Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU GURA MARE
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 558 pentru CU GURA MARE.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul
... prinde ochiul, dincolo de hanul din răscruci, stă casa lui Căliman potcovarul, mai mult fâșii și petice de pământ galben decât văruială. Pornită pe spate, cu olanele de pe acoperiș zobite și mucede, împănate cu mușchi, și mai sus îi cresc două urechelnițe cu solzi groși și verzi. Pe prispa ferită de streașina lată, plină cu scule, cu troace, șade în colacul picioarelor Căliman potcovarul. Negru, uscat și ars în obraji, cu ochii mari și albi, cu luleaua stinsă și pleoștită într-o parte a gurii, când pifăie aruncă scrumul în sus și-și dezvelește, din buzele mari și din ... atârnă în gura unui copil, ce suge cu sete, umflându-și bucile galbene. Căliman, înfigându-și pipa în brâu, scoase din poala cămășii un clondir cu rachiu și-l aduse la gură. — Iar gâlgâi, Călimane, zise Raluca, și iarna vine, și copiii-s goi... — Eh, las' să vie, las' să fie... răspunse Căliman, și-și ... fost ziua? V-a mers în târg? Ați dat de oameni? V-a luat gura? Ce mormăiți? Deh! Vă țineți mari cu banii în pungă! Umpleți mâna, colea, la bâcu! Orbul Olănitei a adus de la târg trei sfanți, și e ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Păcătoasa
... vestitor, Nevrând, femeia frica simte, I se sfiește-a ei privire, Dar iată își aduce-aminte De ce-a vorbit și, cu zâmbire, Din scaun repede se scoală Cu un pahar de vin în mână Și, fără orișice sfială, Rostește, de-ngâmfare plină: „Tu ești Acel ce ne înveți De sine să ne ... pe frunte, Și lâna-mbrăcămintei Sale -- Hitonul cel din in — ascunde Sărăcăcioasa țesătură, Frumos statura-i învelește; Și barba pe la dulcea gură Ușor și moale se crețește. Dar ce putere în privire, Blândețe și milostivire! Așa senină adâncime A milei și a bunătății ... S-a stins vorbirea-n așteptare, Stătut-au toți în nemișcare. Și El, în pacea cea adâncă, A stat la ușă cu blândețe Și a privit cu mare tângă La păcătoasa îndrăzneață. VI Părea că-n față strălucește Frumoasa stea, ce prevestește Veniera zilei ce-i dorită, Și-n inima cea pângărită Hristos ... Și viața sa răutăcioasă Nenorocita păcătoasă Într-o clipire a văzut. În groază ea a înțeles Ce daruri adunate-n vânt ...
... vestitor, Nevrând, femeia frica simte, I se sfiește-a ei privire, Dar iată își aduce-aminte De ce-a vorbit și, cu zâmbire, Din scaun repede se scoală Cu un pahar de vin în mână Și, fără orișice sfială, Rostește, de-ngâmfare plină: „Tu ești Acel ce ne înveți De sine să ne ... pe frunte, Și lâna-mbrăcămintei Sale -- Hitonul cel din in — ascunde Sărăcăcioasa țesătură, Frumos statura-i învelește; Și barba pe la dulcea gură Ușor și moale se crețește. Dar ce putere în privire, Blândețe și milostivire! Așa senină adâncime A milei și a bunătății ... S-a stins vorbirea-n așteptare, Stătut-au toți în nemișcare. Și El, în pacea cea adâncă, A stat la ușă cu blândețe Și a privit cu mare tângă La păcătoasa îndrăzneață. VI Părea că-n față strălucește Frumoasa stea, ce prevestește Veniera zilei ce-i dorită, Și-n inima cea pângărită Hristos ... Și viața sa răutăcioasă Nenorocita păcătoasă Într-o clipire a văzut. În groază ea a înțeles Ce daruri adunate-n vânt ...
... Dintre flori copila râde și se-nchină peste gratii - Ca un chip ușor de înger e-arătarea adoratei - Din balcon i-arunc-o roză și cu mânile la gură, Pare că îl dojenește când șoptește cu căldură; Apoi iar dispare-n luntru... auzi pasuri ce coboară... Și ieșind pe ușă iute, ei s-au prins de subsuoară. Braț de braț pășesc ... țărm durează o cărare de văpaie, Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o așterne Ea, copila cea de aur, visul negurii eterne; Și cu cât lumina-i dulce tot mai mult se lămurește, Cu-atât valurile apei, cu-atât țărmul parcă crește, Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc, stăpânitor de ape. Iară tei cu umbra lată și cu flori până-n pământ Înspre apa-ntunecată lin se scutură de vânt; Peste capul blond al fetei zboară florile ș-o plouă... Ea se prinde ... în privirea-i să te pierzi, Cum îți vine, cum îți place pe copilă s-o desmierzi, După gât să-i așezi brațul, gură-n gură, piept la piept, S-o întrebi numai ...
Mihai Eminescu - Scrisoarea IV
... copila rîde și se-nclină peste gratii — Ca un chip ușor de înger e-arătarea adoratei — Din balcon i-aruncă-o roză și cu mînile la gură, Pare că îl dojenește cînd șoptește cu căldură; Apoi iar dispare-nluntru… auzi pasuri ce coboară… Și ieșind pe ușă iute, ei s-au prins de subsuoară. Braț de braț pășesc alăturiâ ... tărm durează o cărare de văpaie, Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o așterne Ea, copila cea de aur, visul negurii eterne; Și cu cît lumina-i dulce tot mai mult se lămurește, Cu-atit valurile apei, cu-atit țărmul parcă crește, Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc, stăpînitor de ape. lară tei cu umbra lată și cu flori pînă-n pămînt Înspre apa-ntunecată lin se scutură de vînt; Peste capul blond al fetei zboară florile ș-o plouă… Ea se prinde ... în privirea-i să te pierzi, Cum îți vine, cum îți place pe copilă s-o desmierzi, După gît să-i așezi brațul, gură-n gură, piept la piept, S-o întreb! numai ...
... băut jumătate d-Oceanul Pacific. Rău îi mai îmblă prin pântece-acum băutura amară. Însă-s eu de vină... c-umplut-am de nouri păhare Cu apele mării adânci, boite cu roșă lumină  Cine dracul știa acum că de cap o să-și facă! Ah! moșneagul bețiv e-n stare-ntr-o zi să ruine ... Iară-afară Vezi un ger bătrân și avar cu fața mâhnită, Cărăbănind al zorilor aur în saci de-ntuneric Ca să-l usuce-n rubine. Cu-ncetul, cu-ncetu-nserează... Soarele, ca să împace marea, la ea se apleacă, Lin netezește-a ei față albastră și-adânc se uită În luminoasele ... Copilăroase și ochii lor plini de zădarnice lacrimi... Pe grădini se mai uită, pe-alei de vișini în floare Și de cireși încărcați, de salcâmi cu mirosul dulce. Pe-acolo se primblă o fată-n albastru-mbrăcată, Părul cel blond împletit într-o coadă îi cade pe spate... Ca Margareta din ... nu mă iube... mă iubește! Ah! boboc... amabilă ești... frumoasă și  proastă, Când aștepți pe amant, scriitor la subprefectură, Tânăr plin de speranțe, venind cu luleaua în ...
Vasile Alecsandri - Peneș Curcanul
... astă-vară Ca să scăpăm de turci, de jug Sărmana, scumpa țară. Așa ne spuse-n graiul său Sergentul Mătrăgună, Și noi ne-am dus cu Dumnezeu, Ne-am dus cu voie bună. Oricine-n cale ne-ntâlnea Cântând în gura mare, Stătea pe loc, s-adimenea Cuprins de admirare; Apoi în treacăt ne-ntreba De mergem la vro nuntă? Noi răspundeam în hohot: „Ba, Zburăm ... răspuns: „Amin! și Doamne-ajută!“ Apoi la fugă am împuns Spre-a turcilor redută. Alelei! Doamne, cum zburau Voinicii toți cu mine! Și cum la șanturi alergau Cu scări și cu fașine! Iată-ne-ajunși! ... încă un pas. „Ura!-nainte, ura! ...“ Dar mulți rămân fără de glas. Le-nchide moartea gura! Reduta-n ... “ Doi frați Călini, ciuntiți de vii, Se zvârcolesc în sânge; Nici unul însă, dragi copii, Nici unul nu se plânge. Atunci viteazul căpitan, Cu-o largă brazdă-n frunte, Strigă voios: „Cine-i Curcan, Să fie șoim de munte!“ Cu steagu-n mâini, el sprintenel Viu suie-o scară-naltă. Eu cu ...
Ion Luca Caragiale - Ce este "centrul"
... ia la zor cu gură de Târgoviște, și bietul Mușat, dacă vede și vede, ca să scape de tâcâitura ceea de moară stricată, închee cearta cu: Poate, domnule avocat, o fi și cum zici dumneata. Mușat e tot fatalist; deși uneori alunecă și el până la un loc în cârcotă de ... fi aceea - Centrul ? Noi, ca badea din poveste, răspunserăm într'o doară că Centrul este o nimica toată, un grupușor, un grupuleț, mic la stat mare la sfat, mai mare daraua decât ocaua, o nucă de jucărie cu coaja umflată și lustruită dar fără miez, și așa mai departe câte știam și vedeam și noi ca tot târgul. La acestea, marele bărbat de ... numărăm bobocii ca să vezi și dumneata. - Nu-i adevărat, ne răspunde iar marele bărbat de stat, n'aveți idee de știința modernă: două și cu două fac nouă: Centrul este un mare partid. - Ce-i de făcut cu avocatul ăsta ? ne întrebarăm noi atunci; și ca să scăpăm de tâcâitură, ne hotărîrăm a-i spune astăzi ca Mușat: De ! domnule avocat ... chiar demoralizată, nu poate căpăta cineva crezare și ascendent adevărat decât prin consecuență și tărie morală. Ca să încheiem dar pentru astăzi cârcota de cuvinte cu ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira III
... Ș-abia sosind din China în altă parte pleacă. El nu se îngrijește de vârsta sa, de timp, De valurile mării nu-i pasă nicidecum. Cu părul alb și gârbov, cu nici un dinte-n gură, La marfa lui gândește, iar altă grijă n-are; Când cumpără se roagă, se-nchină pentru-n ban, Când vinde este ieftin numai la jurământ ... pe urmă! Nu i-ar fura vatajii și ar trăi mai bine! Apoi când novitale destule-a adunat, Întocmai ca o bute umplută cu vin nou Ce fierbe, sfârâiește și dând afară dopul Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește, Asemene Menandru nu poate mistui Nimic din câte știe; și de-ai avut păcat, Să te-ntâlnești cu dânsul, îndată-ncepe-a-ți spune În taină la ureche o sută de vești nouă, Ce zice că le știe din foarte sigur ... Șoptindu-i la ureche interesante lucruri? În târg zidi o casă, mari sume cheltuind, Prin care-o să-i rămâie copiii cerșetori, Dar numele-i cu slavă s-a pomeni în veacuri. Cu genealogiștii el are cunoștință, Și ...
Mihai Eminescu - Urât și sărăcie
... A inimei bătaie, și gingașa minune Din ochi, când toată viața în ei îți este scrisă De o citește-oricine scrisoarea ei deschisă, Dar mai cu seamă aceea ce tu vrei s-o citească... Cum trec, cum trec cu toate... și făr- să le oprească Nimic... Astfel te-ntuneci o stea în vecinicie Și ce-ți rămâne-n urmă? vreme și sărăcie. Da, vreme ... stai vecinic să întrebi. Tu numai îți pui vorba și gândul la cântari, Tu numai vrei a-ntrece caracterele mari, Privind peste mulțime cu multă nepăsare... Ei bine! P-astă dramă și soarta ta cea mare. Din astă cumpănire de drept și datorie, Ce ți-a rămas la urmă? Urât și sărăcie. Iubit-ai?... Ah! un caier de cânepă ... frunții sale! Cu gura ei subțire și mâni reci ca de ceară, Iar ochiu-i plin de raze străluce în afară, Răpindu-ți ție ochii cu a lor strălucire. Tu n-ai gustat din rodul acel de fericire: Tu ești onest și plin de respect și generos Să frângi ... ei... făcut-au ce n-ai vrut să cutezi; Ce-a mai rămas din dulcea figură, mergi de vezi: Anii i-au scris
Vasile Alecsandri - Inelul și năframa
... Cum e bradul codrilor Sus, pe vârful munților. De soție și-a luat O copilă din cel sat, Copiliță româncuță, Toți vecinilor drăguță: Cu chip dulce luminos, Cu trup gingaș mlădios Cum e floarea câmpului În lumina soarelui. Iată lui că i-a sosit Carte mare de pornit La tabără de ieșit. El în suflet s-a mâhnit Și din gură a grăit: ,,Draga mea, sufletul meu, Ține tu inelul meu, Pune-l în degetul tău. Când inelu-a rugini Să știi ... aruncatăîn calea zmeilor se schimbă într-o stâncă naltă până la cer, peria într-un codrudes în care nici vântul nu răzbate, ștergarul într-o mare lungă și lată ca fațapământului. Zmeii trebuie să macine stânca, să doboare codrii și să soarbăapele mării pentru ca să ajungă pe Făt-Frumos. În ... urletul câinilor, arătări de năluce,pocnirea lemnului icoanelor din casă, stătutul cailor pe loc când au a pleca ladrum etc. [2] Adică inscripție cu litere latine, precum se obișnuiește pe sarcofaguri. O variantă a legendei sună așa: Trecu toată primăvara, Trecu pe urmă și vara, Inelul nu ... ...