Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VIN
Rezultatele 681 - 690 din aproximativ 1810 pentru VIN.
Vasile Alecsandri - Hora țigănească
Vasile Alecsandri - Hora ţigănească Arde-mă și frige-mă, Pe-un cărbune pune-mă! De mă-i pune pe-un cărbune, Ibovnicul nu ți-oi spune. De mă-i pune-ntr-o frigare, Ibovnicul vină n-are! De mă-i bate cu-o vărguță Peste ochi și peste țâță, Tot m-oi duce la portiță Să dau altuia guriță. De mă-i bate cu gardul, Tot m-oi iubi cu altul! Așa-mi cere sufletul, Așa-mi este umbletul. Via-n vară înflorește, Iar în toamnă, cum rodește, Vine graur de-o ciupește. Eu de ieri am înflorit; Sânu-mi încă n-a rodit Și îl arde-un foc cumplit. ↑ Vestitul poet rus Pușkin a tradus această horă din românește și a introdus-o în poemul său intitulat
Vasile Alecsandri - Hora (Alecsandri)
Vasile Alecsandri - Hora (Alecsandri) Hora de Vasile Alecsandri Iată! hora se pornește Sub stejar, la rădăcină. Iată! hora se-nvârtește... Vină, puico, vină. Lângă mine vin, drăguță, Să te pot strânge de mână Ca ieri seara, la fântână; Mario, Măriuță! Duh-de-Spaimă! Piei-Nălucă![2] Sună bine-n cobză, sună, Să nu-ți fac spetele strună Și chica măciucă. Tu, fes-Roș cu giubea lungă! Din arcuș trage mai tare, Căci în gard am un par mare Și mulți bani în pungă! Tot așa pân-în deseară! Mult frumoasă-mi e puicuța, Ca o zi de primăvară, Maria, Măriuța! Tot așa, tot voinicește! Nu mă dați, măi, de rușine, Căci gurița ce-mi zâmbește Vâră dracu-n mine. Mi-am pus flori la pălărie, Mi-am pus flori, mi-am pus mărgele, Să se uite cu mândrie Puicuța la ele. Am cămașă cu altiță, Tot de fir și de mătasă, Am pe spate-o durduliță... De nime nu-mi pasă! Nici de vornic, nici de dracul, Nici de vrajă ciocoiască, Nici de turc, nici de cazacul... Țara să trăiască! Bateți toți într-o lovire Să vuiască-n fund pământul; Lumea-ntreagă să se mire, Și Dumnezeu sfântul! Sunt ...
Vasile Alecsandri - Hora de la Plevna
... fete Opt godaci ș-un godăcel, Toși cu râtul de oțel. Las' să fete mii de mii... Trageți hora, măi copii! Ne-a veni și nouă-odată Zi de plată și răsplată Să-l aducem la aman Pe Gaziul de Osman. Vie!... ura!... la Bălcani! Trageți hora, măi curcani ...
Vasile Alecsandri - La poeții români
Vasile Alecsandri - La poeţii români La poeții români de Vasile Alecsandri Precum în vară dulci păsărele Sosesc voios Și pe un arbor cuprins de ele Cântă frumos; Veniți aice cu-a voastre lire Voi ce aveți Pe frunte raze de nemurire O! juni poeți! Voi, care-n focul ce vă străbate Visați cu dor Glorii, plăcere și libertate Și dulce-amor! Veniți s-aduceți o închinare De nobili fii Celor ce țării au dat salvare În vijelii. Cântați trecutul ce se mândrește De-ai săi eroi, Ș-a cărui rază se răspândește Lin peste noi. Cântați Unirea, fala străbună Cu glas sonor, Căci poezia adânc răsună Între popor! Cântați căci lumea trece, dispare, Visele per, Însă-a juniei dalbă cântare Zboară la cer, Ș-acolo merge de se unește Cu sfântul cor Ce în lumină cântă, slăvește Pe creator... Când mâna morții rece s-apasă Pe-al vieții fir, Dulce-i cântarea ce-n inimi lasă Un suvenir! București,
Vasile Alecsandri - Lelețico, draga mea
... Vasile Alecsandri - Leleţico, draga mea Lelitico, draga mea, Guriță de floricea! Când a veni sâmbăta, Leagă de codița ta Un fir galben de mătasă Și mi-l scoate pe fereastră. Când voi veni
Vasile Alecsandri - Puica bălăioară
Vasile Alecsandri - Puica bălăioară Frunză verde sălcioară, Puiculiță bălăioară, Tu n-ai tată, eu n-am mamă, Amândoi suntem de-o seamă, Tu n-ai frați, eu n-am surori, Amândoi ca doi bujori. Vină, vină, puiculiță, De m-adapă cu-o guriță, Vin' că dorul mă omoară Și mă arde ca o pară. Vai de mine! n-am crezare! Puica-mi zice-n gura mare: ,,Omorî-te-ar dorul meu Că tu ești viclean și rău, Și tu vrei a mă-nșela, Iară nu a mă
Vasile Alecsandri - Sfârșit de toamnă
Vasile Alecsandri - Sfârşit de toamnă Sfârșit de toamnă de Vasile Alecsandri Oaspeții caselor noastre, cocostârci și rândunele, Părăsit-au a lor cuiburi ș-au fugit de zile rele; Cârdurile de cocoare, înșirându-se-n lung zbor, Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor. Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită, Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită; Frunzele-i cad, zbor în aer, și de crengi se deslipesc, Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc. Din tuspatru părți a lumei se ridică-nalt pe ceruri, Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri. Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori. Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăț călare! Vântul șuieră prin hornuri, răspândind înfiorare. Boii rag, caii rânchează, cânii latră la un loc, Omul, trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc. Mircești,
Vasile Bob-Fabian - Moldova la anul 1821
Vasile Bob-Fabian - Moldova la anul 1821 Moldova la anul 1821 de Vasile Bob-Fabian Informații despre această ediție Publicată în Foaie pentru minte, inimă și literatură (1839) S-au întors mașina lumei, s-au întors cu capu-n gios Și merg toate dimpotrivă anapoda și pe dos, Soarele d-acum răsare dimineața la apus Și apune despre sară cătră răsărit în sus. Apele schimbîndu-și cursul dau, se-ntoarcă înapoi Ca să bată fără milă cu izvoarele război ; S-au smintit să vede firea lucrurilor ce la vale Aflîndu-se din vecie, urma pravilelor sale. Ș-au schimbat se vede încă și limbele graiul lor ; Că totuna va să zică di mă sui sau mă pogor. Toate pîn' acuma cîte se părea cu neputință Ieșind astăzi la ivală, vor putea avè credință ; Vreme multă n-a să treacă, ș-a ara plugul pe mare La uscat corăbierii nu s-or teme de-necare ; Ce-a să zic-atunci pescariul, cînd în ape curgătoare Îi va prinde mreja vulturi și dihanii zburătoare ; Ce-a să zică vînătorul, cînd în loc de turturele Nevăzînd nici cîmp, nici codru, va pușca zodii și ...
Vasile Pogor - Poezie Poezie de Vasile Pogor Informații despre această ediție Neam vine și neam să trece, iar pămîntul în veci stă, Din visul zădărniciei aceasta mă deșteptă Muritoriu că este omul, toți o știu și o simțesc Dar puțini la adevărul vremelniciei gîndesc. Iubirea acea de sine ce în lume mișcă tot Din cuvîntătoriu îl face dobitoc pe om nitot. Cu nadă înșălătoare îl zmulge din adevăr Și-n prăpastia pierzării îl tîrîește de păr. Decît toți a fi mai mare, în patria mea dorem Și pentru pogorîtorii cei din mine o gătem. Aceasta cum se lucrează ? Să lucrează prin păcat. Ca să calc în așa treaptă, trebuie să fiu bogat, Ca să adun bogăție urmeaz-a fi răpitoriu, Crud, nemilostiv, sălbatec, mincinos și-nșălătoriu. Dar bogați mai sînt și alții ; trebuie sau să-i zatresc, Sau cu chipuri oarecare viclene să-i sărăcesc, Și pe toți cei deopotrivă cu mine să-i împilesc Și un drit cu osibire oarecare să-mi păstresc. Sufletul să-l dau uitării, cugetul neascultat Cu a sale mustrări toate să-l înnăduș prin păcat. Sîngele celui deaproape să-l privesc neoțărît Cum gîlgîiește cu spumă de ...
... De-ai şti... De-ai ști... de Veronica Micle De-ai ști, iubite, cât de mult Mi-i dor ca glasul tău s-ascult, Ai veni pe-aripi de vânt Și mi-ai spune un cuvânt. Vorba fie rea sau bună, Am vorbi-o împreună, M-ai vedea, eu te-aș ...
... tot afundați. Și gâtul acest alb, rătund și grăsuliv Va rămâne supțiri, zbârcit și uscățiv. Și acest cap ci părul pe el împodobești Pleșuvire va veni, și iată că-l gătești. Și deci când oi vide-o, așa să socotesc Că o văd ochii mei după cum și vorbesc. Atunci adivărat ...