nedumerire. Ce fac? Unde -mi aflu adăpostul? Apoi, plecându-mă, ridicai bagajul de lângă picioare cu gândul ca mă duc la stație, unde, fie ea cât de mică, aș fi fost măcar scutit de viscol și omăt. — Poate căutați prilej? îmi zise ... vezi cum a prins-o la fugă? — Însă lupii fug mai tare și ne pot ajunge, observai eu. — Atunci pârdalnicii pot ne și mănânce, răspunse el cu un hohot scârțâit, ...

 

Garabet Ibrăileanu - Eternul feminin

... se dezbracă încet, a lene, cu gândul aiurea, zâmbind unei amintiri, unei așteptări? 14. Fără iubire și chiar fără simpatie, un bărbat poate aibă legături cu o femeie; o femeie, fără nici un sentiment pentru bărbat, nu poate aibă legături, decât cu un adânc dezgust... 15. Un bărbat urât poate fi iubit tocmai pentru că nu are calitățile ca fie iubit... O femeie poate iubi pe un bărbat ca -i aline suferințele că nu poate fi iubit... Și, oare, această jertfă de sine nu poate fi și ea cauza marii pasiuni a femeii ... lucru foarte plăcut bărbatului și pentru că, în momentele când ,,omne animal" etc., e mai bine poți discuta cu femeia ,,fină" despre valută, decât n-ai ce vorbi și nu poți face față împrejurării. 24. Natura împerechează ființe cât mai apropiate ca vârstă. Așa-i trebuie ei pentru scopurile sale. La oamenii simpli, mai aproape de natură, împerecherile nepotrivite se datoresc unor cauze care nu au nimic ... comun cu dragostea mutuală. Omul civilizat s-a îndepărtat de natură și în privința aceasta. Nu e deloc natural ca adolescenta ,,l'Occitanienne" ...

 

Vasile Alecsandri - Doina voinicească 6

... Las' moară ca un câine, Că i-am zis ades: ,,Stăpâne! Nu-ți tot bate joc de mine, C-a veni vara ca mâine, De te-oi prinde-n' Lunca Mare -ți fac divan pe spinare Și te calc în picioare Ca pe-un șarpe otrăvit, Ca pe-un dușman ne-mblânzit." ↑ Acest Ion Petreanu sau Ion Petrariul, după cum îl numesc unii dintre lăutari, a hoțit sub domnia ... de farmecul vieții aventuroase, el se făcu nevăzut din Iași și se ivi iarăși în Lunca Mare cu o ceata de voinici. Hăituit de potiră, ca o fiară sălbatică, și prins de-a doua oară, el fu spânzurat în câmpul de la Frumoasa, de însuși tovarășul său Gavril Buzat ... letopisețe se vede că toți călăii au fost străini.Tomșa avea unul pe lângă el care era țigan și care, când veneau boierii la curte se închine Domnului, ziceau: ,,Măria-ta! s-au îngrășat berbecii, îs buni de tăiat". ↑ Boierii generației trecute care purtau costumul bizantin, adică anteriu, giubea ... București, mulți din boieri înspăimântați se schimbaseră în haine proaste, iar pandurii lui Tudor dacă puneau mâna pe vreunul ziceau: ,,Catați-l la ceafă, măi, ca

 

Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. V., autorul "Primăverii amorului"

... mărești frumos, Și nu zici niciodată cuvânt ce-ar fi de prisos, Dacă mai gândești și astăzi cum atuncea socoteai, Când hotărât de natură fiu poet mă credeai, Făr-a-ți vorbi de folosul bunelor tale poveți, La a mea nedeslușire, alerg încă mă-nveți. Când nențeleasa natură, din sânu-i cel roditor, Cu talentul poeziei naște pe un muritor, (Fără mergem departe, atât aș dori -mi spui), Hotărăște deodată și felul scrierii lui? Mulți îmi zic cum că aceasta nu e de tăgăduit Și că tot omul s-apleacă la ... știe care e adevărat. Pleacă, se întoarce-ndată, se pornește iar pe loc, Pierde vremea prețioasă și aleargă-ntr-un noroc. Astfel sunt și eu; ca dânsul totdeauna rătăcit. Ca nu-l pierd, lăsând drumul, poate când l-am nimerit. Apoi nu ajunge-atâta, ci și chiar când mă pornesc A lucra cu ... a preface câte sunt de îndreptat. Fără astă slăbiciune ceva tot aș izbuti; Osteneala și răbdarea pot orice a dobândi. Însă eu, ca ...

 

Antim Ivireanul - Învățătură cînd se face parastas

... dat mulțemită lui Dumnezeu. Și eșind afară s-au ospătat și s-au veselit, de care lucru stau de mă mir, cum putu fi aceasta? Ca până era viu și bolnav plângea și întrista și, după ce au murit, s-au veselit. Răspunsul acesta ni-l dă însuș David. Până era zice bolnav, mi cuveniia mă mâhnesc pentru el, căci aveam nădĂ©jde că mi-l va lăsa Dumnezeu. Iar de vrĂ©me ce au murit, înapoi nu pociu ... odihnit în Domnul și s-au mântuit de grijile lumii. Drept acĂ©ia zic și eu cătră dumneata (cutarele) și cătră cĂ©lialalte iubite rudenii încetați întristarea și părăsiț lacrămile, de vreme ce s-au odihnit în Domnul această cinstită cocoană ce pomenĂ©ște astăz. Căci lacrămile și întristăciunile nu dau nici un folos morților, nici pot -i întoarcă din viața cea vĂ©cinică, nici -i scoață din gropi. Și pentru acĂ©ia au pus lĂ©ge dumnezeeștii apostoli, nu plângem pre morți, ci -i pomenim la înfricoșatele taini și

 

Ion Luca Caragiale - Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul

... o femeie foarte de ispravă; a rămas văduvă de tânără cu o pensioară de la bărbat, și n-a mai vrut se mărite, ca -și poată îngriji de copil, un băiat. A muncit, l-a crescut și, după atâta necaz, l-a văzut ... ce nu te duci d-ta în persoană? îți este văr bun, și știu cât datorește părinților d-tale care l-au ajutat pe vremuri ajungă așa de sus. — M-am dus de trei-patru ori; dar mă tot amână; și, drept -ți spun, o dată... nici n-a vrut mă primească; nu mai îndrăznesc. — De ce nu se duce tânărul? ca nepot. — S-a dus o dată; dar l-a primit foarte brusc... și cum e el timid, nu mai are ... juvenile... căci așa sunteți toți tinerii din ziua de astăzi... vă-nchipuiți că-n fața unei diplome, cu care veniți de pe băncile școalei, are vă cază toată lumea-n genunchi și vă urce în cap... Asta nu merge !... Un tânăr trebuie ...

 

Mateiu Caragiale - Remember (Mateiu Caragiale)

... cu plăcere. L-am regăsit cum îl lăsasem: tot numai flori. Așa frumos chiar ca în acel început de iunie nu-mi păruse totuși niciodată. Ca -l vântur însă și -l colind ca odinioară, nu mai mergea. Oboseam repede și oboseala putea înlesni reivirea boalei. M-am resemnat dar câtăva vreme a sta pe acasă, jertfă ... în mine, drojdie de străvechi eres, o iubire păgână și cucernică pentru copacii bătrâni. Lor le datoresc inspirații mult nobile și grave, fiindcă nu cred se afle pe lume viers omenesc sau cântare meșteșugită care mă miște mai viu ca tainicul freamăt ce-l deșteaptă în frunzișul lor vântul serii. Arborii aceia zugrăviți mă încântau totuși mai mult chiar decât cei adevărați, acel mic peisaj ... că fusese numai o nemereală fericită, în toate chipurile mai mult nu se putea da. Mai era nevoie, e drept, și de ceva osteneală, zilnic, ca această podoabă a omenirii -și împlinească frumusețea, pentru că atâta găteală nici la o muiere nu mi-a fost dat văd.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>