Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru IN TIMP CE
Rezultatele 671 - 680 din aproximativ 792 pentru IN TIMP CE.
Dimitrie Anghel - Visul sepiei
... în Sămănătorul , 22 iul. 1907 Sunt singură, și casa o am pe-un vîrf de stîncă Și ca să-mi uit urîtul visez lîngă ferestre... Ce mici și ce sărace-s splendorile terestre Pe lîng-acele-ascunse în marea mea adîncă. Semiramida însăși, de-ar fi putut să știe Ce mîndră e o lume de alge plutitoare, Și-ar fi sădit desigur grădinile în mare, Și-ar fi uitat că-i Doamnă pe-o vastă ...
Alecu Russo - Cântarea României
... Aerul mișcă tulburat... vântul dogorăște... Îngerul pieirii arătatu-ți-s-a? Nopțile tale sunt reci, visurile tulburate ca valurile mării bătute de furtună... ce-ți prevestesc? 9 Privește, de la miazăzi la miazănoapte, popoarele își ridică capul... gândirea se ivește luminoasă pe deasupra întunericului... Gândirea, duhul dumnezeiesc ce zidește, și credința ce dă viață... lumea veche se prăvălește, și pe ale ei dărâmături slobozenia se înalță... Deșteaptă-te! 10 Mucenicii sângelui tău n-au zis oare: "și ... ziceau, închinându-se către bătrâni: "cinste fie părinților noștri, care s-au luptat vitejește și ne-au lăsat de moștenire moșie și slobozenie". 15 Cel ce nu cunoaște nevoia legii nu cunoaște ce e slobozenia, căci nu poate fi slobozenie fără lege... și acel ce nu se ține de duhul legii se leapădă de slobozenie. 16 Pământ chinuit, te-a iubit legea... când te va ierta Domnul? 17 ... în acea zi se vor auzi mai multe vaiete de cum s-au auzit de când lumea... și sângele vărsat va cădea peste capul celor ce fac strâmbătate și își spală mâinile, peste capul celor ce ...
Matilda Cugler-Poni - Fratelui
... n-ai gândit Să mai întrebi dacă trăiesc, Sau dacă am murit... O, frate! — anii care trec... Nu știi că-n drumul lor Iau ce-i mai dulce pe pamânt : Juneță și amor; Dar neclintite lasă-n loc Iubirile curate, Iubirea dulce de părinți Și dragostea de frate?... Părinții noștri ...
Ion Luca Caragiale - Varietăți geografice. De la Zanzibar la Salonic și înapoi
... și o remaniare completă a hartei geografice: pentru moment este prea mult entuziasm..." A doua zi, 8/20 iunie, sub titlul Ce este Zanzibarul? Voința națională scrie: „În adevăr am făcut greșala să afirmăm așa ceva (că adică Zanzibarul ar fi o insulă), însă nu noi ... sunt acum convinși? răspundem: Suntem convinși că, pe lângă insula Zanzibar, mai e și un stat cu același nume, însă ne felicităm că în același timp v-ați convins și d-voastră că data intrării d-lui Xenopol la Voința națională nu coincidează cu «invențiunea» insulei Zanzibar. De altminteri n ... și 6°2' lat. sud, 80 kil. pe 25 etc." * Pornind de la Zanzibar, unde ajunserăm? Nici prin gând nu i-ar trece cuiva. Iată ce citim în L’IndĂ©pendance roumaine din 12/24 iunie: „Siguranța publică în Grecia. — Zilele trecute, un tânăr numit Gogo, fiul lui Hagi ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - O doină postumă
... ger și pe ploaie, Când ședea ciocoiul lângă calda-i vatră; Acum port o haină care nu se moaie: Țărână și piatră! Frații și copiii, ce-au rămas în gheară, Din a lor durere auzindu-mi cântul, De la ciocoime atâta să ceară Cât mi-a dat ...
Ion Luca Caragiale - Știri franceze chestiunea Dobrogei
... un izvor absolut sigur, totuși facem rezervele noastre în privința unor amănunte. De aminteri, corespondența aceasta are destulă importanță pentru a ocupa locul, ce credem de cuviință a-i da. Incidentul român cu Dobrogea, după această corespondență, datează de aproape cinci luni. Mai nainte chiar de a ... Șuvalof, în trecerea lui prin Buda-Pesta, n'a atins acolo nicidecum cestiunea Dobrogei și României, declarând că nu știe nimic din incidentele ce
Vasile Alecsandri - Românii și poezia lor
... românesc unul din neamurile cele mai înzestrate cu daruri sufletești! Ce puternice simțiri se deșteptaseră atunci în noi, la dulcele și sfânt nume de patrie! Ce entuziasm măreț ne cuprinsese la falnicul nume de român! Cât eram de veseli; cât eram de fericiți atunci! Îți aduci și tu aminte? În ceasurile ... poștă românească cu opt cai? Caii aleargă cât le apucă piciorul; postașii chiuiesc cât îi ține gura, pocnind necontenit din harapnice, și căruța sau caleașca ce coboară văile, trece podurile, suie dealurile cu repejunea drumului de fier... din Austria. Tot drumul e un vârtej spăimântător în care călătorul are prilej de ... sufletul de bucurie! cum îi crește inima în piept ca frunza în pădure! cu câtă mulțumire el cată la noua podoabă a naturii ce acoperă locul nașterii sale, cu câtă veselie el vede luncile înverzite, câmpiile înflorite, holdele răsărite! Românul se renaște cu primăvara! El întinerește cu natura, căci ... la pălărie, să asculte cântecele păsărilor și să zică atunci câte o doină de jale, de dragoste sau de hoție. Pentru dânsul primăvara este un timp de simțiri puternice și ademenitoare. Gingașele flori ale câmpului îi aduc aminte de copile românce cu ochii mari și vioi, cu fețe rotunde și albe ...
... ieri un unchiaș... azi un copil!... Viața și bătrânețile... nădejdea și dezgustul!... unuia-i zâmbea viitorul, cum zic poeții; celalt trecuse prin toate nevoile... și ce nevoi!... ale săracului. Sărmani trufași ce suntem! Noi credem că vom face zgomot pe lume... și apoi o lopată de pământ acoperă tot ce am fost, și s-a mântuit!... Niciodată n-am putut să-mi deslușesc lămurit aceste două cuvinte: moarte și nimicire . Poate că vecinătatea ... decât a citi ce s-au petrecut cu Mirabeau și vor cunoaște dintr-acelea toate părerile mele în asemenea materie. S-apuc dar lucrurile ce mă privesc pe mine de la căpătâiul lor. La 25 ale lunii februarie s-a jucat pentru întâia oară Provincialul la Teatrul Național ... este cenzură, ori nu este!" Mă sui cu aga în trăsura lui și mă pune la dreapta, drăguțul! Nu-mi aduc aminte vorbele fără șir ce am schimbat cu aga; eram departe, foarte departe de ce mi se pregătea și mai ales de locul, de unde aveam a scrie acestea; nu știu să-l fi zărit vreodată pe vreo ... ...
Ion Luca Caragiale - O cronică de Crăciun...
... frumos și nu ciuruit de greșeli... — Binențeles; ...dar... — Dar ce?... — ...Ia priviți afară, ce vreme! În adevăr, e un vifor strajnic. — Ce are-a face vremea — zic eu — cu cronica noastră? — Nu prea are; dar... mă cheamă părintele la masă; mereu îmi ... haz, iar înțeleptul bătrân, moș Oancea Tureatcă, un fel de „povestea vorbei" în carne și-n oase, zâmbind cu adânc înțeles, șoptește: „Vezi ce face pustia de dragoste, vere?... Aolică, ce-am ajuns, să iubim pe subt ascuns!" Și așa se sfârșește frumoasa povestire la fila o sută — prea degrabă!... păcat! Desigur nu sunt un ... un copil care a primit de mic o distinsă educație literară franceză în casa părintească; la anul, termină liceul; e încă minor; dar ce talent! cu ce facilitate și personală apucătură îți aruncă rima ! L-am întrebat, când, sfios, mi-a adus întâia oară câteva poezioare, niște adevarate perle: â ... žDomnule Iancule, cronica dată de d. Caracudi am oprit s-o culeagă; acuma nu merge; trebuie amânată pân' la primăvară. Stăm pe loc cu numărul. Ce e de făcut? Vă rugăm, veniți cât se poate mai curând." Nu înțeleg... Ce să fie? Iute, mă sui într-o birje...
George Coșbuc - Noapte de vară
... De la grâu. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși copiii vin; Satul e de vuiet plin; Fumul alb alene iese Din cămin. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnotat. Focul e-nvelit pe vatră, Iar ... Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad; Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. Dintr-un timp și vântul tace; Satul doarme ca-n mormânt Totu-i plin de duhul sfânt: Liniște-n văzduh și pace Pe pământ. Numai dorul mai colindă ...
Petre Ispirescu - Prâslea cel voinic și merele de aur
... cele aurite, nu mai voia să știe de hoți. Fiul său însă nu se lăsa cu una cu două, ci, arătând împăratului dâra de sânge ce lăsase pe pământ rana ce făcuse hoțului, îi spuse că se duse să-l caute și să-l aducă împăratului chiar din gaură de șarpe. Și chiar de a ... să-l piarză; de aceea și voiră bucuros să meargă. Ei se pregătiră și porniră. Se luară, deci, după dâra sângelui și merse, merse, până ce ieșiră la pustietate, de acolo mai merse oleacă până ce dete de o prăpastie, unde se și pierdu dâra. Ocoliră împregiurul prăpastiei și văzură că dâra de sânge nu mai înainta. Atunci pricepură ei că ... lăsă și cel mai mic din frați și, de ce mișca frânghia d-aia îl lăsa mai jos, și-l lăsară, și-l lăsară, până ce văzură că frânghia nu mai sta întinsă, cum este când are ceva atârnat de capătul ei. Atunci frații ținură sfat și ziseră: - Să așteptăm până ... la poartă, începu să strige: - Hâm! hâm! aici miroase a carne de om de pe tărâmul cellalt; și, văzând pe fiul de împărat ce ...