Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PRIVI (PE)
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 1175 pentru PRIVI (PE).
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Irinel
... de catafalc, convins că voi plânge cum nimenea nu mai plânsese. Casă părintească fără părinți! Cineva mă luă de mână și-mi zise, sărutându-mă pe amândoi obrajii: "Iorgule, Iorgule, plângi, Iorgule, pe acela care nu se va mai întoarce!" El. Unchiul cu polițele. Și când să mă podidească lacrimile, l-am privit. Mi-am întors ochii și ... drept în mijlocul frunții. Fără ei aș fi spus toate regatele, marile ducate și ducatele Germaniei, cu capitalele și cu orașele " cele mai principale ", ca pe apă, pe nerăsuflate. Ce n-aș fi dat să mă lase profesorii în pace, ca sa învârtesc degetele cele mari, unul împrejurul celuilalt, din ce în ce ... v-am spus de ce n-am luat socotelile tutelei și de ce-am rămas în aceleași case albe ca laptele — mai ales noaptea pe lună — cu pridvor, cu trepte de stejar, cu stâlpi cu flori la capiteluri și cu brățări pe la mijloc. Îmi plăceau casele?... Da. Iubeam pe unchiul meu, care-mi îndoise averea?... Da. Mi-era rușine ca, îndată ce ajunsesem vârstnic, sa-i cer socoteală, ca și cum m-aș fi ... aceeași vârstă ca mine, afară de unchiu-meu (mătușa mea murise), afară de case și de un câine lățos... mai era cineva... Ei, acest cineva ...
George Coșbuc - Regina ostrogoților
... ostrogoţilor Regina ostrogoților de George Coșbuc Jalnic vâjie prin noapte glasul codrilor de brad, Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad. În castelul de pe stâncă, la fereastra solitară, Stă pe gânduri o femeie și privește-n noapte-afară. Al ei suflet e furtună, noapte e gândirea ei— Astăzi ea e pusă-n rândul celor mai ... să scapi și de regina, Teodat, îți temi domnia! O s-o pierzi, a cui e vina? Am putut să fac revoltă, ori pe-ascuns să te omor, N-am făcut-o, că mi-e milă! Nu de tine, de popor! Tu erai un om de luptă, fără rang ... pe-o lume. Și-acum asta-i răsplătirea ce mi-o dai?... E tot atât! Dacă moartea mea ți-ajută, vino, strânge-mă de gât. Pe ... tot dreptul s-o ucizi, că-ți e soție!" Nobilă, cu ochi de flăcări, ea privește-n față-i drept, Și, zicând, desface haina de pe tânărul ei piept. Iar mișelul stă, se uită, dă apoi, și grabnic unda Sângelui țâșni din rană; și-a căzut Amalasunda. Și plecat ... ...
Vasile Alecsandri - Răzbunarea lui Statu-Palmă
... „Pomul nalt, frumos, răsare din sămânța cea măruntă, Ș-apoi știi tu că Pepelea vornicel i-au fost de nuntă!...“ Urieșii, stând pe coate, au trântit un hohot mare Cât s-au răsunat pământul într-o lungă depărtare, Și toți vulturii din codri, ridicându-se pe vânt, S-au nălțat în nori să vadă, ce minune-i pe pământ? Apoi iar, căzând pe gânduri, Sfarmă-Peatră zice: „Frate, Câte stânci de aur pline și de petre nestimate Le-aș va vesel Trestianei, toate zestre ca să-i ... apucând în a sa mână un gigantic bolovan. „A mea!“ strigă Strâmbă-Lemne, ridicând un stejar nalt Și-nvârtindu-l pe deasupra-i ca un groaznic buzdugan. Iată că un răcnet jalnic sus pe munte se aude! Urieșii se-ntorc iute, părăsind armele crude, Și zăresc pe Statu-Palmă de-a lungul pe deal sărind Ș-încurcat în a sa barbă ca un ghem rostogolind. Sfarmă-Peatră-i ține calea și-l ridică-ncet pe palmă. „Săriți, voi, urgia lumei! săriți!... țipă Statu-Palmă, Răsturnați copacii-n codri, măcinați dealuri și stânci, Astupați cărări și drumuri, tulburați apele-adânci
... frumoase! Pe atunci își suna pintenii ca o muzică; își apropia o dată călcâiele: țanc! și durițele zbârnâiau în odăile mari, în care trichelurile jucau pe dușumelele lustruite apele lucii ale lumânărilor. Tot așa sclipea și dânsul, ca bucățelele de cristal ce clincheteau, atârnate ca niște cercei, în urechile de bronz ... lăsat nevasta. Și colo, prin ușa întredeschisă, zărește, în tabloul mare, printre ceilalți ofițeri ai regimentului, cu chipul crunt, cu fruntea încrețită, stingher, fără zâmbet, pe locotenentul-colonel Stavăr, comandantul unui regiment de călărași ce pornea la Plevna așa se zărea pe dânsul... Niciodată nu s-a simțit mai mare ca în dimineața de primăvară când și-a încălecat calul și când, scoțând ... pat, de când nu se mai putea mișca decât întors de brațele servitorului ce-l îngrijea, viața i se întunecase cu totul. Nu mai putea privi nici pe fereastră, nici odăile nu le mai cutreiera. Simțea că se duce, dar el cunoștea bine moartea. Nu se temea de dânsa. O aștepta și parcă ... Calul căzuse, dar nu se putea ridica. Își amintea totuși că atunci se sculase repede, și, cu toate acestea, acum sta întins jos... Dar bine,
Dimitrie Anghel - O victimă a lui Gutenberg
... de lemn pe care se vedea săpată răzleață cîte o literă, cu cîtă cucernicie mi-am ridicat privirile spre portretul bătrînului Gutenberg, asemuindu-l și pe el ca pe un sfînt al Bibliei lui străvechi. Vremile acestea însă au trecut de mult, și omul stăpîn pe viața lui s-a schimbat într-un rob, cel ce umbla încotro îl duceau capricioșii pași ai fantaziei lui are obezi azi la ... ce au stat multă vreme sunt absente, stau enigmatice în fața ramelor din care sunt absenți ochii mei, și atunci mă înspăimînt față de neantul pe care-l întîlnesc și mă înfior de goalele ferești pe prichiciul cărora nu se mai reazimă și nu mai poate privi viața de afară. Sonerii clare cheamă, jucării prin cari toate știrile ce circulă în univers vibrează în preajma mea, tot felul de figuri patibulare apar ... de gînduri pe umărul drept, pe umărul ce-i începutul brațului ce va însemna turpitudinile mele, și mă îndrum în pustiu, fac cei dintîi pași pe alba zăpadă și urmez înainte, privind la tovarășii mei, care fac același lucru, îndurînd robia coloanelor care se vor acoperi de litere, de negrele semne ... ...
... Duiliu Zamfirescu - La lună La lună de Duiliu Zamfirescu E noaptea caldă. Stelele ușoare Clipesc din gene, line, depărtate. Pe iazul morii apa nu mai bate; Pe dealuri focul cel din urmă moare. Privind pe ceruri căile stelate, Adorm în lumea lor fermecătoare. În somn răsare luna gânditoare Și umple bolta de singurătate. O simt cum trece, clară, tot mai ...
Constantin Stamati - Pentru săraci
... Constantin Stamati - Pentru săraci Pentru săraci de Victor Hugo Traducere de Constantin Stamati Cine dă săracului pe Domnul împrumută. Evanghelistul Precum soarele, picând pe marea înghețată, ar topi-o, întocmai picătura milosteniei, căzând pe grămada păcatelor, le risipește. Sf. Ioan Gură-de-Aur Când iarna petreceți bine voi, avuților slăviți, Când dați baluri strălucite, mii de lumini aprinzând, Când ... făr-a fi miluitor. Mizericordiei sânte și săracii sunt plecați, Ea-i mumă unde norocul îi ca o maștihă rea, Ea ridică, sprijinește pe cei în țărnă călcați; Ea pe săraci cu-al său lapte de-a pururea satură, Ea-i îndurată, ca Domnul, tot pe calea lui au mers, Căci zice: „Mâncați-mi trupul, beți sângele meu ce vărsâ€�. Deci îndurarea să fie avuților norociți, Care de pe voi să smulgă cu-al său blând și darnic braț, Mărgăritar, pietre scumpe cu care vă-mpodobiți, Haine neprețuite în care vă îngâmfați, Spre a ... mpace dacă sunteți păcătoși. Avuților, dați pomană, că ea este lucru sânt, Întocmai ca liturgia, și vai de cel ce-au văzut Făr’ de milă pe sărmanul zbuciumat iarna de vânt, ...
... Victor Hugo - Pentru săraci Pentru săraci de Victor Hugo Traducere de Constantin Stamati Cine dă săracului pe Domnul împrumută. Evanghelistul Precum soarele, picând pe marea înghețată, ar topi-o, întocmai picătura milosteniei, căzând pe grămada păcatelor, le risipește. Sf. Ioan Gură-de-Aur Când iarna petreceți bine voi, avuților slăviți, Când dați baluri strălucite, mii de lumini aprinzând, Când ... făr-a fi miluitor. Mizericordiei sânte și săracii sunt plecați, Ea-i mumă unde norocul îi ca o maștihă rea, Ea ridică, sprijinește pe cei în țărnă călcați; Ea pe săraci cu-al său lapte de-a pururea satură, Ea-i îndurată, ca Domnul, tot pe calea lui au mers, Căci zice: „Mâncați-mi trupul, beți sângele meu ce vărsâ€�. Deci îndurarea să fie avuților norociți, Care de pe voi să smulgă cu-al său blând și darnic braț, Mărgăritar, pietre scumpe cu care vă-mpodobiți, Haine neprețuite în care vă îngâmfați, Spre a ... mpace dacă sunteți păcătoși. Avuților, dați pomană, că ea este lucru sânt, Întocmai ca liturgia, și vai de cel ce-au văzut Făr’ de milă pe sărmanul zbuciumat iarna de vânt, ...
... ai turcilor și n-a văzut decât păcate și uriciuni. Multe din acestea le-a văzut bine. Gebhart confirmă foarte plauzibil pe About, și acum Teodor Scorțescu pe Gebhart, tot atât de plauzibil. Amintim aceasta, pentru că Popi va stârni, mai întâi și irezistibil, curiozitatea cititorilor prin partea ei informativă. Adică: pe care cititorul în general binevoiește să o considere ca informativă. Însă aceasta e o confuzie. Arta nu informează. Când nu e pur fantastică, ea, inevitabil ... trăim. În acord cu peisajul de crudă lumină, el face ca lumina aceasta să ne ardă: aerul înfierbântat învăluia trecătorul într-un giulgiu de foc pe trotuar mă înghiți cuptorul orbitor al străzii simțeam pe ceafă niște plăci de metal roșit mă trezi un strop de sudoare care mi se prelinse brusc pe bărbie. Printre aceste icoane de arșiță și lumină pedepsitoare, sunt așezate contrastele care vin să împlinească volumul impresiei totale. Popi spune: dorm pe o saltea, în vestibul, unde marmura ține răcoare. Mă plimb în lung și în lat în cămașa prelungă... cu picioarele goale pe ...
... schimbare în șase ani! LIZA ( mergând în fund să ia geamantanele ca să le ducă în odaie ): Și zi, sunteți român, domnule? FURTUNESCU: Da, fată, pe cât mi-aduc aminte. LIZA ( urmându-și treaba ): Semănați mult cu un englez din Viena pe care l-am avut noi în otel pe vremea muscalilor: ce bărbat frumos! FURTUNESCU ( râzând ): Știi că ești politicoasă... Merci! LIZA: Zău, domnule, semănați cap tăiat cu el... și-avea o groază de ... Nu, zăpăcitule, nu! Ce ai? Ce-ai pățit? VICTOR: N-am nimica. LIZA: Cum n-ai nimica? ( îi ia pălăria din cap și o pune pe un scaun. ) De vreo zece zile-ncoace, pare că ești de pe altă lume, uiți de la mână până la gură. ( Victor ridică ochii la cer. ) Nu-nțelegi ce-ți vorbește omul, nu știi ce spui. ( Victor ... stânga de trei ori scurt și glasul Fifinii strigând: Lizo! Victor tresare, se oprește din periat hainele și peria îi scapă din mână și cade pe scaunul cu pălăria. Se ridică degrabă, ia pălăria; o îndreptează cât poate, strânge, cu ajutorul Lizei, hainele, se răpede la ușa din stânga, pe ...
Mihai Eminescu - Scrisoarea IV
... naturii dulce-i picură ghitara; „O, arată-mi-te iară-n haină lungă de mătasă, Care pare încărcată de o pulbere-argintoasă, Te-aș privi o viată-ntreagă în cununa ta de raze, Pe cînd mîna ta cea albă părul galben îl netează. Vino! Joacă-te cu mine… cu norocul meu… mi-aruncă De la sînul tău cel dulce ... lin se scutură de vînt; Peste capul blond al fetei zboară florile ș-o plouă… Ea se prinde de grumazu-i cu minuțele-amîndouă Și pe spate-și lasă capul: — Mă uimești dacă nu mîntui… Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvîntu-i! Cît de sus ridici acuma în gîndirea ta pe-o roabă, Cînd durerea ta din suflet este singura-mi podoabă. Și cu focul blînd din glasu-ți tu mă dori și mă cutremuri, De ... Încleștînd a tale brațe toată mintea să ți-o pierzi? De la creștet la picioare s-o admiri și s-o desmierzi Ca pe-o marmură de Paros sau o pînză de Corregio, Cînd ea-i rece și cochetă? Ești ridicul, întelege-o… Da… visam odinioară pe acea ce m-ar iubi, Cînd aș sta pierdut ...