Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU TOT
Rezultatele 661 - 670 din aproximativ 1304 pentru CU TOT.
Gheorghe Dem Theodorescu - Iancul Jiianul
... n cărnuri vii! Până vorba nu-mi sfârșea, Iacătă-mi și potera, Bat-o Maica Precista! Iar ceaușul poterii, Slujitorul domniei, De-l vedea, Îi tot zicea: — Iancule, Jiianule, Ado-ncoace povara, C-o să-ți vie greu cu ea Și dă-te de voia ta, Să ne scapi de vro belea! — Ba de voie nu m-oi da, Nici povara nu mi ... român turcit, Lasă-te de haiducit, Lasă-ți nebuniile, Lasă-ți haiduciile, Să-ți dau boieriile! — Ba eu, zău, de m-oi lăsa: Tu cu boieria ta, Eu cu haiducia mea; Că ce câștigi tu-ntr-o vară, Eu câștig numa-ntr-o seară Și beau cu mândra-ntr-o toamnă! M-a făcut maica voinic, Să n-am frică de nimic; M-a făcut maica fecior, Să ... taichii ajutor: Să mă țiu pe la strimtori, Pe la munți, în trecători, În drum, pe la negustori, Când se-ntorc din Râureni Cu punga cu gălbiori Și cu murgii sprinteori! Și cum sta Și cum vorbea, Bine vorba nu-mi sfârșea, Pinteni murgului că da, Trei pistoale slobozea, Nevăzut că se făcea Și ...
... ți iei un dar de la mine, [1] Trei mioare de frigare Ș-încă una de căldare Ca să-ți fie de prânzare." Fulga cel cu barba neagră, Dar cu mintea neîntreagă, Sus la stână se ducea Ș-oile cât le vedea, Cârduri, cârduri le rupea, Cu botâul le mâna În codru la Pandina. Iar Costea când se-ntorcea Mare pagubă-și vedea Că lui, mări, nu-i venea Nici laptele la ... mea?" Dolca-ncet schelălăia, La pământ se întindea. ,,Dolca fa, tu ești bătrână, Tu știi rândul de la stână. Eu pe tine te-am grijit, Tot cu lapte te-am hrănit. Dolcă fa, cum de-ai lăsat, Furii stâna de-au prădat?" Gemea Dolca, se culca, Laba ruptă-și arăta: ,,Dolca mea ... acea a Mioriței le-am cules din gura unui baci, anume Udrea, de la stâna de pe muntele Ceahlău. Acel păstor suna din bucium cu o putere extraordinară, încât munții se răsunau în mare depărtare. El cânta și din fluier mai multe cântece ciobănești, iar mai cu seamă Doina cu o expresie de înduioșire ce aducea lacrimi în ochii celor care îl ascultau. La anul 1842, într-o frumoasă seară de vară urcându-mă la ...
Alexandru Macedonski - Psalmi moderni
... veci are să fie... Din noi nimic n-o să rămână. Zadarnic falnice palate Sunt în pământ rădăcinate Nici o pieire nu s-amână. Despoți, cu frunți încoronate, Poeți, cu harpe coronate, Filozofi, oameni de știință, Păgâni, vestiți prin necredință, Nici o pieire nu s-amână... Țărână, suntem toți țărână. III - Iertare Iertare! Sunt ca ... nu este ușoară. V - Zburam Zburam pe aripi strălucite... Copilul cel de altădată Nevinovat ca și o fată Neveștejită de ispite, E azi mocirla noroioasă Cu adâncime-ntunecoasă Și cu miasme otrăvite. Sunt eu de vină, sau nu sunt, Oh! Dumnezeule preasfânt, Auzi-mi glasul pocăinței, Redă-mi puterea biruinței, Refă-mă omul care-am ... au zis: — e singur — e pierdut Asupra mea se năpustiră... Onoarea mea o nimiciră, Am sângerat, dar am tăcut. Mă înjosiră, mă loviră, Cu mici, cu mari mă răstigniră; Din inimă nu mi-au lăsat Un singur colț nesfâșiat. Frați, rude, toți mă dușmăniră, Pe cât plângeam, pe-atât rânjiră, O ... XI - M-am uitat M-am uitat la fericiți... I-am văzut nemulțumiți E orice zădărnicie. Cei pe care-i vezi în slăvi Adăpați sunt cu
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Epigrame
... Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Epigrame Epigrame de Antioh Cantemir traducere realizată de Alecu Donici în colaborare cu Constantin Negruzzi (1844) Cuprins 1 I - La un egoist 2 II - La icoana sfântului Petru 3 III - La brut 4 IV - La Lida 5 V ... lumea asta așa e dat să fim noi; Un orb când duce pre altul, cad în groapă amândoi. II - La icoana sfântului Petru Ce stai cu cheia, Petre? — În rai voi să slobod Răsăriteana ceată. — Dar celălalt norod Ce-n lanțurile Papei s-au prins așa ușor? — Eu ... și pre Lida printre alte rarități. V - La Erazdu Prietene Erazde, ești prea capricios, Privesc că nici o fată nu poate să-ți mai placă; Cu toate-ai fost în vorbă și fără vrun folos. Una nu e frumoasă, alta e prea săracă, Aceasta n-are zestre sau nu-i de ... ceasornici de perete, și vro cincisprece de masă Și de buzunar Leandru are întru a sa casă; Toată ziua el nu face decât tot le regulează Înapoi sau înainte, le întoarce și le-așează. Din această osteneală ce folos poate să-i vie? Nici un om ca dânsul bine ...
Ion Luca Caragiale - Toxin și toxice
... ziuă. La glasul lui, s'au deșteptat în grabă tinerii patrioți adăpați la izvoarele europene. Fără să-și ia rămas bun dela părinți, lepădându-se cu entuziasm de dreptul de moștenire al privilegiilor, au ieșit din casa părintească; au coborît hotărîți în piață, s'au amestecat cu poporul, care suferise atâta, și au strigat din toate puterile: Libertate! Egalitate! Fraternitate! Și Popa Șapcă binecuvântă mișcătoarea scenă a fraternizării tutulor fiilor ... pe mititelul veninos și ridicol, care se sbătea ieri în noroiu, cât e de mare acuma, cât e de arătos și de senin. Iată-l cu ce bravură încalecă milionul! Privește emfaza desgustătoare a parvenitului! Vezi ce indiferență crudă pentru suferințele semenilor și tovarășilor lui de adineaori! Vezi această ... nobil. El n'are înțelegere, ba simte chiar repulsiune pentru tot ce e frumos, pentru tot ce face mulțumire umană fără imediată utilitate practică. Stropește cu noroiu și pe mamă-sa. Nesăturat cu milioane, e'n stare să-și mânjească mâinile în gheșefturi spurcate. Credință, talent, merit, onoare, sentiment? - Ť le cumpăr pe toate - am cu ce! Å¥ Fraternitate? - gheșeft și chiverniseală! Egalitate? - impertinență față cu distincțiunea, ...
George Topîrceanu - Rapsodii de primăvară
... George Topîrceanu - Rapsodii de primăvară Rapsodii de primăvară de George Topîrceanu I Sus prin crângul adormit, A trecut în taină mare, De cu noapte, risipind Șiruri de mărgăritare Din panere de argint, Stol bălai De îngerași Cu alai De toporași. Primăvară, cui le dai? Primăvară, cui le lași? II Se-nalță abur moale din grădină. Pe jos, pornesc furnicile la drum. Acoperișuri ... ca spinii De frică să nu-i cadă la picioare, Din creștet, vălul subțirel de floare. Că s-a trezit așa de dimineață Cu ramuri albe — și se poate spune Că-i pentru-ntâia oară în viață Când i se-ntâmplă-asemenea minune. Un nor sihastru Și-adună ... miozot. III Soare crud în liliac, Zbor subțire de gândac, Glasuri mici De rândunici, Viorele și urzici... Primăvară, din ce rai Nevisat de pământeni Vii cu mândrul tău alai Peste crânguri și poieni? Pogorâtă pe pământ În mătăsuri lungi de vânt, Lași în urmă, pe câmpii, Galbeni vii De păpădii, Bălți ... iarna ce s-a dus, După trena-i de ninsori Așternută pe colini... Drumuri nalte de cocori, Călăuzii cei străini, Îți îndreaptă an ...
Ion Luca Caragiale - Ultimele gogoși calde
... următoarea depeșe: Toate silințele guvernului român, de a opri ca teritoriul său să devie teatrul resbelului, au fost zadarnice. Ostilitățile au început aseară cu furie chiar în București. Un birjar muscal a bătut de moarte în podul Mogoșoaii pe un calfă turc dela bragagiria lui Vahit-Abdula ... Îngajamintele de neutralitate date de guvernul român au fost pe deplin păstrate în această primă ciocnire. Sergenții de stradă au asistat la încăerare ca spectatori cu totul neutrali, până când bragagiul a fost silit să bată în retragere. Liniștea domnește în București. Tot agenția Havas mai trimite iarăși de aici următoarea depeșe cu aceeași destinațiune: În România, zaharul dela 2 franci și jumătate ocaua, a scăzut la 75 de bani. Această repede ieftinire se datorește împrejurării ... Ultimele gogoși calde [II] (Serviciul telegrafic particular) Turtucaia, joi. La bombardarea din urmă a acestui oraș, bașabuzucii au fost la înălțimea lor tradițională. Cu un sânge rece minunat au privit Turtucaia în flăcări. Și ca să nu piarză ocazia a se bucura, ca niște adevărați artiști, de ... a adoptat invenția colonelului Hahaler-aga pentru trecerea bașabuzucilor pe Dunăre. Invenția stă în aceasta: Întocmai ca un balon, se umflă turecii șalvarilor fiecărui bașabuzuc ...
George Topîrceanu - C. Hogaș: Pe drumuri de munte
... biografice ar îndreptăți și mai mult această surpriză. Închipuiți-vă, acum treizeci de ani, un profesoraș de liceu într-un orășel de provincie din Moldova. Cu ce fel de oameni ar veni în contact și în mijlocul căror preocupări cotidiene ar trăi un profesor de provincie, astăzi, necum cu treizeci de ani în urmă, nu e nevoie să mai stăruim. Profesorul citește totuși cu pasiune, și mai ales literatura clasică a antichității. Într-o bună zi, îmbracă un costum bizar, își caută un tovarăș de drum și ... și tainică, s-apucă cu răbdare să-și scrie impresiile... Dar ce impresii! Câtă strălucire în stil, ce simț admirabil al realității vii în dialogurile cu țăranii, ce sentiment profund și debordant al naturii! Însemnările lui din călătorie te poartă, cu o putere de evocare uimitoare, prin munții Moldovei de acum câteva decenii, cu sălbătăcia și pădurile lor, cu satele văilor și cu schiturile de călugări pierdute în splendoarea acelor singurătăți fermecătoare. Hălăuca și Ceahlăul, Sihla, Durău, Râșca, Pângărații — toate frumusețile sălbatice, care împodobesc cu măreție creștetele Moldovei și fac mândria duioșilor ei admiratori, trec pe dinaintea cititorului captivat. Și câte tipuri memorabile, câți călugări și țărani, câte figuri gingașe ...
... ce visuri peste noapte: Se făcea-ntr-un loc urît; Era gol, mînjit de sînge, Și strîngea copii de gît; Și-nviau din nou copiii, Tot mai mulți parcă veneau Și, ca niște draci în juru-i, Chicoteau și țupăiau... Asudat, se scoală-n ziuă Ca de-o luptă ostenit, Și ... convins că toată lumea L-a citit, l-a admirat... Dar ce vede? Viu și teafăr, Îl salută surîzînd Chiar poetul cu pricina, Îngropatul de curînd. Ramzes își întoarce capul: „Ce strigoi nerușinat, Mai cutează să salute După ce l-am criticat !â€� Luni întregi e ... Morți sau vii, sunt trași de guler Și ca marturi sunt aduși. Cum că X, pe care lumea Îl admiră, e un prost, Și prieten cu Apolo Neam de neamul lui n-a fost. Și citații, nume proprii De romani, de greci antici, Spun curat că numai Ramzes E ... X n-a prea vorbit, Pune-o maximă nemțească, Și-i convins că la turtit !... E tîrziu... se culcă Ramzes, Vajnicul toreador, Și cu
Ion Luca Caragiale - Politică și cultură
... științelor și artelor utile; apoi expresiunea monumentală a gândirilor, concepțiunilor și simțirilor intime și sociale prin cultivarea literelor, artelor frumoase și filozofiei — cu un cuvânt, tot ce constituie patrimoniul civilizației, ridicat la cea mai înaltă treaptă și ajutat totodată de o vitejie tot așa de clasică și de uimitoare ca și geniul ei, nu i-a fost de ajuns unei societăți, poate cea mai strălucită între ... și Africa, poruncind să se ridice de la Indus, pe drumu-i, si până la templul lui Amon din intrarea pustiului Saharei, șaptezeci de cetăți. Tot în aceeași vreme, de-a stânga Adriaticei, spre apus, mica republică a Romei începe a cuceri cu lupte îndărătnice peninsula italică. De o parte, către răsărit, un om cu câțiva soți, fără o societate, făcea în cincisprezece ani o împărăție uriașă; pe de altă parte, câtre apus, o societate întemeia încet-încet un stat ... zi fizionomia, care nu poate avea porniri mai presus de cele strict utilitare, care nu poate avea tradiție nici unitate de gândiri si de simțiri. Cu toate astea, această lume de strânsură mișună aci dasupra unui element etnic hotărât. Sub ...
... de chin și durere Este sfășiat! Eu astăzi la lume a spune voiesc, Din care pricină cumplit pătimesc. Când eram mai tânăr iubeam cu dulceață O gingașă greacă cu părul frumos, Cu negre sprincene, cu rumănă față Și trup mlădios; Căci atunce lesne în amor credeam, Și amărăciunea-i încă n-o știam. Iscusita fată cu a sa iubire, Cu-a ei cătătură ce înflăcăra, Singurul meu bine, ș-a mea fericire Pe lume era. Dar statornicie este pe pământ?... Credința ... viclenește, Iar tu nici gândești!â€� Eu îi dădui aur și îl blăstămăi, Și pe credinciosu-mi rob atunci chemăi. Pe calul meu ager sării cu grăbire, Și lăsându-i frâul ca vântul zburam, Nu simțeam durere, nici compătimire, Ca piatra eram. O negură ochii îmi păinjini, Și înghețul morței inima ... Numai prin suspin. Iute ca un fulger paloșul am scos... C-o cruntă lovire i-am prăvălit jos! Apoi a lor trupuri călcând cu turbare, Priveam a fetiței chipul cel plăcut, Gurița-i deschisă cerea sărutare Ș-într-acel minut. Atunci de pe capu-i șalul am ... ...