Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DA VIAȚĂ
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 1180 pentru DA VIAȚĂ.
... porți răsplătitoare, De secoli intronat. Aci  se zice  așteaptă pe cei răi spăimântare, Cei buni sunt fericiți. A inimei adâncuri vei da la-nfățișare, Enigmei Providenței vei da o dezlegare, Vei ține socoteală de cei nenorociți. Aci espatriatul o patrie găsește, A suferinței cale spinoasă s-a finit. Divina ...
Mihai Eminescu - Resignațiune (din Schiller)
... porți răsplătitoare, De secoli intronat. Aci  se zice  așteaptă pe cei răi spăimântare, Cei buni sunt fericiți. A inimei adâncuri vei da la-nfățișare, Enigmei Providenței vei da o dezlegare, Vei ține socoteală de cei nenorociți. Aci espatriatul o patrie găsește, A suferinței cale spinoasă s-a finit. Divina ...
Ion Heliade Rădulescu - O noapte pe ruinele Târgoviștii
... rătăcita turmă. Natura se deșteaptă, visurile mă las. Rușaște răsăritul, muntele rubinează, Îngânat pântre aburi dealurile verzesc; Râul adapă câmpul ce roua însmăltează, Răcoarea dă viață și stelile albesc. Turme, cai, dobitoace la apă se coboară, Clopote bat, se scutur, cu-al dimineții zvon; La vâjâitul morii undele se-nfășoară, Deschis ...
... din vechime la români. [2] A se prinde frați de cruce e o datină antică ce impune datorința de a-și da viața unul pentru altul. Legătura acestei frății se făcea prin amestecarea sângelui. Când doi bărbați se decideau a se înfrăți, trebuia să-și ...
Mihai Eminescu - Aveam o muză Aveam o muză de Mihai Eminescu Aveam o muză, ea era frumoasă, Cum numa-n vis o dată-n viața ta Poți ca să vezi icoana radioasă, În strai de-argint a unui elf de nea! Păr blond deschis, de aur și mătasă, Grumazii albi și umeri coperea, Un strai de-argint strâns de-un colan auros Strângea mijlocul ei cel mlădios! Și talia-i ca-n marmură săpată Strălucea albă-n transparentul strai, Sâni dulci și albi ca neaua cea curată, Rotunzi ca mere dintr-un pom de rai; Abia se ține haina cea bogată Prinsă ușor cu un colan de pai, Astfel adesea mă găsea veghind Nori străbătea o umbră de argint. Crinul luminei strălucea în mână Reflectând dulce mândrul ei obraz, Razele dulci loveau fața-i senină, Rotunzii umeri și-albul ei grumaz; Părul lucea ca auru-n lumină, Straiul cădea de pe-umeri de atlaz, Ochi mari albaștri-n gene lungi de aur Și fruntea-i albă-ntunecată-n laur! O dată-n viața-i muritorul vede În visul său un chip așa d-ales! Eu... fericit c-amantul blondei Lede, Nebun de-amor, eu o vedeam ades, ...
Emil Gârleanu - Musafirul Musafirul de Emil Gârleanu În lungul câmpiei arse, pustii, se înalță doar un singur pâlc de salcii ce ocrotesc, sub umbra deasă a crengilor despletite, un izvor din care și ele își sug viața. Izvorul curge subțire, întinzând în față, ca pe o năframă, o baltă mică, pe care, uneori, o împunge, ca un ac de aur, câte o rază de soare. În frunzișul salciilor acestora se strâng stoluri întregi de păsări, de stau ziulica întreagă să se adăpostească de căldura cotropitoare. Privighetori, scatii, măcălendri, sticleți, floreni, câte și mai câte alte neamuri de zburătoare, toate își găsesc aici sălașul. E un ciripit, un piruit, spre seară, de te crezi în rai. Nimeni altcineva nu calcă sub acest umbrar singuratic. Și păsările trăiesc ca-n împărăția lor... Azi e o zi înăbușitoare. E în iulie. Aerul undulează, pare că-i răsufletul pământului ostenit de alergătura lui prin haos. Păsările se cobor pe fiecare clipă să ia în gură câte o picătură de apă din izvorul rece care se prelinge, argintiu, în ciuda arșiței. Din pricina dogoarei, mlaștinile sunt uscate peste tot. Și bietul viețuitor se topea; amețit de căldură, o luă într-un noroc ...
Vasile Alecsandri - Soarele, vântul și gerul
... Alecsandri - Soarele, vântul şi gerul Soarele, vântul și gerul de Vasile Alecsandri Trei călători fantastici cutreieră pământul: Soarele splendid, gerul îngrozitor și vântul. Unul dă viață, altul dă moarte, aparând, Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând. Ei întâlnesc o fată, voioasă căprioară, Ca soarele de vie, ca vântul de ușoară ...
Ion Luca Caragiale - Norocul culegătorului
... odinioară, tot așa de tânără și de frumoasă de parcă nu trecuseră valurile vremii și peste ea ca peste toată lumea. "Te gândeai la mine? - Da maică, mă gândeam la sfinția ta, că tare mi-e sufletul acrit și m-am săturat să mă chinuiesc atâtea ceasuri pe zi și să ... să te rog, zice lucrătorul, să-mi faci și mie rost de vrun noroc mai bun. - Să vedem... să mă rog poate de fiu-meu. - Da ce e fiul sfinției tale?... are vreo putere? - Apoi de! eu așa gândesc... Da ce ai vrea tu? - Știu eu? aș vrea să nu mai lucrez așa de mult pentru atât de puțin câștig. - Bine, zise maica starița... Atuncea ...
... de mamă, plâns de creangă... tot nimic eu nu voi ști, Fie că-n senin ori nouri va sta soarele ori luna, Fie că va da zăpadă, ori că iarba va-nverzi. Fontă, tuci. Însă, uite, mă-nspăimântă întunericul de veci, Nentreruperea acestei liniști împietrite, reci: Să nu mai revin în ... saturi, c-a trăi i-o fericire. Primești orice suferință, dar eterna nesimțire, Nu. Durerea are-un capăt. Moartea-ți zice: Niciodată. Altă viață?...Altă lume?... i-o poveste minunată; Însă, ca să-i dea crezare, în veci mintea-mi n-o să poată. Eu o lacrimă de-aicea ... zadarnică ispita, Moarte, o, degeaba-mi scurmi Și-mi mai vânturi mintea,-n lături, fugi cu neagra ta povață! Înaintea morții mele moartea dragostei de viață
Mihail Zamfirescu - Cerșetorul
... mi încetează... O! credeți-mi și mie, și cerul să vă creadă La păsurile vostre, creștini îndurători!â€� „Dați, dați! să vă dea Cerul viață și putere, Și sfînta zi de mâine să fie d'ajutor! Să vă 'ndulcească traiul și oricare durere, Să n'ajungeți ca mine, s'aveți ...
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
... Salut, o, fluviu mare! Zeu adorat în templul de la Nilopolis. Sub formă a două sexe, fiu zeului Cnufis, Tu singur, Nil, dai viață deșertelor profunde: În fiecare vară verși palidele-ți unde, Pe-această vale lată dând apă și pământ, Făcând un loc de viață dintr-un întins mormânt. Cât de frumoasă-ai face, o, Nil, această vale, Când civilizațiunea aici și-ar face cale, Când oamenii-ar fi liberi ... pieriră, Ca să păstreze lanțul ce de atâția ani Le dete moștenire un crud zeu la tirani? Dar unde sunt tiranii și sclavii? Au murit! Da; au murit aceia, dar alții au răsărit, Ce vor pieri ca dânșii, lăsând pe alții-n urmă Să facă, unii domnii, și alții marea turmă ... deșert de moarte miragele plutesc Și fac mai crudă setea ce sânul tău încinge Când mincinoasa rază din ochii tăi se stinge. Regreți aici în viață plăpândele cununi De glorii, câștigate prin prostituțiuni, Prin sânge, prin trădare? Regreți tu calomnia Ce lângă poarta vieții, a-ți vesteji junia, Credința ... ți schimbă ziua-n noapte și dulcele-n venin? Ce-ți fură partea vieții la soarele divin? Merită plâns această amară comedie Ce se numește ...