Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru APĂ
Rezultatele 621 - 630 din aproximativ 1033 pentru APĂ.
Mihai Eminescu - Din Odiseea Din Odiseea de Mihai Eminescu Spune-ne, muză divină, de mult iscusitul bărbat, ce Lung rătăci după ce-au dărâmat Troada cea sfântă. Multe cetăți de oameni văzu și datini deprinse, Multe-n inima lui supărări pe mare avut-au, Chibzuind pentru sufletul lui, alor săi înturnare. Dar pe tovarăși el nu mântui cu toat-a lui grijă. Singuri ei gătiră pieirea prin fărădelege, Căci, nebuni, ei boii-au tăiet luminosului fiu al Lui Hyperion, încât le luă a-ntoarcerii ziuă Â De-aste vorbește-ne asemeni puțin a Cronidului fiică. Toți ceilalți precât de pieire-au scăpat, pre acasă Ei erau, mântuiți de războaie și de apele mării. Numai pre el, doritul de patrie și de soție Nimfa măreață-l oprea, minunata zână Calipso-n Peștera cea boltită, râvnind de bărbat ca să-l aibă. În rotitoarea plinire de vremuri trecut-au un an azi, De când zeii-ntoarcerea-n țară îi rânduise În Itaca și tot de nevoie el mântuit nu-i La iubiții lui. Toți zeii-l plâng. Poseidaon Singur ține mânie într-una el lui Odisseus, Celui de-o samă cu zeii, nainte de- ...
Mihai Eminescu - Do%C3%B1a Sol
Mihai Eminescu - Do%C3%B1a Sol Doña Sol de Mihai Eminescu Te rog rămâi o clipă încă Ca să te strâng duios la piept. Din fericirea mea adâncă Aș vrea să nu mă mai deștept. Și totuși, luna iese-n zare, Albește zidul nalt și gol... Dă-mi cea din urmă sărutare Și încă una, Doña Sol! Mă-ntrebi cu ochiul tău cuminte Unde mă duc și ce mă fac, Când de pe ceruri stele sfinte Pătrund în codru, bat în lac. .................................... Au nu ești tu la înălțime Ca steaua vecinicului pol?... Pe mine nu mă știe nime, Nici chiar tu însăți, Doña Sol. Ades când frunzele pe cracă Șoptesc ca zgomotul de guri Ce se sărută și se-mpacă În umbr-adâncă de păduri, Eu stau unde pătrunde luna Pe alb izvor, sunând domol; De cântă păsările-ntr-una, De tine-mi cântă, Doña Sol. Și pe oglinda mișcătoare Stau de privesc un straniu joc: E apa pururi călătoare Pe chipu-mi ce rămâne-n loc. S-au desprimăvărat pădurea, Suspină păsările-n stol... Și numai eu, gândind aiurea, Gândesc la tine, Doña ...
Mihai Eminescu - Dona Sol Doña Sol de Mihai Eminescu Te rog rămâi o clipă încă Ca să te strâng duios la piept. Din fericirea mea adâncă Aș vrea să nu mă mai deștept. Și totuși, luna iese-n zare, Albește zidul nalt și gol... Dă-mi cea din urmă sărutare Și încă una, Doña Sol! Mă-ntrebi cu ochiul tău cuminte Unde mă duc și ce mă fac, Când de pe ceruri stele sfinte Pătrund în codru, bat în lac. .................................... Au nu ești tu la înălțime Ca steaua vecinicului pol?... Pe mine nu mă știe nime, Nici chiar tu însăți, Doña Sol. Ades când frunzele pe cracă Șoptesc ca zgomotul de guri Ce se sărută și se-mpacă În umbr-adâncă de păduri, Eu stau unde pătrunde luna Pe alb izvor, sunând domol; De cântă păsările-ntr-una, De tine-mi cântă, Doña Sol. Și pe oglinda mișcătoare Stau de privesc un straniu joc: E apa pururi călătoare Pe chipu-mi ce rămâne-n loc. S-au desprimăvărat pădurea, Suspină păsările-n stol... Și numai eu, gândind aiurea, Gândesc la tine, Doña Sol. De ...
Mihai Eminescu - Epigonii Epigonii de Mihai Eminescu Când privesc zilele de-aur a scripturelor române, Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine Și în jur parcă-mi colindă dulci și mândre primăveri, Sau văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele, Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele, Cu izvoare-ale gândirii și cu râuri de cântări. Văd poeți ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere, Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist și mic, Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară, Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară, Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic. Liră de argint, Sihleanu - Donici cuib de-nțelepciune, Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb; Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale nenturnată. S-au dus Pann, fiul Pepelei, cel isteț ca un proverb. Eliad zidea din visuri și din basme seculare Delta biblicelor sânte, profețiilor amare, Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de- ...
Mihai Eminescu - Făt-Frumos din tei
Mihai Eminescu - Făt-Frumos din tei Făt-Frumos din tei de Mihai Eminescu - "Blanca, află că din leagăn Domnul este al tău mire, Căci născută ești, copilă, Din nevrednică iubire. Mâni în schit la sfânta Ana Vei găsi la cel din stele Mângâierea vieții tale, Mântuirea feței mele." - "Nu voi, tată, să usuce Al meu suflet tânăr, vesel Eu iubesc vânatul, jocul; Traiul lumii alții lese-l. Nu voi părul să mi-l taie, Ce-mi ajunge la călcâie, Să orbesc cetind pe carte În fum vânăt de tămâie." - "Știu mai bine ce-ți priește, Las' de-a lumei orice gând, Mâni în zori de zi pleca-vom Cătră schitul vechi și sfânt." Ea aude - plânge. - Parcă Îi venea să plece-n lume, Dusă de pustie gânduri Și de-un dor fără de nume. Și plângând înfrână calul, Calul ei cel alb ca neaua, Îi netează mândra coamă Și plângând îi pune șeaua. S-avântă pe el și pleacă Păru-n vânturi, capu-n piept, Nu se uită înainte-i, Nu privește îndărăpt. Pe cărări pierdute-n vale Merge-n codri făr' de capăt, Când a serei raze roșii Asfințind din ceruri scapăt. Umbra-n ...
Mihai Eminescu - Femeia%3F... Măr de ceartă
... nervul vieții din fugătoarea vreme, Când alții cu-a lor gânduri mereu în lume sapă,  Istorie e viața ce scrisă e pe apă Â; Pe tine, dulce-amică, pe tine, întuneric, Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feeric Al lumei sclipitoare  pe tine, gând de ...
Mihai Eminescu - Femeia%3F... măr de ceartă
... nervul vieții din fugătoarea vreme, Când alții cu-a lor gânduri mereu în lume sapă,  Istorie e viața ce scrisă e pe apă Â; Pe tine, dulce-amică, pe tine, întuneric, Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feeric Al lumei sclipitoare  pe tine, gând de ...
Mihai Eminescu - Frumoasă-i...
Mihai Eminescu - Frumoasă-i... Frumoasă-i... de Mihai Eminescu În lacul cel verde și lin Răsfrânge-se cerul senin, Cu norii cei albi de argint, Cu soarele nori sfâșiind. Dumbrava cea verde pe mal S-oglindă în umedul val, O stâncă stârpită de ger Înalț-a ei frunte spre cer. Pe stânca sfărmată mă sui, Gândirilor aripi le pui; De-acolo cu ochiul uimit Eu caut colo-n răsărit Și caut cu sufletul dus La cerul pierdut în apus. Cobor apoi stânca în jos, Mă culc între flori cu miros, Ascult la a valului cânt, La geamătul dulce din vânt. Natura, de jur împrejur, Pe sus e o boltă de-azur, Pe jos e un verde covor, Țesut cu mii tinere flori. Văd apa ce tremură lin Cum vântul o-ncruntă-n suspin, Simt zÄ�firi cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori, Văd lebede, barcă de vânt, Prin unde din aripe dând, Văd fluturi albaștri, ușori, Roind și bând miere din flori. De ce nu am aripi să zbor! M-aș face un flutur ușor, Un flutur ușor și gentil Cu suflet voios de copil, M-aș pune pe-o floare de ...
Mihai Eminescu - Frumoasă-i Frumoasă-i... de Mihai Eminescu În lacul cel verde și lin Răsfrânge-se cerul senin, Cu norii cei albi de argint, Cu soarele nori sfâșiind. Dumbrava cea verde pe mal S-oglindă în umedul val, O stâncă stârpită de ger Înalț-a ei frunte spre cer. Pe stânca sfărmată mă sui, Gândirilor aripi le pui; De-acolo cu ochiul uimit Eu caut colo-n răsărit Și caut cu sufletul dus La cerul pierdut în apus. Cobor apoi stânca în jos, Mă culc între flori cu miros, Ascult la a valului cânt, La geamătul dulce din vânt. Natura, de jur împrejur, Pe sus e o boltă de-azur, Pe jos e un verde covor, Țesut cu mii tinere flori. Văd apa ce tremură lin Cum vântul o-ncruntă-n suspin, Simt zÄ�firi cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori, Văd lebede, barcă de vânt, Prin unde din aripe dând, Văd fluturi albaștri, ușori, Roind și bând miere din flori. De ce nu am aripi să zbor! M-aș face un flutur ușor, Un flutur ușor și gentil Cu suflet voios de copil, M-aș pune pe-o floare de ...
Mihai Eminescu - Iar când voi fi pământ
Mihai Eminescu - Iar când voi fi pământ Iar când voi fi pământ (variantă) de Mihai Eminescu Iar când voi fi pământ, În liniștea serii, Săpați-mi un mormânt La marginea mării. Nu voi sicriu bogat, Podoabe și flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din veștede ramuri. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Să am un cer senin Pe-adâncile ape. S-aud cum blânde cad Isvoarele-ntr-una, Pe vârfuri lungi de brad Alunece luna. S-aud pe valuri vânt, Din munte talanga, Deasupra-mi teiul sfânt Să-și scuture creanga. Și cum n-oi suferi De-atuncea-nainte, Cu flori m-or troieni Aduceri aminte. Și cum va înceta Al inimii zbucium, Ce dulce-mi va suna Cântarea de bucium! Vor arde-n preajma mea Luminile-n dealuri, Izbind s-or frământa Eternele valuri Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Ci codrul vânt să dea Frunzișului veșted. Luceferii de foc Privi-vor din cetini Mormânt făr' de noroc Și fără
Mihai Eminescu - Iconostas și Fragmentarium
... ș-oi cânta un psalm al pruncilor lui Assaph si o voi bucura cu cântecul arfei Sionuluiâ€�. El era nebun. Luă un urcior plin cu apă în mână și merse pe ulițele strâmte ale mahalalei jidovilor . Dar drumul nu și-l greși . Ajunse la un loc gol, între murii cetății Sucevei ...