Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU RECUNOAȘTE
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 175 pentru NU RECUNOAȘTE.
Ion Luca Caragiale - Addenda - Justificarea unor expulzări
... mizeria de aiurea, n'aveau încă drepturile de cetățenie. Și din ce pricină această furie semitică ? Din dorința de a căpăta acele drepturi. Nu; încă odată: daca nu și-ar găsi lucrul explicare în tradiționala impertinență bibilică, atunci nu ar putea avea decât o scuză: demența. Iată dar niște copii pribegi ai pământului, - atât de bogat în deosebite spețe de târâtoare necurate și veninoase ... popor român, pe lângă lecții de toleranță religioasă și liberalism și lecții de limbă românească. Și Statul român să stea nepăsător față cu toate acestea ? Nu, asta nu se poate. Dacă națiunea noastră este prea curată ca să nu se teamă de întinarea balelor semitice; dacă poporul nostru este prea cu minte ca să nu răsplătească ingratitudinea israelită decât cu un suveran dispreț, - Statul român nu poate îngădui mai mult asemenea agitații d'adreptul criminale: el este dator să le pilduiască cu toată asprimea. Vom reveni. II Dacă revenim astăzi asupra ... de măsura luată de guvern față cu atitudinea și cu agitările criminale a acelor străini ? Poate opinia publică sănătoasă, opinia societății române să nu ...
Alecu Donici - Pizmătarețul și șarpele
... Alecu Donici - Pizmătareţul şi şarpele Pizmătarețul și șarpele de Alecu Donici Degeaba vorovesc că nu-i la draci dreptate, Când ei o și păzesc cu mare scumpătate Și cel ce au făcut în lume rău mai mult La Tartar purure ... rea străbate Oriunde, de departe. Așadar de acum, vă hotărăsc să știți: Că pizmătareții în iad sunt mai cinstiți Și de la locuri voi să nu
Dimitrie Anghel - Sonata lunii
... și liniștitoare, noaptea își caută ritmul și se statornicește. Luna, înălțată sus, a chemat ochii visătorului care se privește în ea și se recunoaște cum va fi mai tîrziu, o palidă mască, cu ochii abia însemnați și gura mută închisă pe veci de un zîmbet amar. Spectrala figură din ... însăși cădeau pe clape trezind sonoritățile acestea umbrite. Fumuria și trista îndoială își arăta fața acum, și mînele albe ce-o deșteptase mîngîind-o parcă, nu luau seamă la mînele de umbră ce alergau crispate în urma lor ca voind să astupe sunetele și să prindă neliniștita îndoială ca s-o ...
... Și cînd rîde face încă și gropițe în obraz Și gropițe face-n unghiul ucigașei sale guri Și la degetele mînii și la orice-ncheieturi. Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită, Încît ai ce strînge-n brațe — numai bună de iubită. Tot ce-ar zice i se cade, tot ce face ... sine însuși, Că se zbate ca un sculptor fără brațe și că geme Ca un maistru ce-asurzește în momentele supreme, Pîn-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere, Ce-o aude cum se naște din rotire și cădere. Ea nu știe c-acel demon vrea să aibă de model Marmura-i cu ochii negri și cu glas de porumbel Și că nu-i cere drept jertfă pe-un altar înalt să moară Precum în vechimea sfîntă se junghiau odinioară Virginile ce stătură sculptorilor de modele, Cind tăiau ... inimioarei i-aranjează la un loc… Și cînd dama cochetează cu privirile-i galante, Împărțind ale ei vorbe între-un crai bătrîn și-un fante, Nu-i minune ca simțirea-i să se poată înșela, Să confunde-un crai de pică cu un crai de mahala… Căci cu dorul tău demonic
Mihai Eminescu - Andrei Mureșanu (Tablou dramatic într-un act)
... Tresare miazănoaptea în inima de-aramă A turnului de piatră. Lin stelele se-nhamă La carul lunei blonde. Prin vămile veciei Nici vremea nu le trece cu visele mândriei, Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies. Prin aerul de noapte, puternic, rece, des, A lunei adormite pătrund razele rare În temnița din pieptu-mi trezind gândiri amare. Când ... țipă-n doliu, ce liră jalnic cântă?... Sunt eu!... Privesc trecutul, și-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. Și gândul meu nu poate să rup-acea perdea, Ce-ascunde viitorul teribil după ea. Cântarea? Cea mai naltă și cea mai îndrăzneață Nu e decât răsunet la vocea cea măreață A undelor teribili, înalte, zgomotoase A unui râu, ce nu-l vezi. Â Sunt undele de timp Ce viitoru-aduce, spre-a le mâna-n trecut. Deși privesc nainte-mi noaptea bătrână suptă ... vecinicie! Vai, soarte blestemată, ce oarbă arunci bobii, La oricine în lume dai ceea ce nu-i trebui, Te rog, soarte, mă scapă, de alții nu
Titu Maiorescu - În contra direcției de astăzi în cultura română
... numai lustrul dinafară! Căci nepregătiți precum erau și sunt tinerii noștri, uimiți de fenomenele mărețe ale culturii moderne, ei se pătrunseră numai de efecte, dar nu pătrunseră pănă la cauze, văzură numai formele de deasupra ale civilizațiunii, dar nu întrevăzură fundamentele istorice mai adânci, care au produs cu necesitate acele forme și fără a căror preexistență ele nici nu ar fi putut exista. Și astfel, mărginiți într-o superficialitate fatală, cu mintea și cu inima prinse de un foc prea ușor, tinerii români se ... spiritelor mai june, pentru ca acestea să înțeleagă și să primească sarcina de a-l combate și nimici fără nici o cruțare, dacă nu vor să fie înșiși nimiciți sub greutatea lui. La 1812, Petru Maior - pentru a nu pomeni compilarea de citate făcută de Șincai fără nici o critică - scrie istoria sa despre începutul românilor în Dacia. În tendința ce are de a ... scopul de a arăta străinilor ce fel de limbă curată este aceea care se vorbește de poporul român, însă arată o limbă care nu s-a vorbit și nu ...
... mbracă Într-o haină-așa de caldă gânduri reci, poate să facă Mult, și poate să se nalțe pajură de pe pământ: Omul află fericire nu numa-n negrul mormânt! Văd pe Pipăruș-viteazul trecând muntele de aur, Și-l văd cum se războiește c-un nedumerit bălaur, Monstru, care-aruncă ... înflorit devine mai frumos de cum a fost; Văd și pe Leagănă-Munții, și văd pe Ușor-ca-Vântul, Pe N-aude, pe Nu-Vede și pe Na-Greu-ca-Pământul; Văd aici pe Mama-Nopții, iele văd și văd moroi, Și văd pe Fata-Pădurii cu lungi taberi ... de basme și credință, snop de tipuri, cari trăiesc Tainic înrădăcinate prin poporul românesc Și cari numai cu viața deodată-au să se scurgă. Poliphemos recunoaște frate bun pe Surgă-Murgă Și se bucură că-și află ochiul ars de Odiseu; Pipăruș-Viteaz își află prototipul în Teseu; ăst din urmă ... de spaimă; în sălbatecii noștri zmei Afli taberi de himere și-un popor de briarei! Iat-aci pe Făt-Frumosul, iat-aci pe Cosintiana: Dânsul nu-i decât Apollo, dânsa nu ...
Garabet Ibrăileanu - Caracterul specific național în literatura română
... urmă era prozator). Iar dacă am adăuga și pe alții, munteni și moldoveni, proporția ar fi încă și mai favorabilă tezei noastre. (Pe Duiliu Zamfirescu nu l-am pus la socoteală, pentru că, fiind din Focșani, nu știu cum să-l clasific, deși "junimismul" lui l-ar atașa de Moldova.) Acum, să băgăm de seamă că genurile literare în care se redau ... de teatru ca un izvor de primul rang în alcătuirea dicționarului limbii române). S-ar părea că un mai mare fapt de influențare decât localizarea nu se poate. Și totuși, localizarea lui Alecsandri nu înseamnă în genere altceva decât că ia un model, după care apoi lucrează punând propria-i substanță. Factorii specific naționali, de care a fost ... din ei. E de ajuns însă să scriem aici două nume, ale lui Creangă și Sadoveanu, care reprezintă în literatura noastră maximum de românism. Căci nu există nici un scriitor care să se poată compara cu ei în privința românității din punctul de vedere al subiectelor, al vieții redate în operă ... curente moldovenești, au debutat și continuat să apară în Convorbiri literare, îmbrățișând critica și, până la un punct, ideologia "Junimii" -- ori întâlnindu-se cu ea. * ...
Cincinat Pavelescu - Cele trei năluci
... lungi năluci într-aripate Trec prin oglinzi și-n geamuri parcă bat. Una ieșind din colțu-i de-ntuneric Cu glasul ei de umbră cuvânta: Nu mă cunoști, sunt visul tău himeric! Ce, m-ai uitat? Am fost nădejdea ta! O alta blând s-apropie de mine Pe când coboară-n ...
... cele mai drepte, pe poticele cele mai neumblate, mergea mai răpede cu picioarele lui haitișe decât ar fi mers altul cu picioarele drepte, și niciodată nu lipsea un ban, niciodată nu întârzia cu o oară. Toate mergeau bine, numai cu fetele din casă Ion Urdilă nu prea ducea trai bun, căci nu era zi lăsată de Dumnezeu ca ele să nu chicotească la spatele lui, să nu-i facă fel de fel de șotii: ba schimonosindu-i numele, ba aninându-i petici pe la spate, și câte și mai câte. Taci, că ... mă turbura: și ea înțelegea că între noi e ceva care nu fusese mai înainte, că de astă dată sunase pentru noi o oară ce nu se mai asemăna cu celelalte, o oară care în șirul vieței noastre punea hotar între trecut și viitor; și toate aceste multe destăinuiri se preschimbau ... acum pentru întăia dată ne vedeam și ne pricepeam. Într-adevăr, mă uitam acum la Ilinca ca un om ce se trezește din somn, și nu mă dumeream cum de n-o văzusem tot astfel din capul locului, eu care o cunoșteam de atâția ani; cum de ...
Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I
... am muncit cu gândul, acum un an, să mișc întâi dreptul, când s-o da semnalul de plecare, spre front, din obișnuință militărească - deși acum nu mai răcneau porunci scurte ca la paradă și nimeni nu se uita cu ce pas o ia omul spre moarte -, am mișcat stângul. Și iată-mă c-am ajuns prin atâtea ploi de foc, cu ... am răzbătut la drumuri nemaibătute și la răspântii cu hanuri și cu focuri de popas ca la începutul pribegiei mele. Dar pe aici începusem să nu mă mai simt ferit ca în porturi. Am socotit că tot mai nimerit este să mă pierd în vălmășagul și-n lavra orașelor mari. Și ... într-a doua săptămână m-am întâlnit cu doi concetățeni din târgul meu oltenesc. Eu i-am recunoscut de îndată, însă credeam că ei nu vor ghici cine sunt sub trăsăturile anilor din urmă și mai cu seamă cu statura mea cea nouă, care de când fugisem crescuse cu repeziciune ... totdeauna de lucru; mai ales femeile, când aveau nevoie de muncitori cu ziua, mă angajau de la prima vedere: știam eu că eram chipeș, și nu odată după plată - căci la plată ...