Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru AI SĂ

 Rezultatele 661 - 670 din aproximativ 1886 pentru AI SĂ.

Ion Luca Caragiale - Cam târziu...

... Cum ți-a venit?... Tocma la el mă gândeam și eu, la Costică Panaite. — Domnule, zice al treilea; asta este ceva care o spui ori la cine, nu te poate crede. La cine credeți că m-am gândit eu acuma, când ai întrebat dumneata întâi: „Frate, ce s-o fi făcut Costică?" — ?... — La Costică, domnule... la Costică Panaite!... Comèdie!... Așa e... Ce s ... pe la Valea Călugărească, la un prietin, cu ocazia culesului; s-a încurcat o zi s-o noapte; prietenul a vrut -l mai ție, ca vie amândoi în București; dar Costică i-a zis: „C-eșt' copil!?" și a plecat. — Îmi par' rău că ... mulțumit, departe de zgomotul Capitalii... — Bine, Costică, vara ca vara; dar iarna, nu ți-e urât? — Ei! !... — N- putea iarna stau nici o săptămână... — Parol? — În sălbătecia aia... — C-eșt' copil!? Încă un rând de halbe... — Ei, ! — Ale din ... se golească cele din urmă halbe, un supliment de anchetă nu strică. Cât de important va fi acest supliment, se va vedea îndată. Prietenii țin ...

 

Pitarul Hristache - Povestea mavroghenească

... • • • • • • • • • • • • • • • •     Apoi stai de socoteai     Și-n rost nu puteai -i dai     Vedeai casele d-o parte     Numai de arme-ncărcate.     D-altă parte te uitai     Și la el și înghețai     Că-l vedeai cu ... turcesc     Alteori călugăresc.     â€¢ • • • • • • • • • • • • • • •     Vai, o, Țară Românească     Vezi cin' te stăpînească ?     Un Dumitru Turnavitu     Care n-ai mai fi gînditu !     Păi, te fi dat de-o parte,     Că facea prin București     Tot tarturi mavroghenești ;     Apoi avea o mîndrie     Lipită de mojicie     Și-atîta o semeție,     De ... ghebă în spinare     De nu făcea cinci parale,     De aba roșie ruptă     Cu ață albă cusută,     Cu poturi, cu iminei,     Se desprinsese cu ei.     Iar -l fi văzut călare     Chiar vătaf de haimanale.     C-o grămadă de voinici     Tot arnăuți, șocarici,     Avîndu-i pe lîngă dînsul     De nu puteai ... Și cît s-a-nălțat de sus.     Aferim Dumitrăchiță,     De-ar mai fi vro răzmeriță     Și un Mavrogheni domn     Știu că tu te-

 

Mihai Eminescu - Rugăciunea unui dac

... Și tot pe lâng-acestea cerșesc înc-un adaos -ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos! blesteme pe-oricine de mine-o avea milă, binecuvânteze pe cel ce mă împilă, S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca mă râdă, Puteri puie-n brațul ce-ar sta mă ucidă, Ș-acela dintre oameni devină cel întâi Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi. Gonit de toată ... C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște, Că chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o, Că pot -mi blestem mama, pe care am iubit-o - Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor... Poate-oi uita durerea-mi ... și făr' de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce, Ș-aceluia, Părinte, -i dai coroană scumpă, Ce-o amuțe cânii, ca inima-mi s-o rumpă, Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față, Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe ... ai dat în lume norocul

 

Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei

... în ceruri vadă-a mea iubire! Tu, singura-mi dorință, tu, dulcele meu mire! Pleca-voi, ah! pleca-voi, luând urmele tale, te-ntâlnesc ferice, te culeg în cale, fii al meu și numai al meu, o! mândre soare, nu mai plâng de moarte când tu săruți o floare, Căci te urăsc atunce... cu dragoste și dor, Și văd că de-acea ură duioasă ... soare ferice născătoare Trăiește-n luminoasă și magică splendoare, Dar tristă și orbită de vecinica-i lucire, Și-i este scris de soartă atunci numai vadă Când fiul ei în cursă ar fi expus cadă. Sărmana-ncet aude sunând pasuri străine, Tresare și întreabă: Ce om, ce fiară, cine A îndrăznit vie aice, ș-a pătrunde În locuri necălcate de pas de om; pe unde Nici pasărea măiastră a trece nu-ndrăznește ... pierdut nu se oprește? Copila tremurândă s-apropie și zice: Sunt om cu gânduri blânde venit din lume-aice. De ești fecior, replică bătrâna îngrijită, -ți fie calea floare și urma înflorită, Și-n viață ...

 

Ion Luca Caragiale - Șarla și ciobanii

... Ion Luca Caragiale - Şarla şi ciobanii Șarla și ciobanii de Ion Luca Caragiale (Poveste) Acum vro șeapte sau opt ani, Niște ciobani Căutau pripășească Un dulău, ca păzească Pe oi De lupi. - Vai de noi! Vor zice-ndată unii liberi-cugetători: N-are vie-o vreme Când oile n-aibă de lupi a se mai teme? Zău, după mine, de multe ori Cugetătorii-liberi sunt Ființe prea ciudate; O clipă nu ... Cu prea mare dreptate Aveți cuvinte de pietate Pentru miei... Sau oi... dar, docamdată, Liberi-cugetători, Ascultați povestea cu ciobanii; ori... Eu voi tăcea ca v-ascult. Nu zău! îmi place foarte mult S-aud palavre lungi și late, Și despre-aceasta probe pot da necontestate: La Cameră sunt nelipsit ... s-a vorbit În Atheneu Eu Am fost cel mai fidel dintre auditori. Fac haz pe oratori... Dar... lăsăm acestea, Și povestea Începută urmăm: Ciobanii noștri, așadară, Plecară Dulăul -și găsească. Umblară cât umblară Și detere-n sfârșit D-o javră jigărită, De foame leșinată, cu părul năpârlit. Cum îi văzu, Potaia-afurisită Își ... coada-ntre picioare, făcu trei tumbe și-ncepu

 

Mihai Eminescu - Ștefan cel Mare (schițe de imn)

... Mare (schiţe de imn) Ștefan cel Mare de Mihai Eminescu Schițe de imn I Carpații arate Seninele frunți Și focuri pe-orișice Culme de munți. arză tulpine Întrege de brazi, Căci astăzi ne vine Eroul viteaz, Ne vine Ștefan cel Mare. Cum oare, o, țară, Tu n-o -l cunoști, Când sună fanfară Chemarea de oști, Când buciume sună În văi și pe plai Și oastea s-adună Călare pe cai ­ Pe ... Ce zgomot de bucium și arme, ce val! Când Ștefan se suie călare pe cal Răspunde Suceava din urmă, Și nimeni nu știe cum tu ai ajuns știi de ce munții săgeată-ai pătruns ­ Și-a codrului cale se curmă. Răsună pământul de tropotul des, De-atâtea oștire de munte, de șes, Răspunde sunare din ...

 

Dimitrie Anghel - Sonata lunii

... joacă imaginare constelații, desemnează capricii de foc. Un murmur neîntrerupt, ca o apă care bate într-un țărm, urcă pînă la el și îl face -și plece urechea și asculte. Vii, ochii lui se aprind și licăresc și mîna-i albă, ca și cum ar vrea culeagă zvonurile împrăștiate în aer, se întinde și dibuiește prin întunerec... Afară însă, dulce, domoală și liniștitoare, noaptea își caută ritmul și se statornicește. Luna ... Pulberea ridicată juca în sulul de raze și mrejele de păianjen ce stau prin unghere păreau niște hîrzoburi de argint. Jos pe podele, notele mărunte ai fi spus că urcă și coboară portativele, chemate de atracția asta nevăzută, că vor treacă dincolo de marginea hîrtiei și -și ia zborul în lume. Nerăbdarea gloriei, încătușată în cuprinsul acela mic, se răzvrătea parcă și voia iasă cu orice preț, cu negrul ei norod de semne, sătulă de sărăcia și întristarea cuprinsului. Zîmbind însă trist și împrăștiind cu piciorul hîrtiile din ... acum, și mînele albe ce-o deșteptase mîngîind-o parcă, nu luau seamă la mînele de umbră ce alergau crispate în urma lor ca voind astupe sunetele și ...

 

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I

... și pe covergile căruțelor mocănești. Apoi mai glăsuia acolo despre zăvoaie și despre poduri umblătoare și alte lucruri multe și minunate, pe care aproape ardeam le văd. Astfel de lucruri minunate se găseau ele și pe la noi, dar eu vream le văd departe, căci în depărtare ele trebuiau fie și mai triste, ca ploaia asta, și mai dragi. Mai găsisem doi scriitori ruși care mă invitau la plecare: Gorki și Gogol - și cu ... pereche, iar pecețile, pe care mi le împrumuta vreun servitor de pe la cine știe ce oficiu pentru un gologan sau o glumă, știam cât le întorc în loc, astfel ca numele țării și al instituției de care era nevoie iasă limpede, dar al localității și al județului meu apară încurcat și întinat. Astfel am putut ajung, cum spun, la Odesa, și mai pe urmă fiu înrolat pe vase de comerț, care m-au dus la Constantinopol, în Grecia, în Asia Mică, în Egipt și chiar până în Amsterdam. Atunci ... ca la începutul pribegiei mele. Dar pe aici începusem ...

 

Elena Liliana Popescu - Imn Libertății

... Elena Liliana Popescu - Imn Libertăţii Imn Libertății de Elena Liliana Popescu Informații despre această ediție Luptătorule, în bătălia decisivă care te așteaptă , ai un singur adversar: tu însuți. Pentru a învinge ai un singur aliat: Tu însuți. I Doamne, nu-mi lua povara încă, al frământării minții chin. Mă zbat înlănțuit de stâncă, silit -ndur un crunt destin Sunt osândit în veșnicie plătind păcatul făptuit – Secret păzit cu strășnicie, când lumii l-am destăinuit Credeam că sunt învingătorul ... al pământenei Ascunse firi ce-n om, tăcută, așteaptă o modeleze Divinul foc, și renăscută prin el se înnobileze, A vrut -i crească multe puterea și, ajutat doar de Minerva, ce-l proteja, știindu-i vrerea, necum -i potolească verva, Prin gând, pe om îl îndrume poată -și perfecționeze inteligența dată-n lume și tot prin gând îl vegheze, Gând telepatic -i transmită și învățându-l primească oricând ideea potrivită în încercarea-i omenească De a pătrunde înțelesul din nepătrunsele mistere ce împânzesc tot universul cu-nșelătoarele himere... VI ... afara Lumescului neștiutor. Purtând în suflet îndoiala eu, temerarul luptător, nemaicrezând în învoiala Cu omenirea suferindă, cea de tradiții păstrătoare, făr' a-ndrăzni ...

 

Andrei Mureșanu - Cele două căpățâni goale

... aici pe piept la mine Orduri, stele, sunt mărit! Eu mă plimb tot în calește, Aur, scule, am prisos, Vinu-mi în buți mucezește, Ah, -ți spui, n-ai vreun folos!â€� „Eu sunt! Am! Ce nebunie! Am fost, avui, vrei zici, O-ntoarse cel din sclavie; Căci nimic nu văd aici, Nu văd orduri, nice stele, Mărturii rangului tău, Aur, vin și calești grele Au ...

 

Vasile Alecsandri - Doncilă

... și-o juncă grasă, Iar pe noaptea fiecare Cere câte-o fată mare! ,,Hei, Ancuțo, draga mea, Facă Dumnezeu ce-a vrea! Tu n-ai nici o păsare. Fierbe lapte-ntr-o căldare De-mi gătește-o scăldătoare Și mă freacă-ntr-un noroc Cu floare de busuioc, Doar mi ... gura mare: ,,Rămâi, soro, sănătoasă Ca o viorea frumoasă Într-un păhărel pe masă! Și tu, Șoime, ce nechezi Și de boala mea nu crezi, te văd cum te repezi, Când în mine mă gândesc răpun cap tătăresc!" Șoimul vesel necheza, Zborul iute-și repezea, Iepurește, ogărește, [3] Păsărește, fulgerește, Și-ntr-o clipă ajungea La cortul lui Crâm Hogea ... 6] ,,Ah! amar, amar Doncilă! N-am cerut așa copilă. Du-te cu dânsa-napoi, Că eu plec azi de la voi." ,,Ba nu! vreau te cunun, C-am jurat fiu azi nun." Pala-n aer fulgera Capul mârzăcesc zbura! Apoi Donciul se-ntorcea, Anicuței de zicea: ,,Bietul om! noroc nu are; I-am dus ... etc. și pretinde pe fiecare noapte câte o fată mare. În balada lui Român Grue Grozovanu, am văzut ca el intrase în Bugeac pentru ca

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>