Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ CA SĂ
Rezultatele 611 - 620 din aproximativ 1500 pentru FĂRĂ CA SĂ.
... e zbor de fulg, Și din mâinile strâine Stema libertății smulg. Tresăriră iuți românii Căci aminte și-au adus Cât s-au străduit bătrânii Steagul să ni-l ție sus, Câte plângeri ne-ntrerupte În mormânt or fi vărsat, Că nepoții fug de lupte Și că steagul e-nchinat. Dunăre,-ai ... vorbe românești! La Smârdan așa vru Domnul Morții dintr-această zi Vor avea cu spaime somnul Și-aiurind se vor trezi Apărându-se cu mâna Ca de-un tăinuit dușman, Vor mușca gemând țărâna Ca și-n luptă la Smârdan. Că-ntr-această zi cumplită N-avu mila nici un rost, Și mânia răzvrătită Lege tuturor ne-a fost ... Mâna peste ochi și-a pus. La Smârdan, pe unde drumul Da de-a dreptul spre vrăjmași, Risipeai cu mâna fumul, Ca să vezi la patru pași. Și-ntr-un iad fără de nume, Unde-ai noștri iuți pătrund, Nu era nici cer, nici lume, Numai noapte fără fund. Și-ntr-acel noian de ceață Dorobanții, dând de-un râu, Au trecut prin sloi de gheață Și prin apă până-n brâu. Râu ... tăi. De-o veni din nou vrodată Vuiet peste-al tău pământ, Țară dragă și-ncercată, Vom ruga pe Domnul sfânt Nu-ntr-alt chip să
Alecu Donici - Calul și călărețul
... călărețul de Alecu Donici Un vrednic călăreț Avea un cal prea blând și bine învățat; Iar singur el semeț Și despre cal încredințat, Au vrut să facă o cercare: Ca fără frâu, călare Să iasă la primblare. Deodată calul au pornit La pas, încetișor; Dar când au înțeles că n-are frâu strunit, Au prins a mai ...
Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele
... el de seamă că se cam adevereau zisele filosofului, că de când, adecă, dobândise fata, d-atunci și el dă îndărăt. Dară nu știa ce să facă, cum să scape de prăpăd pe cei doisprezece copii. Bietul împărat! Și acesta îi era copil. N-ar fi vrut, vezi, să piară nici unul. În cele din urmă se lăsă după povața filosofilor. Ei ziceau că mai bine este să piară unul și să scape doisprezece, decât toți să ajungă ca vai de ei și de râsul lumii. Se îndoia împăratul, se îndoia împărăteasa să facă o așa faptă, dară întețiți de toate relele ce-i năpădea din toate părțile, se înduplecară la sfaturile celor mai aproape de dânșii, și ... hotărâră în cele din urmă să facă o jertfă decât trisprezece. Vorbi deci împăratul cu credinciosul său cum să facă. Să zică adecă că vrea să meargă la vânat, să ia și pe fată cu dânsul, mai cu seară că tot zicea ea că-i place să vază cum merg oamenii la vânat, și să o lase acolo în pădure. Aceasta însă fără
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Complotul bubei
... a rândul Cu cel mai hidos animal! Se umflă a scoate cuvântul, Și parcă vuiește mormântul, Răsună un glas din plămâni, Pe care ca toți să-l auză, Îl trage prin nări și prin buză, Sudoarea curgând peste răni! "De prin puțuri și izvoare Toată lumea bea Așa el zicea - Fraților ... Cugetarea mea? Apa-i pentru noi scăpare, Iute la fântâni, Din glezne și mâini Dați-le cu mic și mare Puroaie din răni! Toate țările să fie De sus până jos Și până la os Un popor de carne vie: Lepros și lepros! Ha, ha, ha! Să vezi atunce O viță ș-un soi Întocmai ca voi: Unde-i sântul ca s-arunce Cu piatra în noi?.." II Trecu d-abia o lună, Buboșii împreună Acum din nou s-adună În codrul cel spurcat; Dar nu ... strălucită: Lepros ereditar! În urmă, se-nțelege, Veți născoci o lege, Că nimeni nu s-alege De nu va fi bubos: Căci este cu dreptate Ca prin majoritate Rotund să meargă toate Sub cerul luminos! O goană-nverșunată Se va porni pe dată În lumea cea curată Pe bietul nesupus, Ce nu vrea să ...
Ioan Slavici - Semitismul (1902)
... ce mai mult convingerea acĂ©sta. După-ce s’aÅ stabilit în Canaan, deși stăpânÄ în noua lor țară, eÄ n’aÅ fost în stare să întemeieze o viață comună, ci aÅ trăit despărțițÄ după semințiÄ, care se hărțuiau fără de curmare între ele. Abia după douÄ• sute de anÄ, în fața unuÄ puternic dușman, eÄ s’aÅ unit sub o singură căpetenie, dar unirea ... căuta mijlĂ³ce pentru alinarea suferințelor luÄ, Evreul se bucură când mÄ• vede în strîmtĂ³re și e pornoit a căuta mijlĂ³ce, ca să tragă folos din nevoile, cu carÄ mÄ• lupt. Așa a fost Evreul în Egipet, așa în timpul viețuiriÄ luÄ în Canaan, așa a ... de tĂ³te împrejurările și se vîră pretutindenÄ, ca să-șÄ propage felul de a fi și de a vedea, decÄ să semitiseze și societatea, în mijlocul căreea trăiesc. Trebue orÄ nu să combatem acĂ©stă înrîurire destructivă a Evreilor? Atât suntem de semitisațÄ, în cât numaÄ fĂ³rte puținÄ dintre noÄ se maÄ îmbărbătĂ©ză ... pe tine, dacă mărturiseștÄ adevÄ•rul, și pe când EvreiÄ sunt de o obrăsnicie, de care numaÄ eÄ sunt capabilÄ, noÄ nu suntem în stare să
Ion Heliade Rădulescu - Visul (Heliade)
... până în fund băui. În voile-ntâmplării, întru a mea sudoare Îmi câștigam o hrană abia-ndestulătoare, Împins de vântul soartei sub cer fără senin, Fără nici o povață și făr-adăpostire În voia-mi ne-ndrăzneață și fără îngrijire. Cât e de crud să te-afli între ai tăi străin! IV Dar un năluc urmează, și visu-și schimbă fața. Mă pomenii în drumu-mi tovarăș că aveam: Pare ... mă vedeam străin: Tot nu ținea de mine, și însăși a mea viață. Rece, fierbinte-n toate, totul mi-era un chin. Voiam să-mi vin în sine-mi din lunga-mi rătăcire; Cerui să-mi văz copiii; dar nu erau mai mult. Un dor fără de moarte izbi a mea simțire Și numele de tată eu îngânat l-ascult. Alte ființe scumpe văzui pe lângă mine, Al lor ... simțeam în mine o slabă bucurie, Dar cugetu-mi pierduse tânăra-i curăție, Pacea cea veche-n sânu-mi mai mult nu locuia. XI Voiam să-mi sparg veninul, să uit cele trecute; Munca îmi era dragă, ca ...
Dimitrie Anghel - Pe un volum de Charles Perrault
... hodină, în natură, fantazia primitivă a trebuit să închipuiască ființi nevăzute, care grăiesc, își spun durerile ori bucuriile, furtunoasele patimi ori nostalgicele reverii, ca să ne înduioșeze sufletul. Iar cei ce le ascultau au căutat să deie trup negurelor ușoare și diafane ce se ridică și joacă peste ape, și le-au numit elfe, să întrevadă în contururile fantastice pe care le fac și le desfac nourii o lume întreagă de zei, un cer întreg de ființi supranaturale, pe care ... au schimbat, s-au transformat, păstrînd totuși fiecare cîte ceva din darurile cu care i-a înzestrat originea lor milenară. Poveștile și legendele ca o nesfîrșită canava s-au țesut pe încetul, fiecare veac venind, poate să adauge firul lui colorat, fiecare întîmplare stăruind să mărească mai mult firea fabuloșilor eroi. Ele sunt vechi ca și timpul, și mă gîndesc răsfoind volumul acesta de Povești din vremea de demult , cum le intitulează Perrault, care și-a legat numele ... francez din secolul al șaptesprezecelea, și eu simt un farmec deosebit citindu-le. Pe o zi cum e aceasta, cînd ninge afară și fulgii țes, ca pentru o feerie, o mare perdea albă din cer și pînă-n pămînt, mie mi-e drag ...
Antim Ivireanul - Prefață la Viețile paralele de Plutarh,tipărită în grecește la București, în anul
... și tipograful tipografiei domnești din București, sănătate de la Dumnezeu și îndeplinirea dorințelor. Zelul născut al iubirei de învățătură mă îndatorește, iubitorilor de învățătură cititori, să fiu totdeauna cu îngrijire și nelenevos la aflarea vreunei osteneli serioase pentru răspândirea cunoștinței cei iubitoare de învățătură a voastră. De aceea înștiințându ... și adânc cugetătorul domnul Constantin a tradus Paralele grecești și romane ale lui Plutarh în limba obicinuită grecească, de loc n-am întârziat să întrebuințez mii de chipuri ca să înduplec pe strălucirea sa să dea în tipar. Ceea ce abia reușind prin mijlocul deselor și neîncetatelor rugăminți, disprețuind strălucirea sa, ca modest, înțelept și cuminte, svonurile deșarte și laudele ușoare, ca proprii celor ce voesc să se arate înțelepți și nu celor în adevăr înțelepți. Iată dar că se produc înțelepciunei voastre preageniale și cugetări preaînțelepte. Dar ca să admirați din ce în ce mai mult exactitatea preastrălucitului traducător, încă și prea marea învățătură, luați vă rog textul grecesc al lui Plutarh, când veți ... fii ai domnitorului, atât de lăudat în lume, ci pentru că a hărăzit Dumnezeu sfințeniei-sale învățate astfel de ucenici prea geniali, carii ca ...
Nicolae Gane - Astronomul și doftorul
... loc. — Foarte mulțămim! răspunse acesta. Suntem sătui, chiar adinioarea am mâncat. Românul niciodată nu respinge străinul de la masa lui, dar nici are obiceiul să-l poftească de două ori. Astfel Niță, fără a-i îndemna mai mult, se puse cu familia roată împrejurul mesei și, cât ai bate în palme, mămăliga cea mare se făcu ... paralizie a creierilor, complicată cu intoxicație de sânge, sau o hypertrophie a inimii; și una și alta sunt boale grabnice și fără leac. — Așa trebuie să fie negreșit... d-ta ești doftor și le știi aceste, răspunse astronomul plecându-și capul. — Ascultă-mă, urmă doftorul; să nu cumva să ne culcăm cu dânșii în odaie în astă-noapte, căci mâni dimineață o să fim învinovățiți că i-am otrăvit. — Bine zici. Niță, după ce mântui de ospătat, își șterse mustețele și-și aprinse luleaua, cu aerul mulțămit ... casei; ușa scârțâie în țâțâni, se descihde, și Niță, în cămeșă, cu capul gol și desculț, se înfățișează străinilor care se uitau la dânsul spărieți ca la ducă-se pe pustii. — Intrați în casă, zise el, nu v-am spus c-o ...
Alecu Russo - Cugetări (Russo)
... strâng, privescîncă o dată la el, își aduc aminte de bunele răposatului și îl petrecla groapă cu un frumos și creștinesc: " Dumnezeu să-l ierte ". Să zicem și noi, Dumnezeu să ierte trecutul! Însă, ca vecinii și rudele, să luăm aminte ce a avut bun răposatul. Suntem de ieri; putem încă să ne amintim câteva din obiceiurile copilăriei noastre, obiceiuri ce nu vor trece la copiii noștri...Adevărat, avem inimă moldovenească, dar am fost copii în doi ... luptei!... Multe din eleau rămas, dar, sărmanele! rușinoase și ascunse. Franțuzii zic că oamenii cei mari nu au nici părinți, nici urmași!... Poate am putea să zicem și noi ca dânșii, deși nu suntem mari. Nimica nu mai leagă Moldova de astăzi cu trecutul, și, fărătrecut, societățile sunt șchioape. Națiile care au pierdut șirul obiceiurilor ... noi, românii ardeleni, moldoveni șibucureșteni, în Trisotinii și Vadiușii veacului al XIX-lea. Dumnezeu își va face milă cu noi și va trimite vreun Champollion ca să tălmăcească urmașilor noștri operele și limbile ce ne-au adus Drăgoșeștii și Rădeștii aceștia. Dacă este ca neamul român să ...
... Dimitrie Anghel - Jertfa Jertfa de Dimitrie Anghel Publicată sub titlul "Trandafirii roșii", în Sămănătorul , II, 11, 16 martie 1903, p. 162—165. Semnat : Teofil Jianu. Ca o floare era fata împăratului între florile ei, și flori de cîmp ori flori rare de grădină, toate-și întorceau fața spre dînsa ca spre o stăpînă. Și unde odrăslește pămîntul flori și ramurile copacilor urzesc umbră, acolo se aciuiază și cuiburi, și toate gîngăniile se strîng, ca să aibă soarele pe ce-și împrăștia razele, și oglinzile acelea pe care le-a lăsat Dumnezeu omului : ochii să le poată răsfrînge în ei și să se veselească. Naltă și zveltă, pe unde trecea, vîntul avea grijă s-o ia înainte și, aplecat pe gura scorburilor, să-i cînte ca dintr-un nai uriaș tot soiul de melodii. Cucii își amestecau și ei nota lor stingheră, gheonoaiele băteau și ele la răstimpuri măsura, măruntele păsări ... havuzului unde stătea fata privind mîhnită în fundul apelor, și-i întinse minunea, ce n-o aflase nimeni încă și nu se putea găsi nicăiri. Ca dintr-un vis deșteptată, fata privi, întinzîndu-și palidele mîini spre dînsul. Nesigură își întinsese mîinile ca și cum i-ar fi fost teamă că vedenia aceasta ...