Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI MULTE
Rezultatele 631 - 640 din aproximativ 1776 pentru MAI MULTE.
Constantin Negruzzi - Anecdote (Negruzzi)
... Constantin Negruzzi - Anecdote (Negruzzi) Anecdote de Constantin Negruzzi Un om care iubea desfătările mesei zicea: tatăl meu mânca mult, și maică-mea ședea mult la masă; eu li samăn amândurora. Dionisie tiranul a poruncit să taie barba cea de aur care era la idolul lui Asklepios, zicând ... nu piardă împreună cu averile și viața, soldatul auzind, și-au luat îndată femeia și-au aruncat-o în mare, zicând că n-are nimic mai greu și mai supărător decât pe femeia sa. Împăratul Conrad al III-lea, luând cetatea Weinbergului, au hotărât a tăia pe toți lăcuitorii ei, dând voie ... să iasă și să ducă cu dânsele ce aveau mai scump. Femeile îndată au luat în spate pe bărbații lor, zicând că n-aveau nimic mai scump decât bărbații. Un himist, care se lăuda că au aflat știința de-a face aur, cerea o răsplătire de la papa Leo ... târgului. El au răspuns: — D-ta îmi ceri un lucru foarte greu, iar de m-ai întreba câți înțelepți, ți-aș spune că-s mult mai ...
... primejdie ! - Ași, n'am habar. Nu știi că băiatul meu este asigurat la Dacia ? Numai mă tem să nu-i răpuie calul, că ține băiatul mult la el. - Apoi atunci, soro, pentru ce nu și-a asigurat și calul ?. Gogoși II Domnul X... este republican în toată puterea cuvântului ... psihologic. După moarte și cal de ginere... Încurcătura cestiunii Orientului crește mereu. Complicațiuni noui se arată pe orizontul politic, spre a turbura și mai mult liniștea Europei. Iată în adevăr ceea ce comunică Agenția Havas: Deodată cu plecarea d-lui Cogălniceanu la Viena, se anunță că și ambasadorul otoman din ... Sa Vahit Abdulah, a primit ordin secret dela guvernul său să părăsească Bucureștii în 24 de ceasuri. Noi din parte-ne regretăm foarte mult plecarea din București a onorabilului Vahit Abdulah, care știuse așa de bine să capete încrederea înaltei nobilimi și onor. public. Dăm ca foarte ... va muta la Mărul-Roșu. Ce trebue să fie măsurile ne-urgente ale Poliției ! O circulară către ipistații unei mahalale: Acum douăzeci de zile și mai ...
... pe-a zmeilor mamă flăcări aruncând din gură; Și văd Ceasul-rău de noapte, povestind cu-al său nepot Și-apoi văd pe mult vestitul Statu-Palmă-Barbă-Cot; Și-apoi văd pe Surgă-Murgă mâncând mazere pe vatră Și mai văd pe Strâmbă-Lemne sfătuind cu Sfarmă-Piatră! Aici văd pajuri mărețe, sub a căror adăpost Voinic-înflorit devine mai frumos de cum a fost; Văd și pe Leagănă-Munții, și văd pe Ușor-ca-Vântul, Pe N-aude, pe Nu-Vede și ... tipuri; toate îmi par rude, îmi par gemeni: Și-ncet tipurile sfinte de mitologii grecești Se-ncuscrează cu-ale noastre fantazii de prin povești Tot mai mult și tot mai tare, tot mai strâns până ce-n fine Din subiectele-nrudite un subiect comun devine! Din Helada rătăcit-a mitul vechilor eroi Și p-o cale ... și minotauri! Cel dintâi, pe-aceea cale, cu zmei negri și bălauri. Regi eleni din timpul mitic, cu-a lor fapte de mirat, Mai trăiesc în basmul nostru pe la Verdele-mpărat; Și trăiesc în basmul nostru fantaziile păgâne, Căci din grații și zeiță și din nimfe-am făcut ...
Cincinat Pavelescu - La curtea cu juri
... Cincinat Pavelescu - La curtea cu juri La curtea cu juri de Cincinat Pavelescu din Piatra-Neamț, unde am pledat mai multe procese cu mare succes moral, dar nu pecuniar Jurații-au fost, de data asta, Mult mai
Ion Creangă - Povestea lui Stan Pățitul
... ceea: "Și piatra prinde mușchi dacă șede mult într-un loc". Și cum s-a văzut flăcăul cu casă și avere bunicică, nu mai sta locului, cum nu stă apa pe pietre, și mai nu-l prindea somnul de harnic ce era. Dintr-o parte venea cu carul, în alta se ducea, și toate treburile și le punea la ... n-avea cine să-i îngrijească de casă și de vitișoare cum trebuie. Numai, dă! ce să facă bietul om? Cum era să se întindă mai mult, că de-abia acum se prinsese și el cu mâinile de vatră; și câte a tras până s-a văzut la ... lucru, calea-valea; se lua cu treaba și uita de urât. Dar în nopțile cele mari, câ nd era câte o givorniță cumplită și se mai întâmpla să fie și sărbători la mijloc, nu mai știa ce să facă și încotro să apuce, vorba cântecului: De urât mă duc de-acasă, Și urâtul nu mă lasă; De urât să fug ... alții alte năstrușnicii, încât nu știi ce să crezi și ce să nu crezi? Numai nu-i vorbă că am văzut eu și destui bărbați mult mai ...
Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi)
... un dulce sunet pe natură-nveselind, Și la glasul lor făptura se resimte înviind. Dar decât acel lux mare a naturii înflorite Preferăm mai bine umbra celor rădiuri liniștite; Acolo în încântare sub frunzișul nepătruns, Inima își dezvălește simtimentul său ascuns. Când copaci plecând asupră-ți a lor ... un gemăt de suspin; Toate chem la reverie, toate plec la îndurare, Și-n răcoarea acea dulce inim-află stâmpărare. Căci condusă de natură spre mai tinere gândiri, Cu plăcere-și amintește trecutele suferiri. Vezi părâul acest trândav, scăldând pajiștea cea verde, Cum prin flori trufaș se primblă, și subt arce ... de pe cer acum s-a stâns; Simt a ei durere numai, ascult numai al ei plâns, Dar tăcu — nu mai răsună tânguioasa-i melodie, Eu stau încă, ascult încă cuprins de melancolie. Steaua zilei ostenește tânjitoarele-mi vederi; Ochiul meu muiat în lacrimi află mai ... cu amor, A nemernicei bufnițe cântecul îngrozitor, Aduc multă alinare la a inimii durere, Și sub vălul său natura are-o mai vie plăcere. Toamna veștedă și tristă are iarăși frumuseți Ca și omul ce ajunse ale vrâstei cărunteți. Când din văi cu turbăciune achilonul se rădică ...
Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere)
... Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere) Tismana (Încheiere) de Grigore Alexandrescu Iată cea mai veche și mai măreață din toate mănăstirile de peste Olt. Începută de Radu al II-lea Basarab, la 1366, ea se săvârși de fiul său, Dan, și mult ... L-am văzut înșine agățându-se de pietre cu unghiile ca o pisică sălbatică, intrând în chilie și scoțând cenușă din vatra sfântului. Ceilalți călugări, mai înțelepți și mai puțin iubitori de gloria cerească, se mărginesc a cinsti pe sfântul în biserică, unde își are coșciugul; căci trupul s-a făcut ... oameni pot încăpea într-însul. Părinții de acolo ne spuseră că în susul acestei zidiri, la o depărtare ca de trei ore, pe creștetul cel mai înalt al muntelui, este o altă biserică făcută de același sfânt care slujea în aceeași zi la câteșitrele biserici; întreprindere cam anevoie, și pot zice ... un om care nu ar fi sfânt. Cu toată râvna ce aveam a nu trece nimic cu vederea, dar astă dată vremea sau mai bine curajul ne lipsi și ne întoarserăm iarăși la mănăstire, unde ne odihnirăm puțin în foișorul ce dă asupra prăpastiei în fața drumului. Seara începuse ...
Alexandru Vlahuță - Ce te uiți cu ochii galeși%3F
... te uiți cu ochii galeși? de Alexandru Vlahuță Ce te uiți cu ochii galeși la copacii triști și goi, Și oftezi, dând pas gândirii să mai lunece-napoi?... Lasă frunzele pustiei și bătăilor de vânt! Tinerețe, farmec, visuri... toate-s țăndări de vas frânt, Ce de mult pieriră-n valma răzvrătitelor talazuri. Strânge-ți gândurile-acasă, nu le mai lăsa-n poghiazuri, Palide-n puterea nopții să mai tremure pe drum... Nici te mai uita în urmă-ți la grămezile de scrum... Nu vezi tu că îndărătu-ți e-ntuneric și pustiu!... Și n-auzi cât de sinistru sun ... viață. Dar cum cade frigul vremii peste inimi și le-ngheață, Risipind atâtea visuri și atâtea jurăminte, Și cum râzi singur de tine când îți mai aduci aminte Ce clădiri durai vieții din nimicuri și păreri, Și ce mult credeai în vraja nebuniilor de ieri! Nu mai răscoli cenușa năruitelor povești! Strașnica veghere-a vremii cu nimic n-o amăgești. După anii duși în neguri nu te mai uita cu jale, Dă-i pe veci uitării. Morții nu se mai întorc din cale. Când sub perii albi, zbârcită, fruntea-ncepe să se plece Ca sub cea ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira II
... la târg cu sacul, Sau cela ce deunăzi vindea la lumânări, Ori plăcintarul care striga ieri: La covrigi! Cum au ajuns să fie în cele mai mari trepte, Iar vechea mea noblețe tânjește amărâtă, Și nu pot s-aduc țării nici cel mai mic folos! Din vremea Olgăi [2] încă avem strămoși magnați; De-atunce până astăzi ei fură tot în slujbe, Țiind cele-ntâi posturi ale împărăției ... banii din pungă vei sfârși. De buzele viclene și vorbe dulci mă tem! Iar tu grăbești sosirea acestei vremi fatale, Căci cărțile pestrițe nu-ți mai lipsesc din mână Cu ambe mâini împrăștii un bine-agonisit, Cu muncă și sudoare, de vechii tăi strămoși. Nu-i cea întâi moșie și cea ... mare, Statornic avu suflet și inimă de-aramă! Împrejurat de moarte de pretutindeni ești! C-o scândură subțire de dânsa osebit Când sufletul tău cere mai mare despărțire; Ideea morții numai în tremur te aduce. Iar martori vitejiei nu ai decât pre robi, Ce nu-ți întorc cuvântul și cred orice ... bun cârmaci să aibă, Deprins din crudă vârstă cu unda-nșelătoare, Cu-atât mai mult ...
Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat
... or să vie la duioasele soții, Nici lua-vor sărutare de la tinerii copii; N-or să guste împreună simplă cină sănătoasă, Ce se face mai dereasă de zicerea cea duioasă. O, voi carii n-aveți stimă pentru omul umelit, Nobili plini de fantazie mândri-n titlul ruginit, De ce-n ... preț mare i s-a stâns din sărăcie! Chiar asemene-adamantul, ce din stâncă este scos, Păn-a nu avea lumină mai întăi de fier s-a ros; Și asemene în tufă se ascunde-o mândră floare, Ce, de nime mirosită, vegetează, crește, moare. Poate ... trag din tunecime Pre morți ce zac făr de laudă în această țânterime, Un nepot al meu vrodată, întru duiosul său rost, Văzând un mormânt mai proaspăt va să-ntrebe: cine-am fost? Va răspunde-atuncea poate un păstor cu veche frunte: L-am văzut în multe rânduri, când se lumina ... îndurător I-au trimis prin un alt suflet o duioasă vindecare, Dăruindu-i în grea cale un soț bun și simțitor. Nu-ntreba să afli mai multe de-a virtutei sale faptă, Dar nici cerca ...
Ion Luca Caragiale - Un pedagog de școală nouă
... cu satisfacție și cu mândrie): Elveția, Rusia, Suedia, Italia, Belgia, Olanda, Turcia, Bulgaria, România, Serbia, Muntenegru și Grecia... dom'le! Profesorul (încruntându-se): Și apoi mai care, mă? Elevul : Atâtea, dom'le! Profesorul (începând să scrâșnească): Dar Șpania, mă? Elevul (intimidat): Și... Spania, dom'le! Profesorul (mai aspru): Dar Șpania, unghe-i Șpania? Elevul: ...?! Profesorul (magistral): Șpania-i lângă Portocalia, mă boule, și vițăversa! Elevul (aiurit): Și... Spania și Portocalia, dom'le ... Profesorul (emoționat): Bun, drăguțul ghe el! zic zău lui Dumnezău, bun!... și cu cine s-au bătut el? Elevul (brav): Cu turcii! Profesorul (râzând cu mult chef): Pe dracu! Că-z unghe erau turcii până atunci în Europa... Mai târziu doară apoi s-or ghescoperit turcii... (Puternic:) Cu dacii, mă! Elevul (mai brav): Cu draci! Profesorul: Că zău lui Dumnezeu că cu draci s-o bătut!... Dar mai apoi, Ștefan cel Mare și Michaiu Bravul cine au fost? Elevul (mândru): Ei erau oameni buni. Profesorul (aprobând cu tărie): Buni, mă !... și s-au ... Cine a fost porcul și măgarul...? (Toată clasa râde.) Cine?... Minken musai să aflăm cine nu a știut reșpectul? (Fierbe de ciudă.) Mai ...