Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru UITAT
Rezultatele 641 - 650 din aproximativ 1377 pentru UITAT.
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Micuța
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Micuţa Micuța de Bogdan Petriceicu Hasdeu (trei zile și trei nopți din viața unui student) Lumina din Moldova , Iași, II, 1862 nr. 9, 10, 11, 13, 14, 15, 18, 19. Versiunea nouă în Aghiuță , 1864, nr. 5-21. Cuprins 1 Ziua întâia 2 Ziua a doua 3 Ziua a treia 4 Epilog Ziua întâia Aveam șaptesprezece ani; eram student în drepturi la o universitate germană oarecare și țineam cu chirie trei odăi au premier în casa d-nei Ana Pacht, veche actoriță în demisiune, a cărei unică fată, domnișoara Maria, copiliță de șasesprezece ani, apăruse atunci de curând pe scenă, culegând din capul locului aplauzele publicului iubitor de... domnișoare. Eu o numeam "Micuța", deși era nemțoaică, ba chiar poate pentru că era nemțoaică: pe de o parte, ca om, o iubeam; va să zică, o iubeam pe de o parte; pe de altă parte, ca român, nu-mi plăceau lucrurile și chiar fetele nemțești, și, numind pe frumușica mea "Micuța", prin însăși aceasta o românizam și o iubeam oarecum și pe de altă parte. Ce-i dreptul, era frumoasă! Era frumoasă ca o româncă! Avea niște ochi... culoarea și mărimea ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Odă la ciocoi
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Odă la ciocoi Odă la ciocoi de Bogdan Petriceicu Hasdeu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII 13 XIII 14 XIV 15 XV 16 XVI 17 XVII 18 XVIII 19 XIX I Ca lacoma omidă, ce-și caută o pradă Pe fragede mlădițe, Ca neagra lipitoare pe sânul de zăpadă Al dulcii copilițe, Ciocoiule! un secol, un secol și mai bine, Setos de dușmănie, Sugeai în frunză sucul și sângele din vine În blânda Românie! II De groază și durere, de muncă și bătaie, În jaf și-n umilință, Am tot strigat, dar glasul se-neacă și se taie D-atâta suferință; Și ca prin codri freamăt, ca murmur în izvoare, Așa în noi suspinul Mai rămânea el singur să spună cum ne doare, Cât de cumplit e chinul!... III Și tu râdeai, jupâne, cu fală și rângire: Râdeai precum un gâde, Când vede capul jertfei zburat dintr-o izbire, Se laudă și râde; Căci nu știai că viața, închisă-n nemișcare, E cea mai cu putere; Căci nu credeai c-un suflet se face și mai tare, ...
Carol Scrob - Murele Murele de Carol Scrob Muzica: Feliciano Franchetti. Informații despre această ediție A trecut mult timp d-atuncea Poate că ai și uitat, Când cu murele gustoase, Buzele mi le-am pătat. Si privind unul la altul Gândurile ne-am ghicit, Printr-o lungă sărutare Buzele mi le-am roșit. Murele s-au copt și acuma, Tu însă departe ești! Vinetele mele buze Nu mai poți să le roșești. Murele s-au copt și acuma
Cezar Bolliac - Și ce-ar fi poezia%3F
Cezar Bolliac - Şi ce-ar fi poezia%3F Și ce-ar fi poezia? de Cezar Bolliac Te privesc, și urcă De dragoste aprinsă, Până la buzele mele inima. P. Sutzos I Și ce-ar fi poezia Când n-ar fi frumusețea? Ce-ar fi ș-un muritor Când n-ar simți amor; Ce-ar fi și veselia Când n-ar fi tinerețea; Ce-ar fi niște comori La cei din închisori; Ce-ar fi mărețul soare La cel ce vederi n-are Sau geme-n chinuiri; Ce-ar fi o moștenire, Ce-ar fi o fericire, Ce-ar fi a ta iubire La cel fără simțiri. II Albastra ta privire E-atât d-atingătoare, Ca și un cer senin Ce scoate un suspin Din cel ce-n absorbire, Își uită ce îl doare. Spre cei ce-i arunca Dulcea cătare-a ta, - Abstracție-n simțire, - Își pierd a lor gândire; In tine toți trăiesc. Răcoarea cea de sine Ce-n preajmă-ți simți că vine, Ast vânt ce tragi în tine, E suflet
Cezar Bolliac - Carnavalul Carnavalul de Cezar Bolliac Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Începe carnavalul! și-n salele bogate Se cerc artiști și muzici plăceri mai noi s-arate, În nouă veselii! O! ce de griji acuma la nouă toalete! Ce visuri dulci, frumoase, în junele cochete! Ce mii de bucurii! Fetița tot visează la flori, l-a ei ghirlantă, La gaza cea subțire, la rochia-i elegantă Și la ai ei cercei; Gândește la răspunsuri, la grații, la cuvinte; Își râde în oglindă de loc ce-și pune-n minte Ceva ce-i place ei. Corsetul aci-și pune; își cearcă iar rochița, Pandlica care-o prinde, - săracă copilița! Viața-i e romanț! O! cât a să mai joace! Ce bine a să-i vie Și păr și rochi, pandlice, buchet de iasomie La sol în contra-danț! Mulțime de machine prin case de neveste! Fămei și croitorii abia le prinzi de veste Când vin, când se strecor! Părinții schimbă cifre în foile de zestre; Galanții-n neastâmpăr citesc pe sub ferestre Bileturi dulci d-amor. O! câte case nouă și câte case sparte! Ce visuri își mai ...
Cezar Bolliac - Sila Sila de Cezar Bolliac Informații despre această ediție Era o iarnă aspră ș-o noapte ce-ngrozește, Și crivățul, cu viscol, mugea precum mugește Un taur ce-a rănit. Într-un cătun de laturi a unui sat mai mare, O rază îngînată de slabă luminare Subt un troian albit. Troianul era casă, cășcioară locuită, Ce-i astupa nemeții intrarea umilită — Bordei de muncitor ; Și raza îngînată venea dintr-o lumină D-o flacără-n cenușă ce vălvăia în tină Pe un uscat cotor. Cu furcile în brîne, cu fețele voioase, Întind cît pot cu fusul din caiere stufoase Două femei cîntînd. Bătrînă este una, ca iarna de albită, Iar alta este jună, bălaie și iubită De cîți o văd rîzînd. P-un pat de paie numai un biet bătrîn bolește. Femeile, cu rîndul, cînd el se dezvelește, Se duc de-l învelesc. Și rîd cînd văd că fierbe în oală o găină Ce-au căpătat pe lucru de la a lor vecină : Căci tortu-i omenesc. Oftă bătrîna însă și zise către fiică : — „Cînd am luat pe tat'tău, pe cînd erai tu mică, Eram mai fericiți ; ...
Cezar Bolliac - Un suvenir Un suvenir de Cezar Bolliac Nu, nu se uită lesne, când, din copilarie. Cineva iubește precum te-am iubit eu; Și blestem pe aceia care, prin viclenie, Mi-au amărât viața și tot amorul meu. Mânia mea din urmă, mândria-mi cea silită, Când ai ști acuma cu ce preț le plătesc, Și cât, sub fața-mi rece, mi-e inima zdrobită, Tu te-ai mira poate ca poci să mai trăiesc. Aș geme la picioare-ți, mi-aș arăta căirea! Dar, ca să fiu vrednic în veci d-amorul tău! Înec durerea-n mine, măcar că-mi văz pieirea În rana ascunsă ce-o roade-un vierme rău. Și arburile,-ntocmai, ce focul mistuiește Și îi suge sucul cu-ncetul și p-ascuns, - Când rădăcina-i arsă, când frunza-i gălbinește, Când cenușa-i zboară, când focul l-a pătruns, - Mai stă tot mândru încă și capul nu își pleacă: Stă cu brațe-ntinse zefirii înfruntând; Privește însă vântul ce-acuma o să treacă, Ș-o s-auzi un trosnet și focu-i
Cezar Bolliac - Zdrobită geme inima-n mine
Cezar Bolliac - Zdrobită geme inima-n mine Zdrobită geme inima-n mine de Cezar Bolliac Zdrobită geme inima-n mine; În flăcări, chinuri arz ne-ncetat; Viața-mi toată o am în tine, Dar tu de mine te-ai depărtat. Ești tu o fee? Ești zeitate? Sau, ca iubirea, vii a-ncălzi Un suflet rece ce nu mai bate, În noaptea urii din zi cu zi? De ești aproape, pieptu-mi palpită; De ești de față, eu ma uimesc; La glasu-ți mintea îmi e răpită; Dar mi-ești străină, și mă-ngrozesc... Deștept, în somnu-mi chipu-ți e-n mine; Mă uit la lume, și, ca străin, Reviu în sine-mi, trăiesc în tine, Le las pe toate, de tine plin. Ființa-mi toată ție-ți urmează, Căci eu sunt umbră corpului tău; A ta, ca spirit, mă înviază, Căci tu ești suflet corpului
Cincinat Pavelescu - Îmbătrânesc
Cincinat Pavelescu - Îmbătrânesc Îmbătrânesc de Cincinat Pavelescu Îmbătrânesc!... Și zi cu zi oglinda tot mai neagră-mi pare, Căci zi cu zi în ea zăresc Un rid mai mult, Un por mai mare, Un păr mai sur, Și-un zâmbet trist, Ironic, Care N-acceptă nici o resemnare... Și-mi pare rău că mai exist. Îmbătrânesc!... Și tinerețea N-am cunoscut-o niciodată. Când cei de vârsta mea Jucau, Cântau Și se înveseleau, Eu eram mamă, Eram tată, Luptam din greu pentr-o bucată De pâine, Pentru azi și mâine. Îmbătrânesc!.. Și ce-i iubirea? Eu n-am știut-o niciodată; Că niciodată n-am iubit, Când prea iubit-am fost de-oricare... Ca piatra, piatră-mi rămânea Și sufletul și inima La orișice chemare. Îmbătrânesc!... Și tot mereu mă-ntreb: La ce mă chinui oare? Ce ceas ferice, Ce zi mare Putea-va fi o sărbătoare Și pentru mine? Care soare Putea-va timpul nencălzit de nici o rază Să-ncălzească? Ce flacără ar fi în stare S-aprind-o inimă în care Au înghețat atâtea simțuri D-atâtea ierne grele, rele. Îmbătrânesc!... Și zi cu zi oglinda tot mai neagră mi se pare... Căci văd cum sufletu- ...
Cincinat Pavelescu - Într-un amurg de toamnă
Cincinat Pavelescu - Într-un amurg de toamnă Într-un amurg de toamnă de Cincinat Pavelescu Întrebare: Îți mai aduci aminte, doamnă? RĂSPUNS Cum vrei să nu-mi reamintesc, poete, Amurgu-acelei toamne de demult?... Deși trecut-au anii, parc-ascult Cum îmi șopteai pe bancă triolete... Dar mai cu seamă, n-am uitat, poete, Înfioratul glas, ce-ți tremura Ca frunzele, ce-n păr îmi scutura Al serii vânt, mângâietor în plete! Nu te iubeam, mi-erai străin. Departe Eram cu gând, cu inimă, cu vis... Simțeam că tot trecutul ne desparte. Și totuși când a nopții largă mantă Ne-nvălui în umbra-i, a fost scris Să-ți dau o sărutare de amantă. Constanța, 27 aug.
Cincinat Pavelescu - Așteptatei (Pavelescu, 2)
Cincinat Pavelescu - Aşteptatei (Pavelescu, 2) Așteptatei de Cincinat Pavelescu Nu te cunosc. Setoși de admirare Nu te sorbiră ochii-mi niciodată, Nici forma ta, în marmură sculptată, N-am prins-o-n brațe beat de adorare. Au ochii tăi culoarea-albastră-a mării Ce scaldă țărmii veselei Italii? În păru-ți blond își ninse portocalii, Înfiorate, florile uitării? Ori poate ochii tăi sunt diamante Cu-nflăcărări adânci și-ntunecoase... Ca și figurile misterioase Din infernala Comedie a lui Dante? Nu știu, dar te iubesc și cu-atât dor, Aștept mereu sosirea ta divină, Că viața mea-i de tine-așa de plină, C-am și uitat că-mbătrânesc și c-o să