Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE MĂSURAT
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 312 pentru DE MĂSURAT.
Mihai Eminescu - La moartea lui Neamțu
... Mihai Eminescu - La moartea lui Neamţu La moartea lui Neamțu de Mihai Eminescu Lăsați clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă, Lăsați turnul ca să miște a lui inimă de fier, Căci de stele mai aproape el le dă acuma samă Că un suflet bun și nobil se îndreaptă cătră cer. Clopote, tu simți durerea și urmezi cu ... rărit de întristare Lutul palid, fără suflet, să-l depunem în pământ. Ochii? Câte dulci imagini au sorbit a lor lumine! Capul? O, de câte gânduri el a fost împopulat! Inima? Câtă simțire frământat-a ea în sine? Sufletul? Câte speranțe, câte visuri a ... frate, că pământu-i o ruină? Că-i o sarcină viața? Că-i martiriu să trăiești? Ai știut tu cum că moartea e un caos de lumină, Că la finea veciniciei te-aștept stelele cerești? De-a vieții grea enigmă ție-acuma nu-ți mai pasă, Căci problema ei cea mare la nimic o ai redus. Pe când nouă ...
Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau şi Horaţiu Poema didactică după Boileau și Horațiu de Nicolas Boileau traducere de Ion Heliade Rădulescu , 1836 Lasă-ncolo, nu mai credeți c-un autor fiecum, Scârțâind numai la versuri, spre Parnas să-și facă drum, Dacă din ... luați. Un stil repede și iute, care curge tot rimând; Minte nu prea manifestă, judecată neavând. Fără-a pierde stăruirea, cu încetul naintați, De mii de ori fapta voastră revedeți și cercetați; Neteziți fără-ncetare și iar o mai neteziți, Ștergeți, lăsați câteodată, uneori adăugiți. Puțin este într-o faptă unde ... mijloc. Arta stă-n perfecțiunea amănuntelor deplin Și-n proporția cerută părților ce se combin. Și cuvântul niciodată nu meargă-a se depărta De câte vrea ca să spună, vorbe cu zvon a căta. Pentru versurile voastre voi de public vă sfiiți? Critic aspru ce nu iartă voi înșivă să vă fiți. Ignoranța e făcută singură a s-admira; Amici buni v ... bucurie,-l vezi saltă, de tinerețe plângând; El de ...
Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau şi Horaţiu Poema didactică după Boileau și Horațiu de Nicolas Boileau traducere de Ion Heliade Rădulescu , 1836 Lasă-ncolo, nu mai credeți c-un autor fiecum, Scârțâind numai la versuri, spre Parnas să-și facă drum, Dacă din ... luați. Un stil repede și iute, care curge tot rimând; Minte nu prea manifestă, judecată neavând. Fără-a pierde stăruirea, cu încetul naintați, De mii de ori fapta voastră revedeți și cercetați; Neteziți fără-ncetare și iar o mai neteziți, Ștergeți, lăsați câteodată, uneori adăugiți. Puțin este într-o faptă unde ... mijloc. Arta stă-n perfecțiunea amănuntelor deplin Și-n proporția cerută părților ce se combin. Și cuvântul niciodată nu meargă-a se depărta De câte vrea ca să spună, vorbe cu zvon a căta. Pentru versurile voastre voi de public vă sfiiți? Critic aspru ce nu iartă voi înșivă să vă fiți. Ignoranța e făcută singură a s-admira; Amici buni v ... bucurie,-l vezi saltă, de tinerețe plângând; El de laude-n tot locul te încarcă bucuros Nicidecum n-are-adevărul ast aer impetuos. Dar amicul ...
Dimitrie Anghel - Rochia bunicei
... rochia celei ce nevrîstnică încă pășise în fața altarului ca să-și plece grațiosul cap peste care mîinile întinse ale preotului avea să așeze cercul de aur al cununiilor. Cu grijă strînsă a rămas apoi alba rochie de fai. O spumă albă s-a risipit într-un sipet, o pleată de aur ca tăiată de o foarfecă volnică a adormit beteala pe valul obosit al diafanei țesături de borangic, prinsă odinioară în creștetul fecioarei. Păstrînd măsura trupului de atunci, nevrîstnicul tipar al virginelor forme, candoarea anilor ce nu se mai întorc, în sipetul străvechi, plin de levănțică și de busuioc ca într-un sicriu, rochia a urmat să doarmă, alba mărturie a rămas uitată ; aducîndu-și aminte, cununa de lămîiță a rămas în floare, lungile fire de aur pe care nimic nu le poate întuneca au stăruit să strălucească în ciuda anilor și a întunericului. Nevrîstnica fată cu umerii înguști ... fața altarului, nu ca să-și plece grațiosul cap peste care mîinile întinse ale preotului avea să așeze cercul de aur al cununiilor, ci dusă de întreg alaiul ...
Antim Ivireanul - Începătură și învățătură pentru ispovedanie
... ai priceștuit, să plinești măsura anilor care-ț sunt porunciț. Și tu care ești duhovnic ia aminte și aceasta că, dă să va părăsi omul de păcat, atuncea să canonisĂ©ște și să priimĂ©ște, precum poruncĂ©ște canonul al marelui Vasilie. Iar în câtă vrĂ©me va fi el înpăcat ... și apoi iar să va tâmpla de va cădea în păcat, iar să pue începătură canonul dentru-întâi. Iar după ce să va părăsi el de păcat și să va fi oprit den voia lui și de priceștenie, sau de porunca altui duhovnic, atuncea i să socotesc lui și acei ani în canon. Iar de să va afla vreun om cucerit și de să va nevoi el să facă câtăva seamă de metanii, în zi și în noapte, să-i pogori lui un an, mai jos de măsura anilor de priceștenie. Iar de va nevoi el să dea milostenie, pre cât îi va fi putĂ©rea, iar să-i lași lui, și alt an. Iar de va posti el miercurea și vinerea, precum poruncĂ©ște sfânta pravilă, lasă-i lui și alt an; de va ținea lunea, de dulce să nu mănânce, lasă-i lui și alt an. Iar de va fi omul de
Mihai Eminescu - Împărat și proletar
... pe pietre până și urma sclavă Celor ce le urmează pân' la al lumii fund! Sfărmați tot ce arată mândrie și avere, O! dezbrăcați viața de haina-i de granit, De purpură, de aur, de lacrimi, de urât - Să fie un vis numai, să fie o părere, Ce făr' de patimi trece în timpul nesfârșit. Zidiți din dărmăture gigantici piramide Ca un memento mori pe al istoriei plan; Aceasta este arta ce sufletu-ți deschide ... el vârful mândru al celor ce apasă - Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut. De ați lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă De răsturnări mărețe, mărirea-i radioasă, Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi căzut. Cu ale voastre umbre nimica crezătoare, Cu zâmbetu-vă rece, de milă părăsit, Cu mintea de dreptate și bine râzătoare, Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare, La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât. ...................................... Parisul arde-n valuri ... flacări, ce-n valuri se frământ, Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă, Evul e un cadavru - Paris al lui mormânt. Pe stradele-ncrușite de flacări orbitoare, Suiți pe baricade de bulgări ...
Ion Heliade Rădulescu - O noapte pe ruinele Târgoviștii
... l-a lor picioare mușcă țărâna jos Calofirescul arde d-a lor vitează faimă, Și brațul lui împumnă fierul și mai vânos. De glasul cel războinic altarul se despică, Din sânu-i vitejia e foc mistuitor. Farcaș într-însul arde, sfânt crucea sa ridică: E comandir de arme, păstor răzbunător. Pașa cu barba lungă spre fugă comandează, Fierosul Manaf pierde orice curaj barbar; Arabul beat de sânge în lanț acum turbează; E plin câmpul bătăii de cruntul ianicear. Dunărea e mormântul taberii musulmane, Crucea în triumf zboară, Hristos e răzbunat; Rumânul este spaimă trufiei otomane: Cel hotărât la cruce în veci ... își ia falnicul zbor: Două capete are , cu patru ochi măsoară, E-n toată Rumânia acum poruncitor. ............................................................................. O, ziduri! rămășiță din slava strămoșască! O, turn! de unde ochiul de mii de ori văzu Biruința să zboare p-oștirea rumânească, În muta voastră șoaptă câte-mi vorbiți acu! Mușchiul acesta verde ce vremea-l grămădește, Aste ierburi ... cântă Acest fiu al pustiii?... O, glas preacobitor! Ce-mi spui d-a noastră soartă? vaietul ce nu-ți tace? Ca ce fel de restriște? ca ce fel ...
Ion Luca Caragiale - Sărbători mâhnite
... sdrobit, iată-mă în fața unei porți mari... Mi-a fulgerat prin minte: de-acu, dacă n'am avut noroc să fi dat de gazdă bună și primitoare, am să deger flămând aci, lângă gard, în sfânta noapte a Învierii, departe de săracul meu culcuș, de la care am plecat ca un nesocotit... Ajută-mi, Doamne !... Mi-am luat inima în dinți și-am bătut hotărât în poartă. O ușe s ... femeia... Poftește ! Un argat mi-a luat calul și stăpâna m'a dus în casă. A ! ce chibzuită așezare de oameni cuprinși ! ce frumoasă casă, caldă și luminoasă ! și bogată, cum spune înțeleptul din vechime Ťnimica de prisos și toate cele de trebuințăÅ¥ ... și ce prietenoasă întâmpinare ! Iar stăpâna - ce mândrețe de femeie ! Ce înfățișare deosebită: cinste din creștet până 'n călcâie; liniște și armonie în mișcări !... și prestigiul acela al nobilității, cu atât mai strălucitor, cu ... aduceri aminte de lupte grele și amare necazuri... Ei ! Domnule, casa asta are poveste veche și nu prea veselă... Temeliile ei sunt clădite din pământul de ...
Ștefan Octavian Iosif - Novăceștii
... Ştefan Octavian Iosif - Novăceştii Novăceștii de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție La orînda-mpărătească De la marginea pieții Vezi lumină printre loduri Pînă-n faptul dimineții ; Venetici din lumea toată Fac popas acolo sara... Dairaua se mărită Cu cimpoiul și ... s-ascunde Îngrozit, iar împăratul Dă poruncă să-ntărească Straja peste tot palatul... Forfotesc iscoade multe Ca să afle, să scornească : Cine-s preaciudații oaspeți De la crîșma-mpărătească ? Pasămite să-i întrebe Nu cutează nici un crainic... Gîfăind se-ntoarce-n goană La palat trimisul tainic : — Înălțate împărate ! La ... dînșii Se cutremură pămîntul ! După mese s-așezară Cîteșitrei și, largi în spete, Între umeri fiecare A cuprins cîte-un părete. Nouă buți de vin goliră, Și-ncă tot mai cer să beie, Iar Agnița crîșmărița N-are vin să le mai deie ! — Duce-vă-ți pe loc ... aducă băutură Și-i plătesc eu cît o face, Cu asupra de măsură. Doar aceia-s chiar Novacii, Căpitani vestiți în țară : Oastea mea fără de
Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii
... Vă privesc sub arme p-ăst fălos pământ. Azi mărirea veche iese din mormânt. Nu vă fie teamă despre-a lor mulțime, Ce de vitejie fuge cu rușine! Astfel cum un arbor crește mai frumos Când abați din ramuri cele de prisos, Astfel și poporul pentru-a fi ferice Trebuie să facă dalbe sacrifice. Astăzi toată lumea către cer se-nchină Să triumfe mândru ... d-astăzi pe pământ N-om avea scăpare nici chiar în mormânt. Limbile străine, cu disprețuire Pe români numi-vor în nefericire. Următorii noștri, abătuți de dor, Vor roși de viața părinților lor. Însă vom învinge... Cu săbiile-n mână N-a supus străinul patria română. Ceea ce nu speră, nu-i demn ... adună, Se strivesc, pierd șartul; arma noastră-i tună. Iar în amețeală singuri se-ntr-omor, Se strivesc sub arme și sub caii lor. Mulți, de crudă spaimă, se aruncă-n apă, Însă nici acolo zilele nu-și scapă; Apa mocirloasă îi reține-n fund; Câți silesc să scape, încă se ... jos. Domnu-nvită pașa piept la piept să vie, Dar Hasan dă dosul prins d-a lui urgie. Sângele desfundă lutul cel uscat. De turbane, d-arme câmpul e-ncărcat. Leșurile rânduri zac în lac
... și fața lui atunci se-nveselea, se lumina, ca și când primblarea i-ar fi fost aievea. — Așa că n-ai să te duci de la noi, Aliuță? îi ziceam eu, netezindu-i barba. — Cum va fi scris! răspundea el. Pentru Aliuță tot era scris. De s-a născut, de-a mers prin bătălii, de-a căpătat răni, de-a venit la noi a fost scris. De va mai trăi mult sau puțin, de se va întoarce sau nu în țara lui, asemene era scris de mai nainte; de aceea el avea întotdeauna fața senină și liniștea sufletească a omului ce nu-și poartă grija vieții. Într-una din zile văzui în ... un singur pușcaș, care niciodată în viața lui nu se luptase decât cu vânatul din pădure; prin urmare, nu era mare speranță în puterea noastră de împotrivire. Cu toate aceste, părerea lui Aliuță de a ne opune cu arma la năvălirile hoților, împărtășită și de noi, copii neștiutori de primejdiile ce ne amenințau, precumpăni asupra ideii de ...