Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru AL FEȚEI

 Rezultatele 651 - 660 din aproximativ 1014 pentru AL FEȚEI.

Mihai Eminescu - Scrisoarea III

... ca Dunărea să-nece spumegînd a tale oști. După vremuri mulți veniră, începînd cu acel oaspe, Ce din vechi se pomenește, cu Dariu al lui Istaspe; Mulți durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod, De-au trecut cu spaima lumii și mulțime de norod; Împărați pe care lumea nu ... ca și pîlcuri risipite pe cîmpie, În genunchi cădeau pedestri, colo caii se răstoarnă, Cînd săgețile în valuri, care șuieră, se toarna Și, lovind în față,-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pămînt lor li se pare că se năruie tot cerul… Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare ... acum de modă de vă scot din letopiseți, Și cu voi drapîndu-si nula, vă citează toți nerozii, Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozii. Rămîneți în umbră sfîntă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecatori de țară, dătători de legi și datini, Ce cu plugul și cu spada ați întins ...

 

Mihail Kogălniceanu - Dorințele partidei naționale în Moldova

... că vom împlini un îndoit scop. Întâi, vom închide gura clevetitorilor ce ne învinovățesc cu plecări care sunt a lor, adică retrograde; și al doilea, vom arăta ambelor curți și Europei starea opiniei publice în Moldova, de vreme ce până acum comisarii împărătești au suferit ca domnul să țină ... țara protegată, din averea orfanului, adică toată Moldova din stânga Prutului [4], în contra principiilor a orice drit public și privat. Actul separat al Convenției de Akerman, încheiat în privința Principatelor, cuprinde anume aceste cuvinte despre dritul românilor de a-și da legiuirile ce li s-ar ...

 

Vasile Alecsandri - Vasile Porojan (Alecsandri)

... m-am încălzit la soarele Moldovei timp de jumătate de secol și mai bine! Am pierdut în Vasile Porojan pe cel de pe urmă martor al începutului vieții mele, rivalul meu în jocul de arșice și în azvârlitura de pietre pe deasupra bisericii Sfântului Ilie din Iași, vecină cu casa părintească ... deodată azvârlea piatra în văzduh și o azvârlea cu atâta măiestrie, încât piatra zbura totdeauna pe deasupra sforii zmeului și cădea iar lângă el. — Al nostru-i, cuconașule!... striga Porojan cu glas triumfător; și, în adevăr, trăgând șfara lui încâlcită de acea a zmeului, acesta în curând cădea ... șură deschisă din toate părțile. De-acolo priveam cu melancolie dealurile Socolei, mișcarea nourilor pe întinderea cerului, trecerea cârdurilor de cocoare prin aer, drumul vestit al Bordei ce ducea în Țara de Jos și mai ales orizontul albastru, orizontul necunoscut și plin de-o atragere misterioasă... Dorul de călătorii se deșteptase ... se știe cum și unde. Cât pentru Porojan, el deveni un pitar de frunte sub ciomagul profesorului său și fu ridicat la rangul de ciurecar al casei. Cariera lui fu astfel desenată pe gura cuptorului cu litere neșterse de cărbune!... Domnii țării puteau să se mazilească, datinile puteau să se schimbe ...

 

Titu Maiorescu - Observări polemice

... confundând extensiunea cu intesivitatea și cantitatea cu calitatea, ne grăbim a arăta rezultatele dobândite. O lucrare caracteristică pentru această treaptă este Lepturariu rumânesc al lui A. Pumnul, de la Cernăuți. În gimnaziile austriece există pentru literatura germană o carte de lectură întocmită de un Mozart, în care ... era "un bărbat genial și ciudat în felul său". Despre cel dintâi din aceste adjective nu vedem probe în citările ce urmează, dar cel de al doilea se explică. Căci ni se înfățișează întâi un psalm, care începe așa: [2] Într-o seară a "Junimii" la Iași ne povestea ... am ridicat ocara, Sudui-mă cu asprime. Și așa am scăpat țara. Curios om răposatul Pralea! Însă după desrierea dlui Pumnul înțelegeam că începe secolul al XIX-lea al scriitorilor noștri, fiindcă este o figură tipică pentru mai toți. Mai toți suntem spirite universale, ca Pralea, și, ca dânsul, bărbați geniali, însă cam ciudați ... rămas pănă la 1854, când iarăși, printr-o intrigă mitropolitană, condusă de preasfințitul Suhopan, fu nevoit a demisiona" etc. Cel mai mic defect al ...

 

George Topîrceanu - Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem)

... n raza lunii, risipite, Căpițe mici de fân cosit... Aici nu-i nimeni să ne vadă În pacea nopții-ncremenite, O, farmec negrăit de dulce Al sărutărilor oprite!... Dar un fior prin noapte trece. Șoptesc copacii îngroziți. Un tainic murmur, — ca o apă, — Coboară-n codrii adormiți. Vin freamăte ...

 

George Coșbuc - Sulamita

... n-află harul! Oh, cât de drag știi să zâmbești, Plăcută ești ca luna, Ca soarele curată ești, Tu singură-a mea una! Al tău sunt eu, a mea ești tu! Am optzeci de regine. Dar nu-mi sunt dragi ca tine, nu! Vezi, dragă, vara vine ... că ele-n parte pot Iubirea să-mi înece! Aș vinde sceptru și popor Și-n joc mi-aș pune soartea, Dar bine știu c-al meu amor Mai tare-i decât moartea! Ca iadul, gelozia lui Atât e de turbată: De ce nu poți oare să-ncui Și-amorul sub ...

 

Vasile Alecsandri - Vidra

... o strângea, Și mereu o dezmierda, Și mereu o săruta, Și lăutarii cânta, Câmpii de se răsuna. Când fu către dimineață, Popa se spăla pe față, Barbă neagră pieptăna, La baltagu-i se-nchina Și pe Vidra mi-o trezea Și din gură-așa-i grăia: ,,Știi tu, Vidro, ce-am ... te-ai dat în haiducie! Ce ne calci poienele Și ne paști fânațele?" ,,Ce poiene, măi Păune? Ce fânațe, măi nebune? Doar pământul nu-i al tău, Nici al tău nu-i, nici al meu, Ci-i tot al lui Dumnezeu." ,,Hei Stoiene, bărbărie, Vorbă multă, sărăcie! Dă-mi juncanii tăi drept vamă Și îți cată-apoi de seamă." ,,Ba, juncanii nu-ți dau ...

 

George Coșbuc - Rodovica

... românesc, Ca sfânt trai din vremuri bătrâne. Era după Paști, și era un timp bun. Vedeam îndeparte un vânăt cordun De munți și pe dânșii al iernilor giulgi; Cireșii ningeau căzătorii lor fulgi De albă și nobilă floare. Ici-colo vreo fată fugea la fântâni, Veneau păcurarii cu tulnice-n mâini ... Socoți, C-așa-i de când lumea și nu mai mor toți; Și haida, că doară tu nu ești de plumb, Tu dragostea mamei și-al mamei porumb, Mă faci tu să plâng eu de tine! Că nu-ți mai stă gândul la fus și la tort, Totuna-i, dar răul ... drag Și stă, ca cioplită, stă ceasuri pe prag, Nici moare și nici nu trăiește. Ș-acum, înspre seară, cu păr despletit, Și galbenă-n față ca cei ce-au murit, Nebună plecase, cu furca în brâu, La moară, cu gând să s-arunce în râu, Și mă-sa a ... trâmbiți și-l joară pe steag, Și-l duce să moară-n bătaie! Și plânge, ea plânge de varsă părău, Ștă ruptă și suptă de-al inimii rău, Îmbăieră mâinile-n părul blondin, Și palidă, parcă beuse pelin Nu-și află repaos copila. Și mă-sa, cu frați și cumetri s ...

 

Emil Gârleanu - Părtașul

... un sac. Câți saci iei, deșca? îl întreb eu. Las, că-i vedea tu. Să-i numeri, mi-o răspuns. Și când o trecut cu al doilea pe poartă, mi-o mai șters o palmă și-o strigat: Doi! Când o mai venit pe urmă, nu l-am mai întrebat, de ... Oană îl zări și-i strigă printre lacrimi: — Te râzi, măi deșcă, te râzi, nu ți-ar mai călca piciorul pragul maică-ta și al tătâne-tău! Consiliul a achitat pe Neculai Oană, cerându-i trimiterea înapoi la vatră, ca un om slab de minte ce era. Când ...

 

Gheorghe Asachi - Cânele orbului

... lui mână vre un ban. Tu nu-i vezi ghețosul suflet, dar desprețul îți rămâne, Ș-aspra soartă ți s-alină de-un prieten, de-al tău câne. Când în mijlocul mulțimei, pe pământ chiar părăsit, N-asculți alta decât glasuri de streini, neauzite, Atunci cânele simțindu-ți întristarea, prin miite ... în urmă când te-ntorci încetișor, Este plin de bucurie și prin săltări înmiite De-a lui vie mulțămire inima-ți trerăsărind, În al tău sân de durere afle-un zâmbet renăscând! Nopțile când se coboară delungate, liniștite, Ș-împresoară carul zilei cu-a lor umbre și ...

 

Alexei Mateevici - Chestia preoțească

... înmormântarea lui, văduva pleacă la Chișinău spre a-l ruga pe preasfințitul Vladimir să mute la biserica din Zaim pe un cumnat de-al ei, un preot tânăr, cu familia mică, care, deci, avea putința de a le da orfanilor ajutor atât moral, cât și material. Rugămintea ... preasfințitului jalobă că preoteasa văduvă, vroind să fie în Zaim cumnatul ei, l-a făcut pe părintele Tocan să-și lepede noul popor al său, iar sătenii au mare nevoie de preot și nu pot sta mult fără dânsul și, prin urmare, să le trimită preasfințitul mai repede preot ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>