Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE SUS
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 844 pentru DE SUS.
Cincinat Pavelescu - Păsările nopții
... Cincinat Pavelescu - Păsările nopţii Păsările nopții de Cincinat Pavelescu Într-o zi vulturul mândru, Rege-al culmilor cărunte, Toate păsările lumii Le-adună p-un vârf de munte, Și le zise: Mi-este milă De eterna voastră noapte... Tremurați în fund de cuiburi Speriate d-orice șoapte, Pe când eu, dacă furtuna Peste fruntea mea s-abate, Fac din ochii mei oglinda Trăsnetelor scăpărate. De la îngeri smuls-a Domnul Pene mândre pentru voi, Ca să vă târâți aripa Murdărită prin noroi? Hai! spălați-le-n seninul De ... lăsați pădurea sumbră, Cuibul, streșina ruină, Și zburați din întuneric Către viață și lumină. Ceru-nalt e lumea-n care Suferinți și păsuri nu-s; De muriți suind acolo, Cel puțin cădeți de sus. Hai, urmați-mă și-n aripi De vă-ncredeți cum mă-ncrez, Către soare zborul vostru Voi căta să-l îndrumez. Într-un fior de bucurie Un stol voios de zburătoare, O rândunică, niște mierle, Un grangur, o privighetoare Deschiseră-aripile-n dorul Acestui zbor către azur, Când bufnița și liliacul Grăiră mândrului vultur: Vrei ... dorm? Că ești ideea ce ne pasă? Noi suntem numărul enorm! Și soarele-i dușmanul nostru. Când îl privim ne-apucă plânsul; Vom face nori de
... a sa fire Prin a capului clătire. Turturica și porumbul, Ce tăcuse mult ca plumbul Pe uscate rămurele Dau glasul cel plin de jele, Și dacă-și află soție Îl schimbă în veselie. Cearcă loc de cuib și unde Îl află bun, se ascunde. Rînduneaua învrîstată Din căpriori deșteptată Însă cînd prinde de veste Că ziua aproape este, Prin glasul cel cu răbștire Făcea la casnici de știre Că din patul său cel moale Fără preget să se scoale Și așa fieștecare Să s-apuce de lucrare. Mirla, sturzul și ca ele Alte cîte păsărele Cearcă și dacă găsește Vrun pai ca să covăește Îl duc, în cuib îl așază Privind ... ivește Clonțul tău upupuiește, Iar cînd soarele lucește Și de sus spre noi privește Cîmpurele toate-s pline De fluturi și de albine, Ce plecînd de dimineață Sug din flori crude dulceață, În fagurii deșertați Și de miere despoiați Clocesc nouă albinele, Ca înmulțindu-să ele Mai tîrzior să roiască Și la număr să sporească Privire desfătătoare — Prin rărunchi pătrunzătoare !... În ... locul vaci și boi Capre și cîrduri de ...
George Coșbuc - Vulturul (Coșbuc)
... îmi păruse că-i vis și mă-nșel Dar bine venitu-mi-a-n minte Vulturul văzut în rotire la fel Cu ani de viață nainte. Un pisc singuratic al muntelui plin De colțuri de stâncă, cu zborul său lin Acela-l rotea prin văzduhul senin În sute de cercuri egale, Și-n fiece zi și tot timpul vecin Umbririlor nopții din vale. Păstorii spuneau că păzește pe-ai lui, Că-n rece cuib ... nu-i La staul pe-amurg, din mioare, Ori cerbi sugători ce se culcă sătui Sub brazii ce-acopăr izvoare. Și parc-aș vorbi ca de lucruri de ieri, Ce drag îmi era nesătulei vederi! Când singur în largul înaltei tăceri Brăzda cu rotirea sa golul; Și-uimit cum de-a lungul atâtora seri Eu stam urmărindu-i ocolul. Dar groaznic venit-a-ntr-o zi, din apus O noapte cu ... atâta-ntuneric c-a pus În minte-ne stavili putinții de-adus Aminte ce-i timpul și locul, Și-urlau în cumplita cădere de sus
Iuliu Cezar Săvescu - Cântarea lui Walmiki
... coboară din tronu-i mândru de palmier; Poetul lira își aruncă, își pleacă fruntea de cucernic Și-n clarul lacului se vede și jos și sus același cer. Krișna răspunde: “Pentru tine am fost mai bun ca un părinte; “Ar zice lumea că din raze în astă lume te ... am adus, “Vărsai în sufletul tău roze ce-am smuls din harurile sfinte, “Și-am zis gândirii tale: zboară mai sus de nori, de cer mai sus. “Spre ciuda mea, în clarul serii mă cheamă trista-ți rugăciune; “Ar zice toți c-am fost cu tine un crunt dușman neiertător ... să stau așa cu dânsul! “Privește-n inima-i spurcată cum negri șerpi îi mișuiesc! “Privind tu însuți n-ai fi-n stare de jale mare să-și ții plânsul! “Din lut m-ai scos, în lut prefă-mă; de câte văd mă îngrozescâ€�. “Văd mări cu vecinică furtună, ce urlă-ntinse către maluri, “Cu fiare-n lanțuri ferecate răgind în sus c-au flămânzit, “Nu vezi scânteie de ...
Dimitrie Gusti - Închinare lui Ștefan-Vodă
... rugăciune sub bolțile bătrîne Vibrează cu putere, și fumul maiestuos De smirnă, de tămîie, din vasele divine Se urcă către tîmplă în nour luminos. Stă sus martirul lumii ce-i Dumnezeu putinte, Iar jos l-a lui picioare mormîntul umilit Al omului, în care un snop de oseminte E-o mînă de cenușă, odor neprețuit. Din astă catacombă și mucedă și rece, Din ist sicriu de gheață în noapte-nfășurat Cu giulgiul nepăsării, un fulger iaca trece Și de-a virtuții raze tot templu-i decorat. În nimbul ce-ncunună mormîntul se zăreze Lipnițul, Grumăzeștii și Balta și Ciceu, Dumbrava Roșă, Baia ... A patriei mărire ! Și cînd lipiți fierbinte La sînul vostru pruncul, îi dați un sărutat. Un sărutat de mamă, extaz de bucurie, Ce numai sus în ceruri se poate repeta, În numele lui Ștefan îl dați să reînvie, Și duceți pruncul vostru la Putna-a-l închina. Iar ... patriei române ! Al vostru viitor, Și-al națiunii soare, din a virtuții horă Se naște, vă surîde, vă cată cu amor. În leagănul de moarte vederea nu pătrunde Că-i noapte fără ziuă, că-i soarele apus : Dar spiritul sondează și-n mușchiul lui, fecunde Seminți ...
Duiliu Zamfirescu - Fiica haosului
... Duiliu Zamfirescu - Fiica haosului Fiica haosului de Duiliu Zamfirescu A fost odată un voinic, Coborâtor din ginte veche, Crescut pe cal încă de mic Și vânător făr’ de pereche. Era din mamă, pământean, Iar despre tată, spuneau unii Că se trăgea de la Traian Și amintea, prin chip, străbunii. Trăit în munți de mititel, Crescuse chipeș și voios, Încât vorbea lumea de el Ca de un nou Făt-Frumos. Când se pornea la vânătoare Cu șoimi aduși de prin străini, Țipau vultanii la izvoare Și puii de prin vizuini, Și dau năvală neam de neamuri Prin văgăunile adânci: Vânatul ușurel prin ramuri Iar vulturii pe vârf de stânci. Și rămâneau să-i steie-n cale Doar băietanele din sat. Dar nu-i ardea măriei-sale De un asemenea vânat. Prin munții plaiului vecin De-un cârd de vreme se zvonise De Filip de la Severin Că dintr-un vis înnebunise, De ani întregi venea mereu La curtea sa împărătească O Pajură cu chip de zmeu, Cu cioc și limbă păsărească, Și-n miezul nopții croncănea Pe-un ciot din turla cea bătrână, Și-l tot chema, l-ademenea Să ... Pătruns
... codru dus, Pe placul unui domn nebun! Și sus și tot mai sus Treceau, purtând în ochi grăbiți Un cerb pe goană pus. Și șir de șir gonaci stăteau În umbră de copaci, Și contele pe-un tânăr cal Da frâu ca dus de draci, Dar iată! Calul sub picior A prins p-un biet gonaci! Arama potcovită,-n piept Un larg mormânt făcu, Au stat iobagii ... Și biata mă-sa! Vezi-o azi Cum plânge-n hohot ea? Același plâns, pe care-atunci Sărmana îl plângea. Sărmana! și vă bateți joc De traiul ei d-acum; Dar mama voastră n-ar putea S-ajungă oarecum Nebună? V-ar plăcea s-o știți De râs obștesc pe drum? Oh, leacul! unde-i? Din pământ, Din foc ea l-ar fi scos! Erau săraci. Bărbatul ei, De mult bolnăvicios, Zăcea și el, puteai de slab Să-i numeri os de os. Pe laiț fecior, părinte-n pat, Pe răni al cârpei nod, Și-n vatră focul stâns de mult Și nu-i porumb în pod: Trei zile, iar a patra zi Doi morți sub un prohod! Iar azi când se trezește ...
... Bourean, Juncănași de-ai lui Stoian". Opinteau boii mereu, Opinteau și suflau greu, Și cotiga scârțâia Și calea se-ngreuia. Iar pe când soarele-i sus, Pe când șoimul stă ascuns, Pe când umbra e scăzută Și se face nevăzută, Stoian popa se oprea Și de prânz el poposea În mijlocul codrului Unde-i larg voinicului, În poiana înflorită Cu frunzari acoperită, Unde iarba se-mpletește Și-n vârf se găitănește ... nici al meu, Ci-i tot al lui Dumnezeu." ,,Hei Stoiene, bărbărie, Vorbă multă, sărăcie! Dă-mi juncanii tăi drept vamă Și îți cată-apoi de seamă." ,,Ba, juncanii nu-ți dau eu, Că mi i-a dat Dumnezeu Să mă scoată de la greu." ,,Dă-mi pe Vidra ta de vamă Și îți cată-apoi de seamă." ,,Ba, pe Vidra nu ți-oi da Pân' ce capul sus mi-a sta Că mi-a dat-o soacra mea Ca să țin casă cu ea." ,,Dă-mi baltagul tău de ... apoi de seamă." ,,Eu să-ți dau baltagul, eu? Vin de-l ia tu, fătul meu, De ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul
... și pe-alocurea pătată cu șuvițe de sânge închegat, supte din talpa zalhanalei. Duhoare grasă năbușește aerul îngreuiat de-o bură rece și deasă. Stolurile de ciori se răsfiră, se amestecă, se gonesc, croncăie și se-abat păcură pe hârcile albe de bivoli și de boi, împrăștiate pe netezișul ruginiu din fața zalhanalei. De-a stânga apei, cam cât prinde ochiul, dincolo de hanul din răscruci, stă casa lui Căliman potcovarul, mai mult fâșii și petice de pământ galben decât văruială. Pornită pe spate, cu olanele de pe acoperiș zobite și mucede, împănate cu mușchi, și mai sus îi cresc două urechelnițe cu solzi groși și verzi. Pe prispa ferită de streașina lată, plină cu scule, cu troace, șade în colacul picioarelor Căliman potcovarul. Negru, uscat și ars în obraji, cu ochii mari și albi, cu ... târât de o fată ca de 12 ani, cântecul se stinse. La flăcările cărbunilor ce se încinseseră se zări în dricul căruciorului, înfășat în scutece de zăblău, o frântură de om, un om de la mijloc în sus, ținând într-o mână uscată gâtul lung al unei viori. Și într-o clipă Căliman se repezi în prag și îl întrebă pripit, și rău ...
Alexandru Macedonski - Zi de iarnă
... Alexandru Macedonski - Zi de iarnă Zi de iarnă de Alexandru Macedonski Se-nnorează ceru-albastru, Nici o floare, nici un astru, Căci și cer ca și pământ Pus-au vara în mormânt. Toate frunzele ... Zboară-n vânt amestecate... Corbi și ciori-nnegresc pe sus... Rândunelele s-au dus. Fulguiește de ninsoare În pustiile ogoare, Urlă crivățu-n copaci... Vai de oamenii săraci. De la munte pân' la baltă Numai crivăț ce te saltă; Numai cer posomorât Peste câmpul mohorât. Bătătura e pustie De belșug și veselie, Și de-al verii cântec viu Orice suflet e pustiu. Sus la stânele din munte Pe zăpadă își fac punte Lupi prădalnici și mișei... Vai de turmele de miei. Pestetot numai zăpadă, Ce s-adună în grămadă Sau se-mparte-n fel de flori Sub ai vântului fiori. Prin pădurea troienită Nu e cracă nenflorită, Dar în loc de ghiocei Pretutindeni e polei. De prin coșuri iese fumul Ce mereu își trage drumul Sub al iernii cer senin... Vai de cei fără cămin. Prin orașe umblă-n sănii Fel de feluri de jigănii Ce-năuntru nici nu-ncap De samur și ...
Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari
... Vor să vază cum să-nchin Oameni mulți care-i aștept Cu mîinile strînși la piept. Ei gîndesc că nu-s născuți, Ci din cer de sus căzuți, De a fi poruncitori, Celor mici stăpînitori, Iar cei mici sînt născuți, Numai pentru ei făcuți. Pe cei mici îi socotesc Viermi, nu oameni ... i întîlni vor, Aștept pîn' săli, pîn' pridvor La toate oricum voiesc Pe cei mici îi învîrtesc. D-au cu cei mici socoteli, Fie cît de bagateli, Îi port sărmanii de nas, Pînă de urît le las. Toți acei mari și bogați Sînt foarte nerușinați. Toți mint, jur, făgăduiesc, La nevoi cînd îi găsesc. De loc virtute nu au, Pe minciuni jurămînt dau Cînd au trebi, sînt în nevoi, Supun p-ăi mici ca pe boi ; Li se jur, făgăduiesc ... pierdut. Nu știu că sînt mincinoși, Șireți, diplomaticoși, Și că cunoștința lor Este scurtă pă picior. Nici prieteșug păzesc, Nici rudenia cinstesc. Și cei mici de mii de ori De le-ar sluji cu sudori, Odată d-au șchiopătat, Toate alte s-au uitat. La ei nu e adevăr Nici măcar cît vîrf ...