Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE TOT TIMPUL
Rezultatele 621 - 630 din aproximativ 646 pentru PE TOT TIMPUL.
Ion Luca Caragiale - Culisele chestiunii naționale
... cine e vinovat de această stare de lucruri ? Se va înțelege poate din rândurile dela vale. * Neînțelegerile în partidul național de dincolo au început cam pe vremea când Tribuna din Sibiu, foaia autorizată a acelui partid, pe atunci sub direcțiunea d-lor E. Brote, I. Bechnitz și I. Slavici, s'a declarat fățiș, fără de niciun înconjur, fără nicio rezervă ... în Ardeal. * Așa, d. Brote astăzi este umbra d-lui Sturdza. Cu ce mijloace însă, se va întreba oricine, a fermecat diplomatul moldovean pe diplomatul ardelean până într'atâta ? Cum se poate explica această adorație mistică pe care o are fascinatul pentru fascinator ? Lucrul nu e prea greu de explicat. D. Brote este agronom de fel; d-sa a studiat ... aplecată un moment de oboseală, înaintea asprilor judecători; ei și-au ascultat sentința ca bărbați vrednici ce nu vor să respingă răspunderea faptelor lor, și tot astfel au mers să-și facă osânda. Împrejurările politice au silit curând pe guvernul maghiar să repare întru câtva brutalitatea comisă la Cluj, - osândiții au fost grațiați. Pe ...
... toată lumea se nărăvesc, iar acum le mai trebuie și copii. — Dă-le, Doamne, ca să scapi de ei, grăi Sf. Petre, care pune tot- deauna câte o vorbă bună pentru muritorii ce vin cu vreo rugăciune la tronul ceresc, căci, de! tot muritor a fost și el odată și știa ce sunt nevoile omenești. — Păcat că stai de-atât timp la poarta raiului! întâmpină Dumnezeu. Tocmai dacă le dau nu mai scap, căci gândul lor cu unul se începe, iar după el urmează ceilalți. Când ... a rânduit, că oamenii așa ceva nu vor să înțeleagă. "În lumea asta n-o să fac eu nici o treabă", zise dar, și trecu pe cellalt tărâm. Aici a intrat într-un codru des și tot s-a dus — așa ducându-se -- până ce a dat de o casă cu multe marafeturi. Aici era cuibul zmeilor ... le măsurăm, răspunse omul cu o îndrăzneală de-ai fi crezut că viața lui toată și-a petrecut-o aruncând buzdugane. Erau afară pe prispă douăsprezece buzdugane, care de care mai mare și mai greu. El le luă pe ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Luceafărul (Delavrancea)
... a lungul zidurilor, un brâu de scânduri pe care se plimbă ostași de pază. La apus, luceafărul argintiu. Scena I MOGÂRDICI, CORBEA, SANDOMIR și CREMENE, pe brâul de scânduri, cu sarici lățoase, cu arcuri și cu suliți. MOGÂRDICI, cu veșminte de război pe sub sarică, cam cu chef, stă jos pe brâu și cu capul pe zid. (Ceilalți nu se văd încă.) MOGÂRDICI (în partea stângă a porții): Afurisită za... Numai curea și oțele... Aș fi înghețat de n ... vine ușor... Sandomir, nalt ca un stejar, Cremene, lat în spete cât trei, și Corbea, scuipat ostaș, negru, tăcut, ca o stâncă... Eu? Un burduf pe două picioare! Și ce picioare... șontâc... șontâc... CREMENE: Ei, cum trăiși tu cu Ștefăniță, cu acea vijelie care răsturnă tot într-o clipă? MOGÂRDICI: Mai mult răsturnat... SANDOMIR: N-avea ce răsturna... MOGÂRDICI: Turna, turnam, până cădeam... Și-mi plăcea, și de frică... CREMENE: De ... ar spune lozinca să nu deschidem... Și eu nu ți-o spui, spune-o tu, și dau porțile de perete... PETRU RAREȘ: ...L-am cunoscut pe Toader... Era pisar pe ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira V
... nimică altă decât sujet de râs. Eu știu că nu-ți dă mâna să te unești cu mine, Căci cel ce pătimește de boala gălbnărei, Tot felul de colore lui galbene îi par. Greșita-vă părere pe care o ați supt Cu țâța din născare și reaua nărăvire Vă-ntunecă cu totul cunoașterea de sine, Când și făr-de ocheană puteți a ... ascuns A noastre mândre coarne, precum la voi e moda. Cu ochii plini de lacrimi, cu inim-amărâtă Ieșind din codrii noștri, plecai pe munți, pe văi, Și în orașul vostru degrabă am ajuns. Era o sărbătoare. Când am intrat pe poartă Văzui un mujic care culcat lângă-o sâneață Dormea ca-n somnul morții. Pe urmă am aflat Că el era acolo de strajă rânduit. De prânz aproape vreme și încă nu amiază, Iar ulița ticsită de trupuri zăcătoare. Văzând ... întâia dată aceasta am gândit, Că vro epidemie domnește în oraș; Dar nu puțea a hoituri, și nici ceilalți oameni Ce mai treceau pe uliți nu se fereau de ele. Pe urmă luăi seama că mulți din cei culcați, Mișcau câte o mână sau capul ridicau Îngreuiat cu totul de strașnica beție; Iar cât să stea ...
Vasile Alecsandri - Protestație în numele Moldovei, al omenirii și al lui Dumnezeu
... răi huliți de opinia publică i-a adunat pe lângă tronul său și le-a înlesnit mijloace de prădăciuni fără margini. Pe țărani i-a adus în cea mai crudă și mai jalnică stare prin asupriri nesfârșite și la cel mai de pe urmă grad de ticăloșie, prin biruri grele și rău împărțite. Toate mijloacele de propășire a neamului românesc din Moldova le-a nimicit ... către domnii consuli, a ținut într-ascuns pe arnăuții înarmați și că s-a slujit cu ei pentru ca să maltrateze pe frații noștri și să le calce și să le prade casele în noaptea de 29 mart. [1] Ceea ce cunoaștem este că înarmarea vagabonzilor de ... ofis împotriva adunărilor, dar văzând că acea poruncă nu se băga în seamă de către obște și temându-se de a o ațâța pe aceasta mai mult, a socotit să-și puie iar masca de Părinte al Patriei spre a înșela iarăși pe acei ce-i numea copiii lui; și pentru ca să izbutească mai sigur la acest țel, a însărcinat pe ...
Ion Creangă - Amintiri din copilărie
... și pe vremea aceea, nu erau numai așa, un sat de oameni fără căpătâi, ci sat vechi răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre, care știau a învârti și hora, dar și suveica, de vuia satul de vatale ... Și a pus părintele pravilă și a zis că în toată sâmbăta să se procitească băieții și fetele, adică să asculte dascălul pe fiecare de tot ce-a învățat peste săptămână; și câte greșeli va face să i le însemne cu cărbune pe ceva, iar la urma urmelor, de fiecare greșeală să-i ardă școlarului câte un sfânt-Nicolai. Atunci copila părintelui, cum era sprințară și plină de ... nu-i cum gândește omul, ci-i cum vrea Domnul. Într-una din zile, și chiar în ziua de Sfântul Foca, scoate vornicul din sat pe oameni la o clacă de dres drumul. Se zicea că are să treacă Vodă pe acolo spre mănăstiri. Și bădița Vasile n-are ce lucra? Hai și noi, măi băieți, să dăm ajutor la drum, să nu zică Vodă, când ... ...
Garabet Ibrăileanu - Caracterul specific național în literatura română
... important ca document, dar secundar ca artă, și prin scrierile lui Odobescu, importante ca artă, însă neînsemnate ca "documente omenești". Dar mai bine să înșirăm pe scriitori, fără să mai ținem seamă de epoci. (Vom cita pe cei mai recunoscuți, indiferent de aprecierea noastră, pentru ca premisele argumentării să fie cât mai obiective.) Pe lângă cei trei prozatori munteni citați mai sus, trebuie să adăugăm pe Caragiale, Delavrancea, Brătescu-Voinești și Galaction; iar în Moldova, la Negruzzi vom adăuga pe Alecsandri, Russo, Kogălniceanu, Gane, Creangă, Vlahuță (mai fecund ca prozator și mai ales mult mai important în această calitate din punctul de vedere al evoluției ... prisosință teza noastră. Legătura dintre atașarea și preocuparea de realitățile noastre, pe de o parte, și înflorirea prozei artistice și a științelor istorice, pe de alta, se confirmă și prin istoria literaturii și a științei ardelene. În Ardeal, unde scriitorii n-au mai avut nevoie să se ... adăugat atât de puțini munteni, în schimb, istoria și filologia românească datoresc enorm ardelenilor Șincai, Klain, Maior, Laurian, Pumnul, Cipariu, Bogdan-Duică, ca să citez tot numai pe ...
Alecu Russo - Cugetări (Russo)
... aproape a trecut de atuncea, totuși urmăm a ne chema tineri , și ni se parecă suntem copilașii cu plete lungi de pe la 1835; tot ne îngâmfămcu denumirea de bonjuriști , poreclă iscodită la 1848. Dar vai detinerimea aceasta și de tinerețile acelei tinerimi! Franțuzii și nemții de la 1835, bonjuriștii ... la 1772 până la 1835, care vorrămânea drept fală și folos în cronicile țării?... Unde sunt numele neuitate de popor?... Trecutul e mort și de tot mort! Dar mai înaintede a arunca țărâna vecinică pe sicriul lui, să-l mai privim puțin...Nu se întâmplă adeseori într-o casă un mort pe care în viața lui nu-liubeau casnicii?... Copiii, însă, rudele, vecinii se strâng, privescîncă o dată la el, își aduc aminte de bunele răposatului și ... la boier și la plugar; acea legătură s-aîntrerupt! o prăpastie adâncă desparte astăzi omul nou, poreclitboier, de popor, și prăpastia aceea se cheamă știința . Pe cât boierulcrește în idei și în învățătură, pe atâta poporul rămâne în urmă. Învremea trecută, boierul vorbea, trăia cu țăranul, precum ar fi vorbitcu alt al său necăftănit ; se înțelegeau amândoi în limbă ... ...
Mihail Kogălniceanu - Iluzii pierdute. Un întâi amor
... Iluzii pierdute. Un întâi amor de Mihail Kogălniceanu Prefață și cu duh umilit că toate numele din aceste file sunt închipuite, că n-am înțeles pe nimene, că tot este obștesc și nimică personal. ILUZII PIERDUTE Într-o seară de iarnă sau de primăvară, zău nu ți-oi ști spune, pentru că nu sunt ... țară. Prin un fenomen neobicinuit în pocita capitalia noastră, societatea aceasta era singură în felul ei. Bărbații nu erau zulari și nu vedeau în fieștecare pe minotaurizatorul lor, cum zice dl. de Balzac, adică, românește, pe împodobitorul capului lor. Tinerii asemenea nu aveau pretenția, ca Don Juan, să găsească în fieștecare femeie sau fată o izbândă a duhului, a ... nume, dar însemnează o femeie a căreia numai urechile, rareori și ochii, îi sunt curate, care sufere tot, numai să nu-i zici pe nume, care, când vede PassĂ©-minuit la teatru, sau se trage în fundul lojiei, sau își astupă urechile și fuge cât poate, strigând: " Ah, ma ... lipsesc, și la zisele mele dau dovezi așa de lămurite ca de două ori două. Sunt mulți care au necontenit cinstea în gură și palmele ...
Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Al. Macedonski)
... era sora prietenului meu, George Slătineanu, președinte la Consiliul legislativ, și a distinsului avocat Manolache Slătineanu. Stam de vorbă cu Ion Luca Caragiale, pe o bancă în Cișmigiu, și discutam cu el asupra literaturii franceze din secolul al XVII-lea, pe care marele scriitor o cunoștea pe degete, când poetul Macedonski se apropie. Caragiale, care îl tutuia, a început să-l întrebe: Alexandre, ce e cu marea ta ediție a ... Dorobanților, dar acum sper că vei veni singur. La colțul bulevardului cu strada Brezoianu, Caragiale ne părăsi dându-ne întâlnire, seara, în Covaci, la berăria pe care o deschisese de curând și care devenise o adevărată cafenea literară la modă. Acolo am întâlnit pe Coșbuc, pe Delavrancea, pe Vlahuță, pe Toni Bacalbașa, pe Ion Gorun, Traian Demetrescu, Teleor, Haralamb Lecca și alți scriitori din generația aceasta. D-atunci am început să frecventez în mod obișnuit casa și cenaclul ... trăit în lipsurile cele mai groaznice. Nu mai avea mobile, nici cărți, nici haine, nici servitori. Când năluca lui palidă și slăbănoagă se zărea singuratică pe la colțul stradelor laterale, inspira o milă amestecată cu spaimă, întocmai ca și femeilor din Florența care strigau la vederea lui Dante: Priviți ...
Ion Luca Caragiale - Conu Leonida față cu reacțiunea
... parte și de alta a scenii câte un pat de culcare. În mijlocul odăii o masă împrejurul căreia sunt așezate scaune de paie. Pe masă, o lampă cu gaz; pe globul lămpii un abat-jour cusut pe canava. În planul întâi, la stânga, o sobă cu ușa deschisă și cu câțiva tăciuni pâlpâind. — Leonida e în halat, în papuci și cu ... jumătate! ( cu mândrie și siguranță ) Ei! giantă latină, domnule, n-ai ce-i mai zice. De ce a băgat el în răcori, gândești, pe toți împărații și pe Papa de la Roma? EFIMIȚA ( mirată ): Și pe Papa de la Roma? Auzi, soro? LEONIDA: Ba încă ce! i-a tras un tighel, de i-a plăcut și lui ... mor! și adică numa' cu o mie să... LEONIDA ( întrerupând-o ): Da, da' întreabă-mă să-ți spun ce fel de oameni sunt. EFIMIȚA: Ceva tot unul și unul. LEONIDA: Ăi mai prima, domnule, aleși pe sprinceană, care mai de care, dă cu pușca-n Dumnezeu; volintiri, mă rog: azi aici, mâine-n Focșani, ce-am avut și ce-am pierdut ... ...