Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TRECE PE LA
Rezultatele 641 - 650 din aproximativ 952 pentru TRECE PE LA.
Mihai Eminescu - Făt-Frumos din lacrimă
... Atunci Făt-Frumos își luă ziua bună de la părinți, ca să se ducă, să se bată el singur cu oștile împăratului ce-l dușmănea pe tată-său. Puse pe trupul său împărătesc haine de păstor, cămeșă de borangic, țesută în lacrimile mamei sale, mândră pălărie cu flori, cu cordele și cu mărgele rupte de ... din ele să poată cânta ca dânsul când vor șopti văilor și florilor. Râurile se ciorăiau mai în jos de brâiele melancolicelor stânce, învățau de la păstorul împărat doina iubirilor, iar vulturii ce stau amuțiți pe creștetele seci și sure a stâncelor nalte, învățau de la el țipătul cel plâns al jelei. Stăteau toate uimite pe când trecea păstorașul împărat, doinind și horind; ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor; și-n piepturile păstorilor tineri, răzimați c ... până ce se făcu nevăzută în depărtarea nopții. Făt-Frumos ospătă ce ospătă, dar apoi, luându-și buzduganul de-a umăr, merse mereu pe dâra trasă de piuă, până ce ajunse lâng-o casă frumoasă, albă, care sticlea la
Nicolae Filimon - Jocul bănățean
... a sta indiferinte? Junii însă, prin varietatea și grația ce dau jocului lor izolat, au aerul de a voi să atragă și pe acele june fete. Acestea nu mai pot rezista la atîta tentațiune; iacă-le dar că se prind, fiecare își ia voinicul său. Junii atunci par că reînviază, fiecare își învîrtește pe soața sa în joc, sau apucîndu-i cu grație mijlocul, numai într-o parte, sau învîrtind-o în două părți, așa încît o mînă este ... săracă, Ce voi zice eu să facă. Daca junele iubește, amorul său voiește a fi discret, nu expus publicului. De aceea, el consilie pe amanta sa: Știi tu, leleo, ce ți-am spus, La cules de cucuruz? Că, cînd or fi oameni mulți, La mine să nu te uiți; Dar cînd or fi puținei, Să te uiți în ochii mei. Și altădată îi adaogă: Nu te uita-n față ... face acest serviciu? Cucule, de unde vii? De la noi, de peste vii? Dar de mîndra ce mai știi? Eu știu că ea te dorește, La altul nu se gîndește. Vestea cucului nu e destulă. Voinicul se aruncă pe cal spre a alerga iute la ...
Costache Conachi - Scrisoare către Zulnia
... primit drept chezășie ceriul, stelele și luna. Viața mea și a ta însuși, că te-oi iubi totdeauna. Că te-oi iubi păn' la moarte, că nimic n-a fi în lume, Nici pe pămînt, nici în ceruri, nici la Dumnezău anume, Carele să mă strămute de nespusa fericire De a mă-nchina la tine ca la o dumnezăire. Atunci fulgere cu trăsnet prin văzduh scăpărătoare [1] , Pămîntul tot în cutremur și stihiile-n perzare Sămăna înspăimîntate de atîtea pătimiri. Te-am ... Dar ne înlesnea prilejul de-o furișă sărutare, Rîpele întunecoase ce ferea cu tăinuiri A desfătărilor noastre înfocate întîlniri, Apele acelea-n care, pe furiș, în scăldătoare, Te prindeam, ochilor, spuneți, ce priveam atunci în zare Comorile firii toate la ochii mei dezvălite, De mii de ori sărutate, de mii de ori pipăite, Le răpeam cu lăcomie și într-acea fericire Aș fi dat orice ... sa nemulțămire Sufletul meu, ticălosul, ce-i pururea în clătire. Ah, și acum să să împace, cum să rabde, vai de dînsul, Cînd îl înec pe tot ceasul cu suspinul și cu plînsul ? Călători pe văi, pe ...
Vasile Alecsandri - Ceasul rău
... Vasile Alecsandri - Ceasul rău Ceasul rău de Vasile Alecsandri Pe cel deal, pe coaste, Trece-o mândră oaste, Oaste de români! Toți voinici de frunte Care merg să-nfrunte Oarde de păgâni. Iar pe-o culme verde Ce-ntre munți se pierde Stau de mi-i privesc Două surioare, Albe lăcrimioare, Care mi-i jelesc: Vezi tu, surioară, Oastea ... e român tare, Ca Ștefan cel Mare, Și om cu noroc. Pentru el n-am teamă... Dar îmi fac de seamă Când stau de gândesc La dragul Lisandru, Că-i un copilandru, Și mult îl iubesc! El n-a vânat încă Decât șoimi de stâncă, Cerbi cu coarne mari ... Scumpul tinerel! Taci, biată copilă! Nu-i plânge de milă Iubitului tău, Căci ferească sfântul Să-ți fie cuvântul Zis într-un ceas rău! Hai la mănăstire Ca să dăm de știre Pustnicului sfânt Să ardă tămâie Ca să nu rămâie Tătar pe pământ. Oastea-nvingătoare A stins de la soare Aprigul dușman: Ea se-ntoarce-n munte Având chiar în frunte Vechiu-i căpitan. Iar sărmana fată În zadar, vai! cată Pe ...
George Coșbuc - Golia ticălosul
... George Coşbuc - Golia ticălosul Golia ticălosul de George Coșbuc Publicată în Sămănătorul , 1902, nr. 16 (17 mart.) La Cahul, pe câmpie, din marginea poienii Se-ntinseră-n coloane de luptă moldovenii, Și-aveau cu ei pe vodă, iubitul domn al lor, Iar Golia, el plecat-a din faptul dimineții Prin vale să-și reverse din lături călăreții Ca vânturi ... Moldovei prin sutele de ani! Dar Golia ticălosul alt gând avea cu soții, Și-n suliți ridicându-și căciulele cu toții Lăsând câmpia noastră trecură la dușmani. O clipă stete vodă cu inima trăsnită. Întors apoi, strigat-a spre oastea-nmărmurită, Pe Golia arătându-l cu pumnii, cu-amândoi: Oșteni ai țării mele! priviți-l cum se duce, El vinde sfânta țară și vinde sfânta cruce, Mă ... să piar-acum, copii! Și nu vedeau românii nici moartea cum le iese În drum, și nici potopul de turci ce-i încinsese, Vedeau numai pe Golia, pe scosul lor din minți. Și neputând mai iute să-l stingă de pe lume Rosteau cu glasul urii bicisnicul său nume Prin gemete scrâșnite strivindu-i-l în dinți. O, Golia, tu! pândit-ai așa de-amară vreme ...
... din noapte Veghează din întinderea albastră, Și când o rază albă, visătoare, S-a strecurat sfioasă prin fereastră Și-a adormit pe pernă, lângă tine, — Atunci din cer, cu aripi nevăzute, Copilul morții — somnul — tainic vine, Pe ochii-nchiși, ușor să te sărute... Tu, dragul meu, dacă te simți prea singur Și n-ai pe nime-n camera săracă Decât un nou dușman și oaspe: foamea... Închide ochii! Foamea o să-ți treacă, Și fără veste somnul îți aduce O ... așa firesc îți pare, Când vin din trista lor singurătate Icoane scumpe de odinioară, Ființe dragi, de mult înmormântate. ................ O, înger blând, alinător durerii! De pe cernita sufletului-zare, Ridică-mi vălu-n fiecare noapte Să văd splendoarea lumii viitoare!... Mi-aduc aminte...-n serile de iarnă, La gura sobei, — fără să-mi dau seama, Mă cuprindeai în brațe moi de visuri, Când îmi spunea povești frumoase mama... Și-acuma simt singurătatea ...
Ion Luca Caragiale - Smărăndița
... și pe de rost dorul fetei... Și nu mai vrea să bea și pleca, și Smărăndița după ea. Și șipotul rece în urma lor sta pe loc și șlângea mereu... De ce plângea Smărăndința?... De durere! De ce o durea pe Smărăndița?... O durea că se gândea... La ce se gândea Smărăndița?... La ce?... II Sus pe dealul înalt, între salcâmii care aruncă departe-departe talazuri-talazuri de un miros îmbătător, adormitor, omorâtor de dulce, amețitor, din ploaia albă ce cerne din ... tinere-n ziduri. Și se vedeau... se vedeau bine ori de unde din sat. Dacă ieșeai dimineața în zori, când mugesc vitele spre pășune, ori la nămiez când e soarele-n puterea lui, de fuge vaca de muscă și stă la adăpost de umbră, și rumegă, ostenită, gâfâind de zăduf, răsuflând tacticoasă și apărându- se alene cu coada, când la dreapta, când la stânga, când în sus, când în jos, tot de ele dai cu ochii; tot pe ele le vezi fudulindu-se tot acolo în vârful dealului și seara după soareapune, când se potolește lumea și se joacă toți copilașii și vin ... cum înveseleș te raza caldă a soarelui câmpia roditoare. Smărăndița râdea acuma, dar mama ei Ilinca nu râdea; ea își întorsese privirile de
Mihai Eminescu - Iconostas și Fragmentarium
... surd, bătrânule , n' auzi ? — Lumina încă arde, zise Levy. — Am spus, lumina între tine și mine — iată, zise, Ruben, ș-o răsturnă la pământ . Se stinse, numai sfeștila mai licărea. El își 'ntinse mânile peste masă și-l apucă pe bătrân de barbă. Bătrânul nu zise nimic. C-o mână-și strânse brâul, cu cealaltă lovi cu cuțitul pe contrariul lui și-i străpunse gâtul, încât sângele-i împroșcă obrazul. Tânărul se răsturnă cu scaun cu tot și sângele-i curgea șiroi pe podeaua acoperită înadins cu mult năsip. Aurul lui căzuse la pământ și se 'mprăștiase prin balta de sânge . Nepreocupat de cel tânăr, Levy culegea galben cu galben, îi curățea de sânge și năsip și-i ... stătu mult în tăcere, părea a socoti ceva. Apoi sări de pe scaun și luă sacul pe care Ruben l-adusese, îl dezlegă la gură, scoase și distinse pe masă ce era în el... erau straie purtate de Domn, cari odată de mare preț or fi fost. Levy murmură 11 în barba pe care și-o ridica[se] cu mâna la buze. ...
Ion Luca Caragiale - Monopol...
... Jocu, nu intră și inspectarea animalelor marine. - Avanti, gondoliere! strig. Bravul gondolier îi trage câteva tritonului cu coada lopeții. Bălăcind contra torentului, navigăm încet-încet la deal. Unde să merg? La Smirnov, or la Ermacov? Sunt amândoi imperfecți; dar la primul merge colegiul I; eu merg la colegiul II, cu intelectualii. Oprim la Ermacov. Debarc. Am călcat pe pământ ferm. Sui scăricica, intru, când... simt că-mi fuge pământul de sub picioare și, cât p-aci, dacă nu sare cineva repede să m ... clatină) al... ac'cololului!... Ne-am oprit. Ne pupăm în gondolă ca doi patricieni de pe timpul ilustrului doge Francesco Morosini. Se dă jos încetinel pe trotuarul plin de apă și intră, leoarcă de ploaie, pe portalul bătrânului său palazzaccio. - Ia sama (îi strig), pe San Giovanni, padrone mio! nobilul meu senior, să nu-ți fi rămas vreun sâmbure de măslină pe talpă! El se-ntoarce-n loc, smulge cu vârful degetelor o sărutare unsuroasă de pe buze și mi-o aruncă magnific din depărtare. Sunt opt ceasuri și trei sferturi... Gondola așteaptă... Îmi iau rămas bun de la grațioasa mea gazdă și plec cu Ronetti Roman ...
Ion Luca Caragiale - Noaptea învierii
... n literatura; ai învățat alfabetul, poți fi literat. Aminteri, nici nu s-ar explica progresul și bogăția de producere a acestei nobile arte la noi. Întrebați pe un muzicant, pe un pictor, pe orice alt artist, om matur: în câtă vreme ai învățat d-ta arta dumitale? Are să-ți răspunză, dacă e adevărat artist, aproape invariabil: "în ... organizația actuală, care e încă foarte departe de idealul lor sublim, Gheorghe poate să-i facă peste noapte ceea ce tâlharii ceilalți făcuseră dimineața trecută la tactul poștii... De aci, îndată după plecarea dilijenții rămânând singur, pe înserate, fricosul jidan intră într-o grijă omorâtoare. Se puse să încuie hanul și să se închidă înăuntru ca într-o cetate, de unde să ... era să dispară pătratul scobit, un ochi pe care îl ținea deschis cu mâna stângă, în timp ce cu mâna dreaptă ținea strâns celălalt căpătâi. La momentul dat, jidanul dă drumul ochiului și apucând repede cu amândouă mâinile căpătâiul liber, cu o smucitură supremă trage înăuntru brațul întreg. Se înțelege că ... o nouă dârdâială de friguri; luă o făclie mare, o aprinse, și o fixă să arză subt mâna banditului, care nu l-ar fi cruțat pe
Alexei Mateevici - Cântecul zorilor
... să căutăm dreptate, Voie și pământ. Plugărit-am viața toată Ș-am muncit noi rău, N-am văzut zi luminată, Numai greu, tot greu. Și pe umeri numai juguri Pân-acum am dus, În robie și lanțuguri Toate ni le-am pus; Ș-ale sufletului daruri Noi le-am înecat Tot ... le-am pierdut. Am crescut în largi ogoare Roadă cu prisos, Dar din pâinea roditoare N-am avut folos, Căci ogoarele luate Fost-au de la noi; Nouă-n schimb ne-au fost lăsate Juguri și nevoi. Goi, lipsiți de toate-n lume, Vecinic înjosiți, La boieri n-avem nici nume. Pe pământul țării-mume Zăcem necăjiți. Dar destul! Venit-a ceasul, Ceasul așteptat, Ca să dăm noi jos necazul, Care l-am răbdat. Vezi ... cheamă Zorile ce vin. Scoală, frate, și ia-ți seamă, Singur ți-ești stăpân. Pentru noi, feciorii gliei, Zorile răsar, Pentru-nfrângerea robiei Bietului plugar. Trece noaptea. Lupta vine. Frate, ieși gătit! Cel nepregătit rămâne Vecinic biruit. Trece