Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru I-
Rezultatele 671 - 680 din aproximativ 3413 pentru I-.
Ion Luca Caragiale - Articole despre teatru
... sunt a admirabilă gradaÈ›iune de efecte [2] ; sublim de la început pînă la sfîrÈ™it, jocul maestrului, la încheiare, ajunge la culme È™i ne răpeÈ™te minÈ›ile. Mai presus decît momentul în care Luigi se repede în mare, ca trecînd înot să-È™i facă datoria È™i să moară, mai presus decît acest moment nu e decît entuziasmul publicului. Cununile cad la picioarele marelui actor, întregul public se rădică, teatrul se cutremură ... scamă pentru răniÈ›i? iar în loc de a fi cheltuit pentru tipărirea lor să fi cumpărat cîteva sacale de apă rece È™i să le fi vărsat de sus asupra publicului entuziasmat? Teatrul romînesc [4] Deschiderea stagiunii 1878-79 Dumineca trecută, 1 octombre, Asociația dramatică și-a ... e o traducție minunată, de vreme ce traducătorul, anume d. Frideric DamĂ©, nu știe, nu poate să știe românește. Onor. comitet teatral are în frunte-i, ca director general, pe d. Ion Ghica, prezidentul Academiei Române, și în sânu-i, pe d. G. Sion, membru în aceeași Academie; nu mai pomenim și de mult iscusitul d. Pseudo-Ureche [7] , membru și în comitetul teatral, care ... ...
Ion Luca Caragiale - Dintr-un catastif vechi
... așa s-a simțit trăsnit de nurii ei, încât n-a mai putut cânta mai departe; a-nceput să-i tremure glasul și barba, și, venindu-i un fel de isterică, cu căscături și zvâcnituri ca de deochi, a rasolit slujba și le-a dat drumul mai degrabă ... tiptil[xcviii] ca un mirean, însoțit de un credincios, și... mână, băiete! Nici caii tăi, nici drumul tău! Ajungând la izvorul tămăduirii, ca prin farmec i s-au deschis porțile curții; în scară l-a-ntâmpinat tânăra prietină, care l-a luat repede la brațetă și l ... a zis numa: «Ah! cum te-ai îndurat să mă lași, psihachi-mu!?»(vorbă dulce elinică; adică pe românește suflețelul meu) pe urmă i-a venit rău cu sughiț și s-a așezat pe un divan. Doftoroaia l-a frecat cu oțet de ... galeși și a zis cu mult foc: «Ah! psihachi-mu, spune mai bine că vrei să mă omori?» și, simțind că-i ...
Ion Luca Caragiale - Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul
... pot face nimic pentru protejatul d-tale, tocmai că mi-e nepot... Iartă-mă, am scrupulurile mele de conștiință... — O, doamne! am exclamat. Și i-am ținut predica arătată mai sus. Pe urmă nu m-am lăsat și i-am adăogat: — În fine, și eu sunt contra nepotismului, contra acestui nărav străvechi, de care este atât de bolnavă societatea noastră; și nu pot ... dacă trebuie să fim cu toții contra nepotismului, asta nu însemnează, cred eu, că trebuie să fim și contra nepoților. Înțeleg, pe nepoți să nu-i protejăm îndeosebi; dar să-i persecutăm fiindcă ne sunt nepoți!... Atunci, la nașterea fiecărui român, părinții ar trebui să se roage lui Dumnezeu:„Ferește, doamne, pe acest copil al ... năravurile vechi... Cu toporul, se curăță pădurea... lumea se curăță cu vremea și cu răbdare, nu așa, de azi pe mîine!..." — În sfârșit — i-am adăogat — eu te povățuiesc părintește să mai mergi pe la unchiul d-tale, care am înțeles că te iubește mult... — Eu? la ... mai mic la ăl mai mare... și... să nu-l mai iei așa de sus... cu darul funest de pe vremurile de neagră memorie... Să- ...
... și se jelea... Ce o să se facă ea când o da cu ochii de soțul ei? Văzând că se prăpădește de atâta inimă rea, i s-a făcut bătrânei milă, și s-a gândit cum i-ar mai risipi gândurile negre. Și așa, într-o zi, pe la scăpătatul soarelui, a luat-o, și amândouă, îmbrăcate ca niște cocoane ... inimă să-mi fac seama singură: să-l omor și pe el și să mă omor și pe mine... că dă Dumnezeu prunci cui nu-i trebuie, la o păcătoasă ca mine, și la cine trebuie nu-i dă! Împărăteasa a oftat adinc auzind vorbele astea atât de duioase. — E băiat? a-ntrebat cocoana a bătrână ... Ba, da! Doica, înfierbântată grozav, a țipat o dată, ah! și a leșinat. Sări, toți... 0 descheie la sân și dă-i cu oțet de trandafir. Vine și Florea: — Mamă-doică! Și-ncepe să se vaite ca un copil mic și să se bată cu pumnii ... A privit lung la mire și mireasă, cum se plimbau prin grădină, încet, strâns alături, șoptindu-și unul altuia cine știe ce nimicuri tinerești, ...
Ion Luca Caragiale - Premiul întâi - o reminiscență din tinerețele pedagogului
... maleficiului, așa de aproape, piept în piept. E unu și douăzeci și cinci de minute... Iată că sună cineva... Doamna Ionescu simte că-ncepe să-i zvâcnească în partea stângă a corsetului. E omul cu ochelari albaștri. Jupâneasa-l introduce în salon. Tânărul institutor poartă o redingotă neagră foarte ... ciorapi crĂȘme; în mâini mănuși gris-perle; o pălăriuță canotieră de paie de deosebite fețe, cu panglica ecoseză asortată și umbrelă cenușie de soare. Fiindcă-i vânt afară, pălăria este garantată cu șiretul petrecut printr-un nasture al redingotei. În salon nu este nimini. D. Bumbeș își scoate pălăria pe care ... balul de astă-iarnă... — Iè răspunse tânărul, privind galeș sub ochelari și zâmbind foarte ciudat. Iè! când tonțolea doamna așa delicat și eșpanzibil... și i-au vint un acțes... cu doi ofițiri, mă rog... — Știți pentru ce v-am chemat, domnule Bumbeș? — Ba! — ...Să vă rog de ... l-a tot luat feciorul Păunii. Până când atâta persecuție pentru copilul meu? — No! că-z asta, mă rog frumos la doamna, nu-i perzecuțiune; asta, mai apoi se conzidărează după coefițenturi, mă rog. Doamna ridică ochii și, întâlnind privirile de sub ochelarii albaștri, înghite-n sec și iar ...
Mihai Eminescu - Odin și poetul
... arderea și-amestecul hidos Al gândurilor unui neferice E frumusețea. Nu  în seninul, În liniștea adâncă sufletească, Acolo vei găsi adevărata, Unica frumusețe... (Fruntea-i înaltă, De neauă coperită, și coroana-i De stele-albastre strălucea în hală, Și vorba lui blândă era duioasă.) ... Din cupa mea de aur bea auroră S-între seninul blândei diminețe În ... ardeau... și-n umbra Cea clar-oscură-a stâlpilor de neauă Văzut-am o copilă dulce-înaltă, Subțire ca-ntruparea unui crin. Frumosu-i păr de aur desfăcut Cădea pân-la călcâie, haina-i albă Udă părea de moale  strălucită Cuprindea membrii ei dulci și zvelți, Mânile-i mici, ca doi crini albi, încearcă În van a împleti părul de aur, Gura-i o roză surâzând deschisă, Ochii-i albaștri luminau ca stele, Iar pe-a ei umeri albi abia se ține Haina cea lungă și bogată.  ,,Vino, Odin îi zice ... de-aur, L-aș presăra-n cărarea ca de neauă: O închinare l-a tale picioare Mici, dulci și albe. O, Odin, Pune-i ...
... de corb, Și adânca lui privire de o flacără e arsă... Cine o-nfruntă împietrește și pe loc rămâne orb. În caftanul de mătase ce-i îmbracă tinerețea E frumos ca-nchipuirea unui cuget fecioresc, Pe-aurita-i cingătoare pietre scumpe strălucesc, În scântei înfășurându-l și mărindu-i frumusețea. Lângă el, ascuns în umbră, un zyfat șovăitor, De la tălpi până la creștet scuturat de-nfiorare, O privire turburată furișează peste mare, Ce ... sânul alb, de lapte, cade părul ei ușor Și întreagă o-nvelește risipindu-se în unde. Ochii ei au strălucirea unui negru diamant, Și sprâncenele-i arcate par umbrite cu cărbune, Vechiul basmu de iubire unul altuia și-l spune, Până ce-i cuprinde-n brațe somnul, veșnicul amant Dar când ziua se revarsă și cuprinde tot seninul, Fiecare se deșteaptă, rob al tristului destin. Și oh! groază ... umbra li se face tot mai mare, Se apropie!... Cazacii sunt cazacii, negreșit. Aga strigă: Șoimi de mare, îndreptați într-înșii tunul! Spre Stambul că-i poartă gândul mi-a spus jidovul hain, Însă jur pe semilună că peri-vor pân la unul, Pentru fiecare-n parte născoci-voi
Constantin Stamati - Roman din Vrancea în orașul Iași
... eu făr’ de tine, Ție dulce să se facă și să-ți meargă tot în plin; O, Doamne, a mele zile te rog i le dă tot lui, Ca să nu trăiesc pe lume dacă el cu mine nu-i. Și dacă vreodinioară va avea ca să mai vie Romanaș flăcăul tatei, lovindu-l de mine dor, Apoi să mai trăiesc încă, mila Domnului să ... ce au zărit O cucoană la fereastra unui palat strălucit. Aceasta este Marghioala, întru adevăr marghioală*, Ce de fală socotește pe bărbați a-i încânta, Fie de oricare treaptă, ea, cruda, pe toți înșeală, Și ea pe nebuni îi place după dânsa a-i purta. Deci ea face semn lui Roman, ce stă-n poartă înlemnit, Și frumosul flăcău mișcă, se simte însuflețit, Intră în palat la dânsa, și ... ce sufletul îi rodea Fluierul cu tristul sunet stăpânei sale vădea; Căci sfiala cea firească și o tainică rușine Îl înfiora văzând-o, ca să-i spuie ce simțea; Dar amar de el când seara o vede pe ea că vine, Înconjurată de tineri și când cu dânșii glumea. Mai amar ...
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
... Bolintineanu Cunoașteți voi pământul ce Nilul a născut? Ce crivățul cu coama de gheață n-a bătut; În care sub cununa-i se-nalță palmierul Și pare că sprijină cu mândra-i frunte cerul Așa ca o columnă de marmur minunat Ce sprijină un templu cu aur înstelat? În care dulcea Ibis de zefiri legănată, În silvele ... adoarme în ruine. Ce-o supără, în noapte, voioasele lumine. Ce s-a făcut poporul ce-aicea a trăit? Cu vechea-i strălucire el însuși a pierit. Dispare-o națiune ca orice viețuiește. Tot are-un timp, tot naște, produce,-mbătrânește, Și apoi vine moarte ... dărâmare. Pe vale și pe măguri plutește-un văl de dor. Nu mișcă, nu șoptește nimica trăitor. Când blonda dimineață revarsă dulci lumini Din genele-i de aur pe vechile ruini, Conrad lasă mormântul în care el dormise Și la Karnak se duce, făcând frumoase vise. Dar colo este sala cea ... de strălucirea ta; Dar popolul acela ce fruntea prosterna La templul tău cel splendid, de mult timp a pierit, Să plângă pe mormântu-i ...
Elisabeta de Wied - Mihai Eminescu
... Asta vreu, dragul meu Misterele nopții Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie La Heliade La o artistă Amorul unei marmure Junii corupți Amicului F. I. La moartea principelui Știrbey Cugetările sărmanului Dionis Povestea teiului O, rămâi Sonete Foaia veștedă Scrisoarea I Scrisoarea II Scrisoarea III Scrisoarea IV Scrisoarea V Mănușa Iubind în taină... Trecut-au anii... Veneția Cu mâine zilele-ți adaogi... Lasă-ți lumea... La ... codru... De-oi adormi... Diana Din noaptea... Sara pe deal Nu mă înțelegi La steaua De ce nu-mi vii Kamadeva Poezii publicate postum Frumoasă-i... Lida Horia Nu e steluță Din lyra spartă... Care-o fi în lume Phylosophia copilei Resignațiune (de Friedrich Schiller ) Ector și Andromache (de Friedrich Schiller ... De ce să mori tu? De-aș muri ori de-ai muri Locul aripilor La moartea lui Neamțu Îngere palid... Steaua vieții Replici Basmul ce i l-aș spune ei Andrei Mureșanu Frumoasă și jună Iubită dulce, o, mă lasă... Iubitei Cântecul lăutarului Copii eram noi amândoi... Aveam o muză Doi ... Povestea magului călător în stele Dacă treci râul Selenei... Adânca mare... Cum oceanu-ntărâtat... Ah, mierea buzei tale Ghazel O arfă pe-un mormânt Care- ...
George Topîrceanu - Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul
... cu un prozator. Dna Papadat-Bengescu nu zugrăvește viața, ci o cântă. Și aproape în toate eroinele sale ai impresia că autoarea își expune propria-i personalitate, propriul ei suflet sub diferitele-i aspecte, ce-i dreptul nespus de fluide, de nuanțate și de schimbătoare, după anotimpuri, după momentul zilei, după o mie și una de împrejură ri mărunte, care se ... se mișcă cu amploare și grație, fără teamă de rivalitatea vreunui bărbat. Ar fi nedrept să-i cerem mai mult. Și ar fi nedrept să-i judecăm din alt punct de vedere concepția asupra vieții și mijloacele artistice. * De o concepție largă și originală, de o concepție propriu-zisă asupra vieții ... s-a întâmplat cu Nora după plecarea ei, s-ar părea că dna Papadat-Bengescu, începând cu deznodământul piesei lui Ibsen, căreia vrea să-i dea un epilog pesimist, a încercat să arate zădărnicia revoltei însăși, inexorabila fatalitate care pune pe o femeie în neputința de a ... care dau piesei o largă semnificație socială. Autoarea noastră nu arată motivele pentru care a plecat Adriana din casa soțului ei. Faptul că i ...