Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru BUN SIMT
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 529 pentru BUN SIMT.
Alexandru Macedonski - În răstriște
... răstrişte În răstriște de Alexandru Macedonski Firește, sunt un biet nebun... -- Când lumea e ce este Trăiesc ca în poveste Și la nimica nu sunt bun... -- Firește, sunt un biet nebun. Zadarnic am copii și casă... Mă simt tot omul de-altădată, Iubesc pe loc, urăsc îndată... Fatalitatea mă apasă... Zadarnic ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VII
... nu știu că greșesc; Iar alții cunosc răul, dar nu au îndrăzneală Să se împotrivească plecării cei nătânge Ce-i trage către fapte lipsite de bun simț. De-ai întreba pricina acestei rătăciri, Obștescul glas răspunde: Că nouă din născare Ne-a dat natura suflet plecat spre amăgire Și ... vârî în inimi; și tot ce pre un tânăr Înconjură, formează a lui firești plecări. Nu e de-ajuns sămânța s-aducă rodul bun; Îi trebuie și timpul să fie cald, statornic, Pământul lucrat bine, udat când trebuiește; Și gunoiat în vreme, căci altfel în zadar Nădăjduiești în rodul ...
Mihai Eminescu - O, stingă-se a vieții...
... raclă! N-aflai loc unde capul în lume să mi-l pun, Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun, Căci n-am avut metalul demonilor în vine, Nici pacinica răbdare a omului de bine, Căci n-am iubit nimica cu patimă și ...
... unde-o fi? Dar mâine va veni! Știu eu, Că-mi spune inima! Și-al meu, Al meu de-acum în veci va fi; Ce bun e Dumnezeu! Tu, vânt de seară,-n calea ta Nu l-ai văzut venind cumva? Și nici tu, nor, nu l-ai văzut Prin multe ... de-atunci? O, cum s-adun În vorbe-atâta gând pribeag, Și cum să-ncep... O, dă-mi toiag! O, cât ești de frumos și bun Și cât îmi ești de drag! Dar n-a venit!... Și ea cu zor Oprea din drum pe călător, Râzând cu hohot îi ... E noapte-acum... ba încă nu-i... L-am așteptat: atât aș vrea Să pot de-acum să-i spui! Dar într-o seară ea simți Că azi e cea din urmă zi: Ori vine azi de undeva Iubitul ei și-o va lua, Ori dacă nu, când va veni El ...
Ion Heliade Rădulescu - Elegie I. Trecutul
... l gonești; El cere pieptul, tu îl ferești... Și-ndat' el inima împresoară. O fură! zboară, și nu-l mai vezi: Pe loc te pipăi, simți ce-ți lipsește, O ceri, o cauți, ea se unește Cu-a mea-mpreună, și tu oftezi. Dincoaci eu mâna plin de sfială ...
Nicolae Gane - Piatra lui Osman
... acel minut treceau prin mijlocul grupelor Mihai și Irina, țiinduse de mână. Logodna era săvârșită. Toată lumea se scula înaintea lor, să le ureze trai bun și fericit. Mihai pășea mândru și drept ca un brad; în ochii săi strălucea bucuria; iar Irina mergea legănându-se ca și cum n-ar ... pe fața Irinei și acei puțini, care au văzut această schimbare, crezură negreșit că vine de la rușinea ce simt fetele în momentul logodnei. Un bun observator însă, ar fi zărit tot atunci o figură arămie, cu doi ochi mici în cap, alunecându-se ca o șopârlă prin mulțime și înaintând ... greș nu face; ș-apoi unde l-ar putea vreodată suferi Irina? În acel moment Osman nu era decât la doi pași de Irina; ea simți
Ion Luca Caragiale - Boris Sarafoff
Ion Luca Caragiale - Boris Sarafoff Boris Sarafoff de Ion Luca Caragiale Apărut în 1899 Pe vremea conflictului româno-bulgar... La cunoscuta ospătărie Enache, în compartimentul popular, unde unele feluri de bucate se servesc și cu jumătatea de porție, se află, cătră ora două după amiazi - oră la care toată lumea de rând a plecat de la dejun - o companie de patru tineri, urmând o dispută destul de animată. Cine sunt acești tineri? Asta puțin importă. Să zicem că-i cheamă A, B, C și D. Ce sunt acești tineri? Asta importă mai mult, și asta o s-o înțelegem, dacă vom urma cu atenție călduroasa lor dispută. Să ascultăm... A. (cătră D.): Poftim! două fără douăzeci și cinci! Unde e?... D. (foarte îngrijat): Știu eu?... în orice caz, nu stric eu! A. (cătră D.): Da' cine? eu?... B. (cătră D.): Dumneata strici, firește! Dacă nu erai dumneata, nu-i pierdeam urma! nu ne scăpa așa! C. (cătră D.): Dacă dumneata nu te simțeai capabil să-l aduci negreșit, de ce te-ai băgat? D.: Domnilor, eu vă spun că vine, mi-a zis că vine, dar că nu ne ...
Constantin Stamati - Roman din Vrancea în orașul Iași
... mirat de ospețimea Acestor păstori cucernici, și-n glas au mărturisit: "Ce-nsemnează învățătura și-a Europei istețime, Dacă omul firesc este mai bun și mai fericit?" Mai ales din toți francezii, tânăr mai civilizat, Valter privea cu plăcere acest olat răsfățat. Căci firea lui era blândă, la gusturi ... și iute, la luptă nebiruit. Iar frumusețea trecătoare ce timpul în grab’ ne ia, Deși îl împodobisă, el părea că nici știa. El era și bun și darnic, însă făr’ să măgulească, Și ochii lui rostea dulce, suflet duios și simțit, Căci deși-n oraș trăise, însă cu viața câmpească, Și ...
Garabet Ibrăileanu - Înrâurirea artei
... doi oameni cu o figură identică. A avea aceeași stare sufletească însemnează a avea același fel general de a simți, gândi și voi. Însă cine poate fi sugestibil de simțirile unui artist, cine, cu alte cuvinte, are o viață asemănătoare sufletească cu a lui ...
Nicolae Gane - Cânele bălan Cânele bălan de Nicolae Gane Ce poate fi mai vesel decât un școlar în vacanțe! Îmi aduc aminte ca acuma, când profesorul mă chemă în salonul de așteptare și-mi dădu o scrisoare a cărei pecete purta niște inițiale binecunoscute mie, și a cărei adresă era scrisă de-o mână asemine binecunoscută mie, mâna prietenului meu. Cu ce strângere de inimă deschisei scrisoarea! Prin ea mi se vestea că Constantin viziteul, o slugă veche și credincioasă, sosise cu trăsura spre a mă duce la moșia părintească pentru timpul vacanțelor. Scrisoarea era scurtă, dar întovărășită de câteva gavanoase cu dulceață, o cutie de rahat și câțiva galbeni de cheltuială pe drum. Prin post-scriptum tatăl-meu îmi zicea să iau sama să nu răcesc. O, dulci și sfinte tinerețe! De mi-ar fi pus cineva la picioare comorile lumii, n-aș fi fost mai fericit decât gândind la călătoria ce aveam să fac pănă acasă, și la cele două luni de vacanțe, două luni mari, nesfârșite, pline de desfătări. Gavanoasele cu dulceți mi le-a luat profesorul, deși, în buimăceala mea, nu țin minte să i le fi ...
... Dimitrie Anghel - Ex voto Ex voto de Dimitrie Anghel Publicată în Viața românească , V, 7. iul. 1910. p. 49—57. Prieten bun, fantomă acuma și tu, nu știu de ce-mi amintesc de tine în seara asta misterioasă... Afară fulgeră și geamurile întunecate ale odăiei mele se ... buni, care se umezise de lacrămi la vederea sîngelui roșu pe catifeaua zăpezei, și singura mea părere de rău e că nu am putut fi bun ca tine în viață. Am urmat drumul, și către seară am intrat într-o casă gospodărească, al cărui stăpîn murise nebun. Prin geamuri se vedea ...