Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru GĂSIT
Rezultatele 651 - 660 din aproximativ 1014 pentru GĂSIT.
Traian Demetrescu - Biletul de noroc
... amăgitoarea, Rîzînd de visul meu deșert, Mai dulce o să mă sărute Rugîndu-mă s-o iert! La colțul unei strade-nguste, De-abia puteai găsi un loc, Un vrăjitor vindea mulțimei Bilete de noroc. Am tras și eu la întîmplare Biletul meu și l-am plătit; În el sta scris ...
Traian Demetrescu - La morgă La morgă de Traian Demetrescu Gardiștii au găsit-o moartă Pe stradă, vînătă de frig, Și către Morga au pornit-o,- Fără coșciug și fără drig. Era o biată rătăcită, Prostituindu-se pe bani, Cu tinerețea zdrențuită Abia la opt-spre-zece ani! Iubitul ei, — poetul palid, — Un visător frumos și trist,— O-nțelegea și o iertase, Precum pe Magdalena, Krist! Și pe cînd ea la Morga zace Sub fereastraie și scalpele, — El o așteaptă în mansardă, Și-o caută mereu prin
Traian Demetrescu - Patria Patria de Iulia Hasdeu traducere de Traian Demetrescu Mereu îi găsește cusururi Cînd vorbește de a lui țară; Cu toate-aceste neajunsuri Îi este totdeauna dragă. O critică fără-ncetare; Chiar sincer o compătimește. Totuși, îi sare în apărare, Pentru că pe ea o iubește. Mai ales când timp îndelungat Departe de patrie și casă Iubirea adâncă s-a aflat În inima necredincioasă. Iar când fiii nerecunoscători Îi cer iubire și mângâiere, Le deschide brațele tuturor Și la piept îi strînge cu putere. De-aceea, cu orice cusururi Ce patriei sale i le află, Cu orice greșeli, ea de-a pururi Îi rămâne scumpă și
Traian Demetrescu - Visătorul (Traian Demetrescu)
Traian Demetrescu - Visătorul (Traian Demetrescu) Visătorul de Traian Demetrescu Am rătăcit pe multe drumuri Și-n lunga-mi rătăcire, Visam să întîlnesc o umbră Ce-i zice: „Fericireâ€�. Dar n-am găsit-o nicăirea — Deunăzi, obosit, Într-o pădure fremătoasă, O clipă m-am oprit. Sub un copac, bătrîn ca mine, O fată și-un băiat Se sărutau soptindu-și șoapte Cu glasul îngînat. Și cînd să plec, băiatul parcă Se înclină spre ea, Zicîndu-i blînd: „O, tu, iubito; Ești fericirea mea!â€� Am tresărit... Și-n clipa-aceia, C-o repede privire, M-am și întors să văd cum este Visata fericire?... Era o fată cum sînt multe Prin sate și orașe: Cu ochii mari, cu sînuri albe, Cu buze drăgălașe... ............................... ............................... Și eu am rătăcit o viață, Pribeag, ca vai de mine, — Cînd drumurile pretutindeni De „fericiriâ€�, sînt
Urmuz - Emil Gayk Emil Gayk de Urmuz Gayk este singurul civil care poartă pe umărul drept un susținător de armă. El are gâtul totdeauna supt și moralul foarte ridicat. Nu poate fi ostil multă vreme cuiva, dar din privirea-i piezișe, din direcțiunea ce ia uneori nasul său ascuțit, precum și din împrejurarea că este aproape în permanență ciupit de vărsat și cu unghiile netăiate, îți face impresia că este în tot momentul gata să sară pe tine pentru a te ciuguli. Ascuțit bine la ambele capete și înconvoiat ca un arc, Gazk stă totdeauna puțin aplecat înainte, astfel că poate ușor domina împrejurimile. Ține să fie bine pregătit pentru orice eventualitate, și de aceea doarme numai în frac și mănuși albe, păstrând ascunse sub pernă o notă diplomatică, o cantitate respectabilă de pesmeți și… o mitralieră. În timpul zilei, Gayk nu poate suferi altă îmbrăcăminte decât o pedeluță cu brizbrizuri, una în față și alta în spate, și cari se pot foarte ușor da în lături de oricine cu permisiunea sa. Timpul și-l petrece înotând continuu 23 de ore, însă numai în direcțiunea nord-sud, de teamă de a nu ieși din neutralitate. ...
Vasile Aaron - Anul cel mănos Anul cel mănos de Vasile Aaron Informații despre această ediție Fragment. Drăgălașă primăvară Te ivești veselă iară, Ne dai semn de roadă bună Ca să facem dinpreună Cinste celui preaputernic Mărindu-l cu cuget smernic, Pe cît firea omenească E în stare să-l mărească. Gheața și neoa cumplită În pripă fu risipită, Iarba subt frunză uscată Să ridică deodată Arătîndu-și colțul verde, Cum frigul puterea-și perde, Iată codrul înverzește, Firea toată să clătește, Pomii ceia ce dau roadă Unii de muguri să-nnoadă, Alții după a sa fire, Înfloriți mai cu pripire Dau albinelor hrană Și zburătoarelor mană. Ciocîrlia deșteptată Vrea cătră nori să răsbată, Zburînd să-nvîrte carigă Și veselă pe sus strigă. Cucului, ce amorțise îi vedem gura deschisă Dintr-un loc într-altul zboară, Să suie și să pogoară Cîntînd după a sa fire Prin a capului clătire. Turturica și porumbul, Ce tăcuse mult ca plumbul Pe uscate rămurele Dau glasul cel plin de jele, Și dacă-și află soție Îl schimbă în veselie. Cearcă loc de cuib și unde Îl află bun, se ascunde. Rînduneaua învrîstată Din căpriori deșteptată Însă cînd ...
Vasile Alecsandri - Şalga Sus pe malul Dunărei, La perdeaua cu câini răi, A Șalgăi a vădanei, Este-o turmă de cârlani Păscută de opt ciobani, Turma Șalgăi cea frumoasă Ca șoimul de inimoasă. La perdea-n miezul nopții Nimerit-au haiducii, Nimerit-au, năvălit-au, Paloșele zângnit-au, Pe ciobani legatu-mi-au, Dulăii-mpușcatu-i-au. Iar pe baciul cel mai mare Îl fereca și mai tare Cu coatele la spinare, De striga că rău îl doare: ,,Căpitan Caracatuci, Vătăjel peste haiduci! Peste cinci sute și cinci Tot haiduci de cei voinici. De-ai făcut vrodată bine, Fă-ți o milă și cu mine Și-mi dezleagă brațele, Rău mă dor sărmanele!" Căpitanul se-mblânzea, Brațele-i le slobozea. Iară baciul cum scăpa, Mâna-n sânu-și o băga, Bucium de aur căta [2] Și de trei ori buciuma, Văile se răsuna, Frunzele se clătina, Șalga-n somnu-i l-auzea, Din somn Șalga se trezea, La soacră-sa se ducea Și din gură așa-i zicea: ,,Maică, măiculița mea! N-auziși tu buciumând Și văile răsunând? Nu știu, maică, ciobanii Rătăcit-au cârlanii, Ori drumul au rătăcit, Ori haiduci i-au năvălit?" Baba ...
Vasile Alecsandri - Adio Moldovei
Vasile Alecsandri - Adio Moldovei Adio Moldovei de Vasile Alecsandri Scumpă țară și frumoasă O! Moldovă, țara mea! Cine pleacă și te lasă E pătruns de jale grea, Căci, plutind în visuri line Pe-al tău sîn ca într-un rai, Dulce-i viața de la tine Ca o dulce zi din mai! Eu te las, țară iubită, De-al tau cer mă depărtez Dar cu inima cernită Plâng amar, amar oftez ! Trist acum la despărțire De fiori mă simt cuprins. Ș-orice dragă nălucire Pentru mine-acum s-au stins! Cine știe, cine știe Dacă-mpins de-al soartei vânt, M-oi întoarce-n veselie Să sărut al tău pamânt! De-oi videa încă vrodată Munții tăi răsunători Ce cu-o frunte înălțată Se perd falnic pintre nori; Și-ai tăi codri de verdeață, Unde curg, șoptesc ușor Reci izvoare ce dau viață, Doine care zic de dor, Ș-al tău cer care zâmbește Sufletului românesc Și oricare mă iubește Ș-ori pe care eu iubesc! Iată ceasul de pornire! Iată ceasul mult amar! Veselie, fericire, Eu le las pe-al tău hotar, Ș-a mea inima iți zice: O! Moldovo ce jălesc, Adio! ramâi ferice, Ferice ...
... au depus în al lor treacăt peste fruntea țării mele O coroană de martir? Orice-a fi a ta menire, vei găsi poporul tare, Înfruntând lovirea soartei cu-o puternică răbdare Și cu suflet de român. Căci românul e întocmai precum stâncile mărețe Care-n valurile mării ...
Vasile Alecsandri - Balaurul La mijlocul drumului, La puțul porumbului Văzui floarea câmpului, Dar nu-i floarea câmpului, Și-i chiar ochiul șarpelui, Șarpe lung cu solzii verzi, Nici să-l vezi, nici să-l visezi. Cel balaur din păcate Înghițise jumătate Trup cu arme ferecate, Trupușor de voinicel Ce striga mereu din el: ,,Sai, bădiță ortomane, Că m-ajunge la ciolane! Sai, bădiță, de mă scoate, Că m-apuc' fiori de moarte!" Iată-n lungul drumului La puțul porumbului Că venea, mări, venea Pe balaur de-ntâlnea Un viteaz de ortoman Pe-un cal negru dobrogean. ,,Măi balaur! striga el, Lasă trupul tinerel, Că te curm pe jumătate Să-mi răscumpăr din păcate." Șarpele se zvârcolea Și cu șapte limbi grăia: ,,Ortomane, Hoțomane! Bate-ți negrul Pe de-a-ntregul Și te du, și fugi de mine Că nu-i bine nici de tine." ,,Șerpuliță, Dinți de criță, Am un paloș de oțel, Lasă trupul tinerel." ,,Taie-mă, nu mă tăia, Nu mă las de prada mea, Ist copil chiar din pruncie Maica sa mi l-a dat mie, Că ades îl blestema Și-i zicea când îl culca: ,,Culcă-te, alină-te Șarpele sugă- ...
Vasile Alecsandri - Bobii Trage, mândro, cu bobii, [1] Nu-ți mai lăcrima ochii. De-or cădea bobii în zece, Să știi că dorul nu-mi trece. De-or cădea bobii în opt, Să știi că mi-e dor de tot. ↑ A trage în 41 de bobi este un obicei foarte răspândit la români. Bobii prevestesc viitorul fetelor și al flăcăilor, și când, după deosebitele împărțeli în zece grămezi, și în opt, și în cinci, și în trei, rămâne unul pe dinafară, bobul sositor, atunci negreșit persoana dorită vine, dorul se împlinește. Babele prin sate sunt foarte dibace în tragerea bobilor pe sită. Mai sunt însă și țigance vrăjitoare, care se poartă din loc în loc și spun sorții cu oglinda sau cu cercetarea palmei de la mâna dreaptă. Românii, ca și strămoșii lor, au mare plecare a crede în presagiuri și păstrează încă unele din obiceiuri antice, atingătoare de aflarea soartei. Pe timpul romanilor, amorezii mai cu deosebire dau o mare însemnătate unor crederi copilărești. Lucrurile cele mai nedemne de băgat în seamă le umpleau inimile de bucurii sau de descurajare. De pildă, pocneau în mâini foi de trandafir sau de mac, sau de ...