Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI GRĂBIT
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 340 pentru FI GRĂBIT.
Dimitrie Anghel - Două glasuri
... se tîrî în aerul adormit, se apropia de mine, trecu mai departe, negăsind parcă ce căuta și tăcu din nou ca și cum n-ar fi fost decît o părere. Înfiorat, mai întîi am crezut că poate-i ecoul propriului meu glas, al propriei mele chemări după ajutor ce-mi scăpase ... pieri. Și-acum cînd auzisem un glas omenesc, o durere ce era soră cu a mea, nu mai voiam să mor și aș fi vrut pe cineva la căpătîiul meu, ca să pot înfrunta agonia... Și-atunci, ca un răspuns plîngerii aceleia, ce trezise în mine dragostea de viață ...
Constantin Stamati - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său
... mă osândesc, Și poate și maica lor, la care mor când gândesc, Luându-se după ei, cu toți să vie atunci. Ei scăparea mea pot fi ca niște îngeri de cer... Căci cu ruga cei sărmani și pe Domnul îmblânzesc; Și plânsul lor sfarmă uși, obezile risipesc... Inima să moaie pot ...
Vasili Andreievici Jukovski - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său
... mă osândesc, Și poate și maica lor, la care mor când gândesc, Luându-se după ei, cu toți să vie atunci. Ei scăparea mea pot fi ca niște îngeri de cer... Căci cu ruga cei sărmani și pe Domnul îmblânzesc; Și plânsul lor sfarmă uși, obezile risipesc... Inima să moaie pot ...
Ion Luca Caragiale - Moftul român
... Moftului român, credem de prisos. Sunt opt ani acu de când această foaie a văzut lumina pentru întâia dată. Voim a fi consecvenți, și astfel dăm drept program aceleași linii pe cari le-am pus în fruntea acestei foi la prima-i apariție. Eu: Ce mai spun ... Un mitocan (fudul): Mofturi! * Eu: Dar domnii X... Y... Z... n-au nici un merit, nici o capacitate, nici un talent spre a fi puși în fruntea unor instituțiuni cari... și în sfârșit despre onestitate... de! Un amic (tăindu-mi vorba și dând din umeri): Mofturi! * Pacientul (foarte impacient ... engouement, [...] spaniolii morga, italienii vendetta etc.; românii au Moftul! Trăiască dar Moftul român! Foaia ce reapare astăzi, cu titlul ei eminamente național, sperăm că va fi formula sinceră și exactă a spiritului nostru public. Și acuma, dragă Moftule, mergi iar de-ți fă și tu rostul în lumea asta ... îi zicem: ajută-ne și Dumnezeu te va ajuta; iar ție-ți dorim: Moftul român să fii, dar caută pe cât se poate de nu fi
Emil Gârleanu - Nedespărțite! ...
Emil Gârleanu - Nedespărţite! ... Nedespărțite! ... de Emil Gârleanu Toamnă! Pădurea fumegă. Negurile se lasă perdeluind zările. Păsările se rotesc în înalt, se deșiră, iar se strâng și iar se răresc, apoi își aleg călăuzele, le pun în frunte, și-n vârf de săgeată călătoresc. Se ridică stolul sus-sus, pe apa albastră a cerului, și lin, ca împinse de un dor tainic, vâslesc, se șterg din zarea plaiurilor noastre. Se duc! Încotro? În nopțile reci de toamnă văzduhul parcă freamătă. O lume ciudată pare că prinde ființă sub stele; noiane de frunze desprinse pare că sunt purtate de vânturi; umbre se strecoară rătăcite; țipăte răsar și se sting; chemări de călăuzire umplu largul cuprinsului. Sunt păsările călătoare. Și cu ele parcă iau ceva din sufletul nostru, în ochii lor parcă fură soarele, pe aripile lor parcă duc primăvara. Un stol de turturele a întârziat. Grăbite s-au strâns în dimineața aceasta, și-n fâlfâirile lor, care se aud ca niște sunete supte ușor dintrun flaut, pornesc. Întâi o iau pe-aproape de pământ, peste lunci, deasupra rariștilor, printre plopii înalți, ca și cum ar vrea să mai vadă locurile aceste o dată. Apoi fac un ocol ...
Ion Heliade Rădulescu - La moartea lui Cârlova
Ion Heliade Rădulescu - La moartea lui Cârlova La moartea lui Cârlova de Ion Heliade Rădulescu O, lira mea, suspină! al tău glas plin de jale În umbră să răsune, să geamă la mormânt: Cârlova nu mai este!!! suspină p-a lui cale Și fă să se auză pe aripe de vânt: "Cârlova nu mai este! și lira-i a-ncetat!" O, tânăr cântărețe! pasăre trecătoare! Abia te-ntraripaseși, abia dulcele-ți glas Chema să te auză pe craca săltătoare Pe călători, și-ndată, oprindu-le-a lor pas, Țintind a lor vedere... tu zbori și i-ai lăsat! Tu ai urât o țară unde puțini ascultă Sau unde-a ta cântare cu ei nu însoțești; Încă trăind, tu viața o petreceai mai multă Sorbit în armonia a cetelor cerești, Unde ostaș d-aicea acol-ai și grăbit. Sub tânăra ta mână, degetele-arzătoare, Acum se-nfiorează liră de serafimi; Asculți tu alte imnuri, începi altă cântare Și-ndemni tu alți războinici, vitejii heruvimi, Și alt post mai cu slavă ți-a fost ție gătit. Acolo-ți era locul al tău de moștenire: Poetul aci este ...
George Coșbuc - Furtuna primăverii
George Coşbuc - Furtuna primăverii Furtuna primăverii de George Coșbuc Precum aduce-n sîrg cu sine Spre țara de-unde-a fost gonit Un rege-n furie-oștiri străine, Așa vedeam un vînt grăbit Cu norii după el cum vine. Urlînd le cîrmuia cărarea Purtîndu-i în năvală orbi, Părea că varsă-ndepărtarea Și mii de lupi și mii de corbi De-a valma să-nspăimînte zarea. Silit-au codri mari să mugă Și-n turn, de unde-i supăra Al clopotelor cînt de rugă, Trăsniră, și-un potop era Urgia ce-au făcut-o-n fugă. Cu ei o noapte-nfricoșată Ca iadul peste văi trecu: Dar însăși parcă-nspăimîntată De-atîta spaimă ce făcu, De-abia veni, pierind deodată. S-a dus cum a venit. Departe Spre-adîncul orizont s-a dus Și spaime-acum pe-acolo-mparte. Și iar s-a luminat pe sus Și rîde soarele lui marte ! (
Constantin Stamati - Înțelepciunea lui Solomon
... potoli furtuna chinurilor noastre! Pe tine te-așteaptă inimi întristate, Ce sunt înșelate de speranți deșarte, Și mult sfâșuite de dureri cumplite. Dar ce va fi oare după moartea noastră? Înțelepții lumii nu pot ști aceasta, De mormântul este finitul a toate, Sufletul de piere ca la animale. Sau ... se stinge viața, Și-n nerve se-ncheagă recele meu sânge. Va trece lumescul răsfăț de la mine, Vinul și nectarul Libanului dulce Nu vor fi în stare să-mi gâdile gustul; Bătrânețea pleacă la pământ grumazul, Pășesc cu-ntristare spre mormântul rece... Femei mult amate, a cărora brațe ...
George Coșbuc - Crăiasa zânelor
... viața ei Inel, și ce mândrețe! Din piatra tronului din rai Cioplit în flori măiestre, El singur unui fiu de crai D-ajuns i-ar fi fost zestre. Și cum îi zici? Inel îi zic! Pe degetul suleget Al zânei pus, pe cel mai mic, Crescut părea pe deget. O, dă ... jucărie, Aprinșii-i ochi mai mult s-aprind Să aib-acea mândrie. Ce-i asta? Salbă! Ard răzleț Mărgeanuri roșii-n pară, Și n-ai fi dat d-ajunsul preț Al salbei, dând o țară. Și cui o dai tu? pătimaș Zâmbind crăiasa-ngână: Ți-o dau și ție, de mă ... am crezut! El râde și-o dezmiardă: Acum nu-i timp să te bocești; Tu vii cu mine-acasă; Crăiasă dacă nu mai ești, Vei fi
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira IV
... place totdeauna. Cine vrodinioară de el te-a întrebat? Spuindu-l chiar pe față pre mulți nemulțumește. Acel care dorește a fi cu lumea bine, Și a trăi în pace, lingușituri să scrie. Când nu-i moral în oameni, de ce să ne mâhnim? De ... nu-ți place: pe altul poți alege. Silvan o zi întreagă nu zice nici o vorbă; Deși știi că prostia îl face-a fi tăcut, Tu lumii dovedește că e bărbat minteos Și că înțelepciunea îi ține limba strânsă. Și Cvintie bun este. O carte cât de groasă Pre ... noroc Mi-a fost puțin statornic, eu numai sunt o pildă? O lume-ntreagă cearcă a lui capricii grele. Atunci ar fi mirare când numai vasul meu Tot pe acele valuri în liniște-ar pluti; Iar astăzi când în pace plutesc pe-a lumii unde ... nu pot a-mi hotărî, Puțină îngrijire eu pentru dânsul am. Din mâna preaînaltă a priimi sunt gata Oricare-mi va fi soarta ș-a anilor meu număr. Viețuind cu cinste și fără-nvăluiri, Voi trece spre sfârșitul acel neapărat; Pe poarta veciniciei eu voi ...
... sărutată De atâtea ori deodată Câți fuștei la scară sânt. Sărutată Lăudat fii, Tată sfânt! Unsprezece, spune ea; Eu zic: Bine, pe credință: Doar o fi având știință, Scara câți fuștei avea, Pe credință Asta e pierzarea mea! Și-o sărut mereu-mereu: Orice-ați spune, orice-ați face, Nu știu ...