Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CE IN CE MAI MARE
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 1580 pentru DIN CE IN CE MAI MARE.
Garabet Ibrăileanu - Amintiri din copilărie și adolescență
... eu. Și ea niciodată n-a fost totul pentru mine. Când trăia, eram prea mic, prea inconștient, ca să am asemenea sentimente. După ce-a murit, mi-am împărțit sentimentele spre cele patru vânturi -- păstrându-i ei numai un colț adânc din fundul inimii. E drept, însă, că nu pot să mă gândesc mai mult la ea fără să simt lacrimi de duioșie și uneori de un fel de durere -- nu mare, dar care nu se poate compara cu nimic. La 5 ani, într-o zi de mai, am părăsit casa noastră pentru totdeauna. Din cauza datoriilor, bunica mea a pierdut-o. I-a fost luată și dărâmată. Azi locul unde a fost casa ... a fost gata casa noastră, ne-am mutat în ea. Era o casă nouă, cu un balcon lung, care suna ca metalul, nu știu pentru ce, când mă plimbam pe el, mai ales când umblam bocănind cu călcâiele pe scânduri. Prin grădină trecea un pârâu lat de-o palmă. Pe lângă grădină, trecea un pârâu mai mare. Din ...
Vasile Alecsandri - Extract din istoria misiilor mele politice
... 1859, precum alegerea de Domn a colonelului Alexandru Cuza în aceste două provincii etc., acte care erau să fie discutate în viitoarele conferințe din Paris. Misie importantă! răspundere mare și spăimântătoare!... Eu, un biet țăran de la Dunăre, aveam a mă găsi în contact cu capacitățile cele mai recunoscute din Europa! cu oamenii cei mai însemnați!... Nu dar fără griji mă întrebam de voi putea să mă ridic și să mă susțin la înălțimea misiei mele?... însă găseam o îmbărbătare ... în faptul zilei și am tras la hotelul Trompeta, unde mi se pregătise un frumos apartament, și am fost acolo întâmpinat de cavalerul Vegezzi Ruscalla, ce avuse bunătate să vie înaintea mea la acea oră matinală. Dl Ruscalla este unul din acei oameni privilegiați a căror tinerețe sufletească se conservă până la cele mai adânci bătrânețe. Deși părul său e cărunt, figura sa e vie, inteligentă, mișcătoare ca o figură de june conspirator italian, căci ea exprimă pornirile entuziaste ... stat, înzestrat cu o figură marțială, se ocupa cu o neîncetată activitate de reorganizarea oastei în prevederea luptelor viitoare pentru independența Italiei, și era cel mai energic auxiliar al contelui de Cavour, având încrederea deplină a regelui și bucurându-se de o
Ion Luca Caragiale - Din carnetul unui vechi sufleur
... rampă de două, de trei, de patru ori. Câțiva amatori furioși încearcă să cheme pe artiști a cincea oară; de astă dată nu mai se prinde: se mai aud fară răsunet ici și colo câteva bătăi în palme umflate și ostenite, și-n sfârșit un glas mitocănesc din galerie pornește risolutto fortissimo —Bravo!... Pascali! Matilda! Dimitriade! EXCES DE ZEL La Brăila a deschis întâi cafĂ©-chantant un grec, într-o ... când îl jelea atâta lume adunată cu venerație împrejurul catafalcului. „S-a stins sufletul cel mai generos, s-a oprit din bătăile ei inima cea mai fidelă!â€� se vaită amanta dezolată. Iorgu îi trage câteva bolduri; răposatul șoptește: — Ce-i asta, bre? Cine-i acolo? „S-a pierdut floarea cavalerismului! s-a frânt spada cea mai nobilă a mândrei Burgundii!â€� adaogă un frate de arme. Iorgu repetă cruda jucărie; Mihaileanu, fierbând: — Ești nebun?... Cine-i ala?... Vrei ... aleargă pe scenă, află cine fusese „mișelulâ€� și-i arde lui Iorgu cu sete câteva perechi de palme de-i strămută căpriorii. După aceea mai ...
... Alexandru Vlahuţă - Din prag Din prag de Alexandru Vlahuță O, dar e mișelnic lucru singur zilele să-ți curmi! Ce cumplit îmi vânturi mintea, și cu ce-ndârjire-mi scurmi Noaptea gândurilor mele, Moarte, când îți stau în față! Simt că-nnebunesc... Mă turburi. Fugi cu neagra ta povață. Înțeleg, împărăția ta ... nici bine. Neastâmpărații șoareci dacă-n capul meu și-or face Cuib, nesupărați de nimeni, vor petrece-acolo-n pace. Poate-o lacrimă, pe piatra ce-mi va coperi mormântul, Va cădea din ochii mamei, poate scutura-va vântul Mâțișorii vrunei sălcii peste groapa mea totuna. Plâns de mamă, plâns de creangă... tot nimic eu nu voi ști ... Tot aștept să mi se-ntâmple Vro nenorocire mare ca să mă mai miște-oleacă, Să mai fulgere în noapte-mi, ca urâtul să-mi mai treacă. Ca să mor!... Să mă întunec pe vecie?... Prea e crud. Să nu mai gândesc nimica, nici să văd, nici să aud? Să nu mai primesc văpaia soarelui de primăvară, Ori să-mi răcoresc viața la un amurgit de sară, Și s-ascult, pe gânduri, doina trișca de la târlă ...
Ștefan Octavian Iosif - Clopotele din N%C3%BCrnberg
... Ştefan Octavian Iosif - Clopotele din N%C3%BCrnberg Clopotele din NĂ¼rnberg de Ștefan Octavian Iosif La NĂ¼rnberg, în vechiul castel, Stăteam rezemat de-o fereastră, Privind cum se-mbracă sub el Orașul în ... duios și de blând De parcă o rugă ar spune... El sună, și alte-i răspund Cântând ca argintul de clare, Și-odată s-aude, din fund, Și clopotul domului mare! Și valuri de-adânci armonii Plutesc în fantastice zboruri, Părând că sunt sute și mii De îngeri ce murmură-n coruri... Dar eu, ca furat de un val, Pierdut în concertul haotic, Mă văd într-o sală de bal, O sală-n mărețul ... Și albă ca albul din crin, Ca umbra din umbră ușoară, De mine s-apropie lin O falnică, blondă fecioară. Eu stau și de-abia mai respir, Cuprins de-o sfială stângace, Dar ochii ei mari de safir Îmi spun că dorește să joace. Și-ajunge doar brațul să-ntind, Ea ...
Ion Luca Caragiale - Teribil naufragiu, din norocire fără accident de persoane
... Ion Luca Caragiale - Teribil naufragiu, din norocire fără accident de persoane Teribil naufragiu, din norocire fără accident de persoane de Ion Luca Caragiale Statul nostru avea odată, pe cât își poate aminti oricine, o mare magazie de cărți, pe care o numea Biblioteca Națională. De mult, foarte de mult nu se mai pomenește despre dânsa. De multe ori acea magazie plină de înțelepciuni a avut imprudența să se mute cu chirie, ca un amploiat hărbar ... până în fine sa se prăpădească în neguri ca oricare Leviathan. A fost un dezastru, un cumplit nenoroc, o catastrofă memorabilă. Unde o mai fi sărmana corabie pierdută de atâta vreme în pustiurile zbuciumate ale oceanelor? mai există, oare, sfărămăturile ei? ce s-au făcut scoarțele faimoasei Bibliotece Naționale? Mister! Nici un muritor n-ar putea îndrăzni să răspundă la aceste întrebări indiscrete, nici chiar personalul bibliotecei ... la Ministerul Cultelor, sunt o dovadă sigură despre scăparea echipajului complet al corăbiei dispărute. Nici un odăiaș măcar nu s-a pierdut și, ce e mai îmbucurător, nici unul n-a dezertat, cum se-ntâmplă adesea în așa mari catastrofe. Ba încă, ceva și
Alexei Mateevici - Expoziția din Kiev
... de stins pojarul și multe altele. Dar deosebit de multe au fost mașinile și uneltele de gospodărie sătească: treierători și secerători uriașe, semănători de cele ce seamănă în rânduri, fel de fel de pluguri, teascuri pentru poamă și multe altele. Școala de tipar din Kiev a pus la privirea tuturor mașini electrice de tipărit, făcute cu mare iscusință. Dintre dânsele cea mai vrednică de luare-aminte era mașina de cules buchii pentru tipărit. După mașinile și meșteșugurile tiparului într-o clădire, acoperită cu sticlă, venea despărțitura negustoriei ... și fiare umplute cu paie și făcute după chipul celor vii. Mai încolo — felurite lucruri ce-ți furau privirea: zugrăviri minunate, cutii făcute cu mare iscusință, războaie... Mai departe — flori, pietre scumpe din munții Uralului, instrumente doftorești. În pavilionul războaielor persiene, pe lângă războaie, erau puse vechile frumoase țesături și horboțele din Bruxelles (Belgia), care se prețuiesc cu zeci de mii de ruble. Din războaie ce-l mai frumos era războiul turcesc din curtea fostului sultan Abdul Gamid, ce face 18000 de ruble. Mai erau și alte covoare foarte frumoase,
Vasile Alecsandri - Suvenire din 1855
... lui Negri, lui Rallet, lui Ion Ghica și la mai mulți ofițeri din tabăra de la Maslac, care au venit să ne vadă plecând. Unul din ei, locotenentul Laurent, ce a luat parte activă la asediul Sevastopolului în posturile cele mai periculoase și acum comandează vaporul ambasadei franceze, mi-a dat scrisori de recomandaț ie pentru generalul Wimpfen și pentru colonelul de Vernon, mare ... însăși proprietara calțavetelor heraldice pretinde că are stomac de bronz ca și inima. Fiind deci cu toții mulțumiți de dânșii, încrezători în atestatul de bravură ce și-au acordat singuri și liniștiți mai cu seamă prin aspectul mării liniștite, ei se împart în deosebite grupe, cântând, fumând, glumind și vorbind cu mare entuziasm de asaltul ce francezii au dat orașului Sevastopol. Ar crede cineva, auzindu-i, că toți au fost față și au contribuit la acel eroic fapt militar. Amicul meu ... orizontul pentru ca să zărim coastele Crâmului, sperând că vom zări chiar turnul Malacofului. Acest turn apare în închipuirea mea cu prestigiul misterios al palatelor din povești, dar mai avem încă multă mare ...
Ioan Slavici - Florița din codru
... suflet a lui si a crașmaritei. Așa a crescut apoi fata la crașma. In toata ziua se facea mai mare, și cu cat se facea mai mare, cu atata se facea mai frumoasa la fata, mai placuta la faptura și mai dulce si mai inteleapta la vorba. Pentru aceea oamenii o numeau Floare - Floarea cea frumoasa de la crașma din codru. Nu numai Florita, ci si maica-sa, crasmarita, era insa frumoasa. Crașmarita nu era insa asa de frumoasa ca si Florita, si Florita altfel ... cea dulce si fata cea frumoasa nu le ieșea din minte. Intr-o zi de dimineata trece vestea din gura in gura pana ce ajunge la crașma din codru cum ca peste ziua are sa treaca imparatul pe aici pe langa crașma, cu voinici, cu curte și cu mare lucru și treaba... precum trec adica imparatii. Crasmarita... acuma știm noi cum sunt muierile! Da in dreapta, da in stanga, sparge ... chitit, s-a pieptanat... cum fac adica muierile cand nu e ca totdeauna. Din zori de zi pana in pranzul cel mare
Vasile Alecsandri - Cântece din Basarabia
... vai de viață! Nici o dragă dimineață Să nu vărs lacrimi pe față, Nici o dragă de cu seară Lumea să nu-i fie-amară! Mare-i lumea, eu nu-ncap, Și mă mir: ce rău le fac? Nici averea nu le iau, Nici iubirea nu le vreau, Ci tot plâng, jelesc mereu La mormânt, la soțul meu, Pe mormântu ... inelele, Gâtul cu mărgelele, Gura cu mândrelele, Și mi-a luat zilele De-a împlut movilele“. XIV Fă-mă, Doamne, ce mă-i face Sufletul să mi se-mpace, Fă-mă hulubaș de-argint Cu aripile de vânt, Să mai zbor de pe pământ Pân’ la maica pe mormânt. Și să stau, să m-odihnesc Să plâng și să mă jelesc Și de bune și ... ai parte! Când erai român curat, Sufletul meu ți l-am dat, Dar de când te-ai căzăcit Ești ca dracul de urât. Prutu-i mare și nu pot Pân’ la ea să-l trec înot. Prutul vine ca un zmeu Când sosesc pe malul său! Note ↑ Din cauza greutății relațiilor între Moldova și Basarabia, nu am putut să-mi procur alte cântece peste Prut decât aceste XVI bucăți, ...
Alexandru Odobescu - Scene istorice din cronicele românești:Prefață
... lor instructiv. Cei ce pot mult izbutesc a caracteriza, într-asemenea scrieri ușoare, o epocă, sau o nație; cei cu bunăvoință, dar cu mai slabe mijloace, fac, ca mine, încercări! PREFAȚA EDIȚIEI DIN 1886 Curând se vor împlini treizeci de ani de când am dat mai întâi în tipar aceste două mici încercări de restituire a vechilor datini strămoșești, scrise într-o limbă care era încă întrebuințată și prețuită ... am silit cel puțin să păstrez, pre cât s-a putut, formele și limba Letopisițelor naționale, cu care, în dreptate, se poate lăuda mai vârtos Țara Moldovei; să adun datini, numiri și cuvinte bătrânești, spre a colora aceste două episoduri culese din cronicele vechi. Faptele istorice ale unei țări sau ale unei epoci au totdeauna un interes mai viu, când traiul și ideile, obiceiele și graiul de acolo sau de atunci ne sunt cunoscute. Scopul romanțelor istorice este, în parte, d-a ... lor instructiv. Cei ce pot mult, izbutesc a caracteriza într-asemenea scrieri ușoare o epocă sau o națiune; cei cu bunăvoință, dar cu mai slabe mijloace, fac, ca mine, încercări! Mihnea Vodă cel Rău a fost publicat