Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru INȚELES
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 400 pentru INȚELES.
... spune tuturor dacă suntem noi vrednici sau nu pentru viață. Ele ne vor face ori oameni vii, oameni ca toți oamenii în cel mai frumos înțeles al cuvântului, ori niște mortăciuni fără voință, fără lumina minții și fără drepturi, niște dobitoace, precum ar și vrea să facă tot norodul Rusiei vechii ...
... celei ce-a căzut. Și viața sa răutăcioasă Nenorocita păcătoasă Într-o clipire a văzut. În groază ea a înțeles Ce daruri adunate-n vânt Cu îndurare i-a trimes Spre folosire Domnul sfânt, Și cum în zorile vieții Spre viitorul ei necaz ...
Antim Ivireanul - Dedicația Psaltirei românești, tipărită la București, în anul 1694
Antim Ivireanul - Dedicaţia Psaltirei româneşti, tipărită la Bucureşti, în anul 1694 Dedicația Psaltirei românești, tipărită la București, în anul 1694 de Antim Ivireanul Blagocestivului, prealuminatului și preaslăvitului domn și oblăduitoriu a toată provoslavnica Țara Rumânească, bunului și creștinului Ioan Costandin Băsărabă voevod și al mieu de bine făcătoriu și milostiv stăpân, cu plecăciune metanie făcând, de la Dumnezeu toată buna fericire poftesc. Toată zidirea văzută și nevăzută, cuvântătoare și necuvântătoare, câtă s-au făcut de cea adâncă a lui Dumnezău înțelepciune, înălțate și luminate doamne, carĂ©și după firea sa, silĂ©ște de-și arată slujba și lucrarea ei, după cum i s-au poruncit. Stihiile ca niște întâe pricini îndeamnă pre toate chipurile neamurilor, de-și dau roada sa la vrĂ©mea lor. Iară mai vârtos de toate, fericita și mai aleasa și cuvântătoarea zidire, omul, silĂ©ște de aduce nu numai un fĂ©liu de roadă, ce foarte multe câte trupești, iară mai multe sufletești, de vrĂ©me ce și el de doao s-au zidit, adecă den suflet și den trup. Și toate pentru el s-au făcut și i s-au dat aciastă simțitoare lume cu toată frumusĂ©țea ei, ca ...
... sfinte, De-atît noroc ne mai visat: De mult a noastre inimi poate, Fără să știm, s'au cunoscut, Căci prea ne-am înțeles în toate, Din clipa 'n care ne-am văzut. Nici mai cercarăm a ne spune Cu vorbe vechiul nostru dor; A noastre ...
Cincinat Pavelescu - Amurg de toamnă (Pavelescu)
... M-am dus, cu drag, până în zare, Cuprins de-o tainică-ntristare! Căci toamna care le gonea Căzuse și pe viața mea! Și-am înțeles
Constantin Stamati-Ciurea - Un ajun de Anul Nou
... a tălpilor în vreo cioată de copac puteam fi aruncat din ea pe omăt, spre a fi sfâșiat de lupi, care, cum am înțeles, ne adulmecaseră și alerÂgau din toate puterile, ca să ne ajungă. — Moșule, moșule! auzi lupii? strigai eu cu îngrijire. El nu-mi răspunse ...
Dimitrie Anghel - Alaiul vechiturilor
... și legendarul Wihelm din balada Lenorei. Și așa, acel „merg repede morții", tristul adagiu al lui BĂ¼rger, a luat acum un înțeles deplin. În București, cînd a zburat pentru întîia oară BiĂ©riot, am avut și eu norocul să-l văd, și notez pentru mai ...
Dimitrie Anghel - Hefaistos Hefaistos de Dimitrie Anghel — Incendiul unei fabrici de panglici — Ciudat, fantezist și proteiform e focul. Joacă deasupra mlaștinilor în vîlvătăi albastre, înșelînd drumeții rătăciți ; tremură aureole viorii deasupra comorilor ascunse, își prelungește viața în fosforescențe, închizînd-o în putregaiuri, se urcă în stea și se coboară leneș pe suprafața oceanelor, mijește tihnit aprinzînd lumini trandafirii la gura vetrelor, arde ascuns și înflorește în roză uriașă deasupra craterelor vulcanilor, se furișează în zigzagurile fulgerelor albastre, știe să fie uriaș precum știe să fie și scînteie, îi place să se facă temut precum a adorat să fie și divinizat de la începutul vremurilor. Același și divers, fie ascuns îndărătul ochilor noștri sau după colțurata imagine a unei stele, metamorfozat în flacără sau în mare de jăratec, în rază sau scînteie, el tot Hefaistos este, fiul strălucitorului Zeus și al mult geloasei Hera. Eu l-am iubit ca unul căruia îi sunt drage strălucirile, am stat de multe ori de vorbă cu el pînă în tîrziu la gura sobei, în serile de iarnă, ascultîndu-i mitologicele legende, și, deși într-un moment dat mi-a fost potrivnic și mi- ...
Dimitrie Anghel - O primăvară la Roma
... ai adus-o tu, primăvară, n-am resimțit-o niciodată atît de puternic... Priveliștile acelea, mirosurile toate, luminile multe și multiplele forme atunci le-am înțeles întîi și atunci am priceput ce însemnează să ridici în fața soarelui un templu, să-ți însemni numele pe piedestalul unei statui, să privești dincolo ...
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul I. Ionienele
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul I. Ionienele Conrad. Cântul I. Ionienele de Dimitrie Bolintineanu Conrad, poemă în patru cînturi și note explicative Informații despre această ediție Era cînd farul lumii, în mare apuind, Poleie rochia nopții cu stele de argint, Și-n calea sa umbroasă, sub negrele-i picioare, Așterne valuri albe, suflate de dulci boare, Munți, plaiuri, văi rîzînde și fragede grădini, Ce-noată în oceane de umbre și lumini. Cotind pe Cornul d-aur, ieșea în Propontide Un vas, spărgînd cu pieptul tărîmele lichide. Dar cine-i omu-acesta ce-n vas stă izolat? E trist sau este mîndru? mai mulți au întrebat. Un servitor răspunde cu oarece sfială Că Țara Românească e țara sa natală; Conrad e al său nume; că este exilat, El pentru libertate poporu-a rădicat. Proscris din a sa țară, el fără țel se duce Oriunde îi surîde un cer senin și dulce; Dar cugetele sale se-nturnă nencetat Spre patria iubită ce-n doliu a lăsat... Credea în viitorul promis umanității, Precum și în triumful justițiii, verității, Deși avea momente cînd sufletu-i coprins De cugetile sceptici parcă zdrobit și stins. Iubea să facă versuri, deși ...
Duiliu Zamfirescu - În amurg În amurg de Duiliu Zamfirescu Palidă și gînditoare, Luna iese din abisuri Și-n amurgul de răcoare Pune dor și varsă visuri. Bolta cerului se umple De o vrajă de lumină Ce dă lunii înțelesuri Din durerea vesperină. Unde ești și-n care vremuri Ai apus pe-ntotdeauna, Tu, ce-aveai asemănare Cu durerea și cu luna ? Astrul sfintei nopți de vară Iar revine printre vii, Numai tu, nemîngîiato, Pururea nu mai revii. Curg pîraiele în cînturi, În mirezme cad petale, Și suspină toată firea După umbra gurii tale. Că erai atît de nouă, Zămislită într-o doară, Încît nu poate natura Să te-ncerce-a doua