Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru IERTA
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 460 pentru IERTA.
Alexei Mateevici - Către Ioan G. Pelivan
Alexei Mateevici - Către Ioan G. Pelivan Către Ioan G. Pelivan de Alexei Mateevici Satul Zaim 6 octombrie 1906 Dragă domnule Ioane, Am primit scrisoarea d-tale și imediat m-am și așezat să-ți dau răspuns la ea, căci, deocamdată, n-am alte ocupații decât scrisul și cititul. Mare bucurie mi-a dat mie această scrisoare, mulțumită acelui ton călduros și cordial ce o pătrunde. Sunt convins că, cu toata rușinea la care am ajuns azi noi, băsărăbenii, ne trebuie mai mulți oameni de felul d-tale, și atunci Basarabia e scăpată de sclavie și poate cu dreptate visa la acel strălucit viitor de aur, ce i-a prezis poetul Bolintineanu și care, desigur, acolo, deja se împlinește. Însă la noi, în Basarabia, …parcă te iau fiorii, când începi povestea suferințelor poporului nostru moldovean și a acelor înjosiri, ce i-a fost scris să îndure. Însă poporul deja se deșteaptă; soarele renașterii a început să arunce și asupra românimii băsărăbene razele sale strălucitoare și înviorătoare. Și fără îndoială, la urma urmelor, cu ajutorul generoșilor și înțelepților săi conducători, și ea se va porni pe calea luminii și ...
Alexei Mateevici - Către Simeon Murafa
Alexei Mateevici - Către Simeon Murafa Către Simeon Murafa de Alexei Mateevici Dragă frate, Ce tăceți și nu-mi scrieți nimic? Sunt dornic să știu tot ce se atinge de voi și de lucrul nostru. Am citit că schimbați numele revistei. Scrieți-mi despre toate; nu pot și nu vreau să fiu în neștiință. Iertați că scriu pe scurt, fiind întors la Kiev, sunt foarte ocupat. Degrabă voi fi liber, atunci vă scriu pe lung. Fii așa de bun, frate Simioane, scrie-mi adresa lui Ciobanu, vreau să-i scriu lui din pricina unei vajnice trebi. Vă sărutăm pe toți împreună cu Berechet. Al vostru frate, Alexe Mateevici [5/IV 1913, Kiev] Paul Vataman, Figuri sorocene, p. 42 Dragă frate, Mulțumesc pentru răspunsul repede, ce l-am primit ieri. Suntem foarte bucuroși — eu și Berechet — gândindu-ne la starea lucrurilor noastre naționale din Basarabia, ce arată semne de viitor bun și rodnic. De-ar da numai Dumnezeu ca semnele acestea să crească din scânteiuțe și steluțe mititele într-o flacără mare, mare, ca această flacără să ajungă „Sfântul Soare“ al basarabenilor noștri, adevăratul soare al luminii și al dreptății. Fie ca într-acest Paște, Hristos cu ...
Alexei Mateevici - Pe Varava ori pe Hristos%3F
Alexei Mateevici - Pe Varava ori pe Hristos%3F Lucea Ierusalimul, scăldat în focul mare Al razelor de seară într-a lor fierbințeală Și râuri de lumină de aur, ca o mare Se revărsau din ceruri, spoind cu aureală Zidirile înalte și verzile grădini, A căror cărturarii bogați erau stăpâni. Pe uliți prăfuite, arzând de asfințire, Nu încăpea norodul cel mult și zgomotos, Apusul roșiatic în marea de lucire Înfierbânta și drumul cel aspru și pietros. Era de nerăbdare mulțimea toată plină, Umplea cu glasuri multe apunerea senină. Cu îndoială mare Pilat-nainte-i vine: ,,Pe cine? Pe Varava sau pe Hristos să-L las?" Răspunsu-i-a un tunet — strigări de ură pline: ,,Varava fie slobod, iar cel ce a rămas, Cel ce-mpăratul nostru pe Sine se numește, Pe-acest nazarinean tu ia și-L răstignește!" Încununat cu spinii, sub uriașa cruce, Nu-aude El blestemuri și strigăte viclene: Privind la toți cu milă, la răstignit se duce Iertând chinuitorii cei răi, izraeltenii, Iar ei de prin ogradă, ascunși pe după chedri, Ei fără rușinare azvârl într-însul pietre... Dar iată și Varava. Cu cântece, cu tropot Norodul îl ...
Alexei Mateevici - Roagă-te Roagă-te de Alexei Mateevici Roagă-te în fericire, În nevoie roagă-te, Roagă-te în pătimire, În smintire roagă-te. Roagă-te obijduit Și-n primejdii roagă-te. Roagă pentru cel iubit, Pentru dușman roagă-te. Roagă-te pe când slăbești, Când ești tare, roagă-te. Roagă-te când plângi, jelești, Când te bucuri, roagă-te. Roagă-te-n ceas de ispită, Și de patimi, roagă-te. Roagă-te, când biruită Îi ispita, roagă-te. Roagă-te în ceas de moarte, De iertare roagă-te; Roagă-te, atunci te iartă Cel din ceruri, roagă-te! Decembrie
Alexei Mateevici - Rugăciunea (Kolțov)
Alexei Mateevici - Rugăciunea (Kolţov) Rugăciunea de Alexandr Kolțov Traducere de Alexei Mateevici Credința, Doamne, mi-i curată, Ca focul rugăciunii, Dar inima-i întunecată De-adâncu-amărăciunii. Veni-va moartea. Ce primi-voi În loc de auz, vedere? Și ce simțiri în piept simți-voi Dacă simțirea-mi piere? Ce rost avea-va duhul meu Fără a mea simțire? Mormântul, Crucea — Dumnezeu Le-au-nvelit în neștire. Perdeaua sa au aruncat Pe tainele zidirii, Adânc pecetea-au apăsat Pe toată viața firii. Pe veci-ntărirea Sa și-au pus Neclătinată, tare, Ca să nu fie de despus Nici pentru foc și mare. Mântuitorule! Îmi iartă Plânsoarea rugăciunii. Credința-n Tine nu mi-i moartă În ceața-amărăciunii. Și dragostea mea către Tine În haina deasă a ceții Lucește-n raze vii și line, Ca roua dimineții. Noiembrie
Alphonse de Lamartine - Crucelița soției mele
Alphonse de Lamartine - Cruceliţa soţiei mele Crucelița soției mele de Alphonse de Lamartine Traducere de Constantin Stamati O, cruceliță sântă! eu plângând te-am luat De pe-a ei buze arse la cea de-apoi suflare; Simbol dumnezeirei, de ea mie lăsat, Să-mi fie mângâietoare. Cu câte fierbinți lacrimi te spăl, o, cruceliță, De când mi te-au dat mie, ca să te port la sân, Așa cum te purtară amata muceniță A boalelor cu chin! O, Doamne, ce durere simți sufletul meu Când preotul rostiră molitva de iertare, Întocmai ca și maica cântând pruncului său, Cântec de dormitare! Atunci pe a ei frunte speranța se iviră, Pe a soției față grații au seninat, Și pare că și moartea ceva îngăduiră, Al său lacom vânat. Vântul îi clătea părul lung pân’ la pământ, Aruncând câte o viță pe palida ei față, Precum și chiparosul își mută pe mormânt A sa umbră măreață. Din patul ei căzuse una din mânușițe, Iar cealaltă gingaș pe piept o îndoia, Și ridicând la gură draga sa cruceliță, S-o sărute vroia. Ea buzele gătise pentru acel sărutat... Dar cu-acea sărutare sufletul ...
Andrei Mureșanu - Glasul unui român
Andrei Mureşanu - Glasul unui român Glasul unui român de Andrei Mureșanu Informații despre această ediție La ceriu, părinte bune, de caut cu umilire, În darn 'mi este ruga, deșert al meu suspin! Un vierme, de se mișcă, tu scii de a lui clătire; Dar luptele, ce cercă un nem, de unde vin? Se poate, că străbunii s'au mormîntat în crime; Dar răul străvechimii dor nu-l cerți [1] pân'la noi! Căci altfel era bine, ca fiii de sclăvime Să vie orbi pe lume, născuți pentru nevoi! Eșiți, voi umbre moarte, eroii gintei mele! Și dați dovezi la lume, ce atât v'a înegrit; Strigați în gura mare, că voi de-atâtea rele, Ce cercă strănepoții, nu v'ați vinovățit! Să spuie Retezatul, acel asil de pace, D'a fost Românul trândav în timpuri de nevoi? De n'a păzit credința, de n'a vrut toate-a face, Să scape numai țara din curse de războiu! La undele de sânge, ce-au curs în Câmpul Pânii, Vărsat prin iatagane și paloș de Osman: Au n'au învins Corvinul p'acel cumplit dușman? Au n'au avut ...
Andrei Mureșanu - O privire peste lume
Andrei Mureşanu - O privire peste lume O privire peste lume de Andrei Mureșanu Deșert e tot ce vede semețul ochi supt soare Și nu e fericire deplină pre pământ; Un vis e ce-amăgește ființa muritoare Din oara când se naște și până la mormânt! Văzutu-s-a om cândva să zică l-a sa moarte: “Mă duc cu bucurie, c-am fost și-s fericitâ€�? Un rege-a stat în lume, a cărui rară soarte La altul în natură cu greu a mai zâmbit; Și iată că el singur a scris cu-amărăciune, Târât de-a lumei valuri, ce turbă ne-ncetat: “Nimic supt cer statornic, ci tot deșărtăciune, Deplină fericire supt soare n-am aflat!â€� Un tată se silește s-adune-averi în lume Încungiură oceanuri cu mii nefericiri, Când fiu-i se răsfață văzând că are sume Ce pot să corespundă la oarbele-i simțiri! Un jude calcă legea, cu scop să mulțămească Desfrâul unei patimi de care-i subjugat; În urmă dă prinoase, cu scop să amuțească Simțirea conștiinței ce-l mustră ne-ncetat. Un trântor suge mierea ...
Andrei Mureşanu - Omul frumos Omul frumos de Andrei Mureșanu Frumos e omul, Doamne, când mintea e regină, Și simțul ce ca șerpe spre rele îl înclină, Supus, loial și drept; Vârtutea-atunci măreață răsare ca ș-o floare, De brumă neatinsă la rumena-i coloare În fragedul lui piept! Pe fruntea lui senină dreptatea strălucește Întocma ca ș-un soare pe sferă când pășește De nori neturburat; E crimă, se retrage, e silă, se ferește, E negură,-o străbate, e nor, îl împărțește Și iesă nepătat. Frumos e omul, Doamne, cu inimia curată Cu floarea conștiinței de crime nepătată, Sincer, nefățărit; Conspire lumea toată, răzbată-l orice soarte, Închidă-l să nu vază lumină pân' la moarte, Și iată-l neclintit! Arunce-l în deșerturi lipsite d-orice floare, Pe unde nu s-arată nici om, nici zburătoare, Ci șerpi veninători; Vârtutea-i va fi scutul ș-azilul de scăpare, Întocma ca și cedrul, cu umbra sa cea mare, La oameni călători; Frumos e omul, Doamne, cu generozitate, Când iartă pe tiranul ce-apasă p-al său frate, Cu scop d-a-l subjuga; Și-n loc să răsplătească, cum cere pofta-n lume, Dușmana lui lucrare, ...
Antim Ivireanul - Rugăciunea care au învățat pre apostoli Domnul nostru Iisus Hristos %E2%80%9ETatăl
Antim Ivireanul - Rugăciunea care au învăţat pre apostoli Domnul nostru Iisus Hristos %E2%80%9ETatăl nostru carele eşti în ceriuri%E2%80%9C Rugăciunea care au învățat pre apostoli Domnul nostru Iisus Hristos: „Tatăl nostru carele ești în ceriuri“ de Antim Ivireanul Aicea ne învață să știm cum că n-avem alt tată făru numai pre Dumnezeu cel din ceriuri, precum la Matheiu, în 25 de capete zice: Și tată să nu chiemați voi pre pământ, pentru că unul iaste Tatăl / vostru cel din ceriuri. Sfințească-se numele tău. Numele lui Dumnezeu să sfințĂ©ște cu lucrurile și cu faptele cĂ©le bune, precum la Matheiu, cap 5 zice: Într-acesta chip să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vază faptele voastre cĂ©le bune și să slăvească pre Tatăl vostru cel din ceriuri. Să vie împărățiia ta. Aicea să roagă sufletul să-și trimiță Dumnezeu împărățiia, adecă ajutorul și dreptatea, ca să-l păzească curat și nebântuit de putĂ©ria păcatului, dupre cum apostolul cătră romani în 6 / capete zice: Să nu împărățească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneț întru pohtele lui. Fie voia ta, cum în ceriu, așa și pre ...
Anton Pann - Împrumutul Împrumutul de Anton Pann Pînă la cheful bogatului iese sufletul saracului Unul avînd trebuință Să ceară bani în credință, C-un prieten să-ntîlnește, Îl roagă, i să jelește, Mergînd p-alături cu dînsul, Suspină, îl trece plînsul, Îi propune vorbe multe Ca să-l plece, să-l asculte. Prietenul gros în burtă Da cîte o vorbă scurtă : Că acuma n-are vreme Și cum că să-i dea să teme, Poate cumva nu-i plătește, Or că mult îl zăbovește. Să facu că are treabă Și să depărtă în grabă, După dîn-sul cu un cîine, Zicîndu-i : să vază mîine. Bietul om iară să duce La casa lui să-l apuce. Bogatul, cum îl zărește De plecare să gătește. Pînă a suit pe scară, El a și ieșit afară, S-a-ntîlnit fața în față, I-a dat bună dimineață. El cum i-a dat mulțămire, Cam cu chiorușă privire, Nu stă pleacă să se ducă, Cellalt după el apucă, Silește-n rînd să se puie, Nevoile să-și mai spuie. Acesta ținea cărarea, Cellalt cu împiedecarea Călca noroaie și gloduri, Înghițind destule noduri; ...