Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU FACE NIMIC
Rezultatele 681 - 690 din aproximativ 745 pentru NU FACE NIMIC.
Nicolae Filimon - Schițe trase din viața și scrierile muzicale ale celebrului maestru G. Verdi
... cu opera Oberto di San Bonifacio , care fu interpretată de d-la Marini și Chav și de d-nii Salvi și Marini. D-astă-dată nu vom intra în amănuntele modului reprezentării primului său uvragiu, fiindcă voim mai întîi să finim tot ce privește la lucrările ilustrului maestru. Arătăm numai că ... a-l dobîndi. Zece luni după aceasta Verdi duse o viață fără speranță și fără proiecte, o viață, zicem, de apatie și melancolie, în care nu îndrăzni a cere nici o distracțiune de la artă, pentru că cunoștea neputința ei de a-i alina o durere atît ... prisos a mai adăoga că toate teatrele principale din Italia voiră a avea opere noi de Verdi. Astfel, junele maestru, care nu avea lipsă de esperiință, preferă pe impresarii aceia cari îi oferiră mai multe avantage și se legă cu dînșii pentru patru ani, după ce mai ... incomplecte și talentele cele mai limitate, dar prin abilitatea sa scoase dintr-însele cele mai admirabile efecte; iată dar una din calitățile sale, care îl face atît de distins între maeștrii contimporani. Numele cele mai celebre ale lumii teatrale, care prin marele lor succese deteră o suvenire despre epocele cele mai ...
Dimitrie Anghel - Calvarul florilor
... lor, și întîiele mele visuri le-am scuturat din caliciul florilor. Ele, din vremile cele mai vechi, au spus în graiul lor mut ceea ce nu poate spune gura, au fost semnul de pietate al celor morți, cununa celui victorios, ghirlanda zilei de sărbătoare, prinosul de dragoste iubitei. În orașele mari ... se perindă ca niște călători ce vin și pleacă, de la umila viorică, pîn' la capricioasa crizantemă. Crizantemele mai cu seamă, așa de variate, încît nu găsești două la fel, de nenumărate culori și nuanțe, au ajuns, după cum era la antici asfodela, să împărățească imperiul morților. E ziua lor. De ... lor albe deasupra monumentelor, priveau cu ochii lor de piatră ; ramurile copacilor funebri se mișcau murmurînd ; cerul își pleca veșmîntul lui albastru și împăciuitor, dar nimic nu oprea mîna răufăcătorilor. Coșurile o dată pline din adumbritul țintirim de la Belu, din pămîntul celui de la Sfînta Vineri, din acela de la Ghencea ... la șosea. Aci, de-a lungul aleilor de tei, trăsurile treceau, și frumoasele zilei, trecătoarele frumuseți ca și ale florilor, modernele amazoane ce nu ...
... ntrecea la cîntare. Stătu să le asculte: toate pe rînd cîntară, Care prost, care bine, talentul și-arătară. Iar bietei coțofene îi cerură iertare Că nu-i dau ascultare: Îi ziseră: „Taci, soro, te roagă obștea noastră: Despre cîntec, ne iartă, ești ca un cuc de proastă“. Asfel păți ... rîs ea fu luată, Și cu un cuc nemernic de toate comparată. De asemenea cinste cucul supărat foarte, Se duse mai departe; Dar oriunde mergea, Nimic alt n-auzea. În sfîrșit obosit, Și desnădăjduit, La cuibul său veni, Făr-a se mai opri. Puii cît îl zăriră Pe loc ... îl întrebară: „Ce mai veste p-afară?“ „Urîtă — le răspunse — și vrednică de jale: Am umblat multe locuri, dar nu m-am mulțumit. Toate îmi par schimbate și toate merg la vale, Păsările sînt bete și lumea-a nebunit.“ Tot omul ... este aspru judecător, Dar judecata obștii e o învățătură. Mulți ce se cred pe sine un ce rar în natură Mai lesne zic că lumea nu
Mihai Eminescu - Povestea Dochiei și ursitorile
... mi-i pădurea rară. Dar în iarba cea frumoasă N-a intrat vrodată coasă Unde mi-i pădurea deasă. De desișul din pădure Nu s-atinse vro secure. Cât de naltu-i, cât de mare, Nicăieri nu vezi cărare, De și-ar pierde urmele Ciobănași cu turmele. La temei de codri deși Nu-i cărare ca să ieși, Ci-i rariște de brazi Și un ochi voios de iaz Și doi tei ca niște frați, La tulpină depărtați ... Că bărbatul mi-au murit, Teiu-acesta am sădit, Crește teiul și-nflorește Și viața mi-o umbrește. Și în umbră-i cum trăiesc, Eu nu mai îmbătrânesc. Dragul mamei copilaș, Multe-n lume spune-ți-aș, Dar mă tem să nu mă lași, Ci mai dormi, mări, un pic Că ești crud de ani și mic, Dormi la umbră, dormi în pace, Că mama ție ți ... băiat, Să fii mare împărat, Căci așa fel ți-a fost dat. Alta-i zice: Â Să fii tare Fără de asemănare, Cum nu e viteaz sub soare. Zise-a treia: Â Fii cuminte În purtare și cuvinte, Și isteț să fii cu duhul, Cum e luna ...
Titu Maiorescu - O cercetare critică asupra poeziei române
... Bărnuțiu nu e om de știință, că Șincai nu e istoric, că Societatea Academică Română e stearpă, că cele mai multe ziare și poezii nici nu merită acest nume; de ce să fie totuși așa de amar combătute? Tot sunt creațiuni de cultură, forme fie și goale pentru primirea cuprinsului viitor ... în lemn sau în piatră, pictura și-o exprimă prin culori, muzica prin sonuri. Numai poezia (și aci vedem prima ei distingere de celelalte arte) nu află în lumea fizică un material gata pentru scopurile ei. Căci cuvintele auzite nu sunt material, ci numai organ de comunicare. Cine aude silabele unei poezii sanscrite fără a înțelege limba sanscrită, deși poate primi o idee ... și de eufonia cuvintelor, totuși nu are impresia proprie a lucrării de artă, nici partea ei sensibilă, nici cea ideală; fiindcă sonul literelor nu are să ne impresioneze ca ton muzical, ci mai întâi de toate ca un mijloc de a deștepta imaginile și noțiunile corespunzătoare cuvintelor ... însă cuvintele poeziei sunt de regulă numai un mijloc de comunicare între poet și auditoriu. Unde este atunci materialul sensibil al poetului, fără de care nu
George Coșbuc - În miezul verii
... holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniștea-i deplin stăpână Peste câmpii arși de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; și nu se-ngână Nici o boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntruna, parcă vine Din adâncul firii pline De repaos. Și cât ... pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă. Nici un nor văzduhul n-are Foc sub el să mai ascunză; Nici o pasăre prin zare, Nu se mișcă-n lumea mare Nici o frunză. Singur vântul, colo, iată. Adormise la răcoare Sub o salcie plecată Somnuros în sus el cată Către ...
Ion Heliade Rădulescu - Mihaida
... A gloriei cu care își cinge cerul fruntea Când răcoritei sfere anunță abondanța. Cu ochii săi cerulii înamorat îl vede, Preveghetor l-ațintă, să nu-l atingă rază, Să, nu-l scoale lumina. Astfel o mumă vine, S-apropie de leagăn la pruncul său cu sânul Și cu surâsu-n buze, în pieptu-i cu ... cunoscute Lui Mihail cel Mare. Arhangelul e-n ceruri, Și domnul se deșteaptă, drept în picioare sare. Și caută, ș-ascultă, și n-aude nimica, Nimic străin nu vede. A candelei lumină Se nalță și se lasă, și vasul ei cel sacru Se leagănă ușure p-aureea-i catenă, Și un ... mă-nțelege. Păstorul ce veghează Când turma e-n pericol, și prințul ce nu doarme Când îngenunche țara, din ochi își cunosc păsul, Nici unul nu e iudă... Se cere-aci unire, Bărbați a te încrede, făcuți a te-nțelege... Mult poate chiriarhul cu viața cuvioasă... E ... să reforme și inima, și mintea Popoarelor căzute, când răul predomină Pe mic și peste mare, și toți s-abat din calea Prescrisă omenirii, și nu ...
Mihai Eminescu - Sărmanul Dionis
... obiectele ce le văd, privite c-un ochi, sunt mai mici; cu amândoi — mai mari; cât de mari sunt ele absolut? Cine știe dacă nu trăim într-o lume microscopică și numai făptura ochilor noștri ne face s-o vedem în mărimea în care o vedem? Cine știe dacă nu vede fiecare din oameni toate celea într-alt fel, și nu aude fiecare sunet într-alt fel — și numai limba, numirea într-un fel a unui obiect ce unul îl vede așa, altul ... sufletească de a-și crea o soartă mai fericită, el știa că în "această ordine a realității", cum o numea el, nu-l va întâlni nici un zâmbet și nici o lacrimă -neiubit și neurât de cineva, se va stinge asemenea unei scântei după care nu-ntreabă nimenea — nimenea-n lume. Casa lui de pustnic, un colț întunecos și painjinit din arhiva unei cancelarii, și atmosfera leneșă și flegmatică a ... în afumatul perete. Orologiul, fidel interpret al bătrânului timp, sună de 12 ori din limba sa de metal, spre a da lumii, ce nu ...
Vasile Alecsandri - Extract din istoria misiilor mele politice
... încredinț at că e scris de Ruscalla. Noi, românii, îi suntem mult datori și s-ar cuveni să-l recunoaștem de cetățean român, fiind el nu numai unul din cei mai fierbinți patrioți ai Italiei, dar și unul din cei mai devotați patrioți ai României. După o lungă și interesantă conversație ... toate ministerele. Găsii pe Exelența Sa într-un mic cabinet, dinaintea unui birou încărcat de hârtii, expediind ordine și telegrame în toate unghiurile Italiei. Cine nu cunoaște astăzi numele acestui om mare, acestui ministru care prin talentele sale de administrator, prin tactul său politic, prin energia sa înțeleaptă, prin cunoștințele sale ... începutul unei ere noi în sistemul politic al Europei. Ele vor pregăti prin triumful lor unirea tuturor italienilor într-un singur corp, căci astăzi nimeni nu se poate împotrivi ca faptul minunat ce s-a realizat la poalele Carpaților să se realizeze și la poalele Alpilor. „Cu un ... la care răspunsei cu franchețe fără a exalta calitățile și fără a ascunde defectele noastre, căci mi se părea că vorbesc nu cu un străin, ci cu un compatriot. Apoi rugai pe dl ministru să grăbească trimiterea unui consul sard în Principate și să binevoiască a ...
Nicolae Filimon - Lăutarii și compozițiunile lor
... Nicolae Filimon - Lăutarii şi compoziţiunile lor Lăutarii și compozițiunile lor de Nicolae Filimon Scriind acest articol asupra lăutarilor din România, nu ne propunem a face o dizertațiune istorică, căci atunci am atinge, fără voia noastră, cestiunea muzicei naționale, și nu a sosit încă timpul spre a ne ocupa de o materie atît de importantă și dificilă de tratat. Scopul dar al ... dau lăutarilor de le esecută. Din nenorocire însă, aceste compozițiuni, afară de nume, nu au într-însele nimic naționale, și dacă muzicanții noștri cei mari nu se vor sili a crea și a stabili tipul unei muzice naționale, cel puțin prin forma ritmului și a cadințelor ... vodă Ghica (1822) și pînă în ziua de astăzi, punem în vedere lectorilor noștri cîntecele acestea: I Frunză verde de orez, Vezi cu ochii și nu-mi crezi. II Cînd toca la Radu-vodă, Ședeam cu puica de vorbă. III Nu mă pedepsi, stăpînă, Și-mi spune de mă iubești. IV Aoleo, ce bătăioasă, Nici cu asta nu țiu casă! Melodiele acestor cîntece sunt scrise în timpul lui Caragea, Alexandru Suțu și Grigorie-vodă Ghica. Cele cu no. I, II și III sunt ...
Titu Maiorescu - Despre progresul adevărului în judecarea lucrărilor literare
... peste interesul strâmt al individului și a găsit în capul celui ce o produce acel prisos al concepțiunii care îi dă valoarea universală. Nu scopul de a ajunge la un folos individual prin scriere; nu deșertăciunea de a te vedea trecut printre autori; nu ambițiunea de a întrece pe alții, nu aceste interese personale îți dau dreptul de intrare în literatură. Numai entuziasmul impersonal pentru ceea ce știi că este adevărat în gândirea ta și pentru ... Cum ajunge a fi, din gândul și din simțirea unui om, gândul și simțirea tuturor oamenilor de cultură? Cu alte cuvinte: cum se face progresul în recunoașterea și primirea adevărului? Când vorbim dar aici de progresul adevărului, nu ne gândim la vreo abstracțiune metafizică; nu ne oprim la celebra îndoială a scepticului Pilat: ce este adevărul? Nici la cercetarea teoretică dacă există sau nu frumosul absolut. Tot așa de puțin ne ocupăm de analizarea cauzelor și efectelor progresului general al spiritului european, așa cum au încercat-o Buckle și ... este un artist corect, cu atâta mai puțin îl va declara o critică dreaptă de un componist adevărat și cu inspirațiuni frumoase“. Ast[...]nsă