Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SPAIMA
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 348 pentru SPAIMA.
George Coșbuc - Ștefăniță-Vodă
George Coşbuc - Ştefăniţă-Vodă Ștefăniță-Vodă de George Coșbuc Cu grabnicele sărituri A sprintenei lăcuste Apare-un cal, la cotituri. Nechezul înspumatei guri Speria tăcerea din păduri Și pacea văii-nguste. În gura văii, lângă pod Boierii stau cu frică; Ei par o gloată de norod, Pe cai pitici și plini de glod În scări temutul voievod Cu hohot se ridică. Strângea de frâu și tremura: Iar calul, ud de cale, Pământu-n loc îl frământa Și spuma alb-o mărita Cu sânge roș ce picura Din strânsele zăbale. Când vrei să-i afli, nu-i aduni! Boieri, nu vi-e rușine? Vă văd așa de-atâtea luni, N-aveți acasă cai mai buni? Ori cum? Boieri, sunteți nebuni? Vă bateți joc de mine? E grea ocara ce ne-o faci Spătarul îi răspunde. Dar țara-i suptă de haraci, De greci nebuni și de cazaci; Săracă țara, noi săraci, Și cai voinici, de unde? N-ai bani de-un cal? Ia calul meu! Boierii-n tremurare Dau slujbe-n gând lui Dumnezeu, Spătarul suflă des și greu, Se pipăie la cap mereu Să vadă de-l mai are. Măria ta, vorbim și noi. Ei, las-o ...
... poate de mine, că-s fiară? La-ntoarcere-mi spuse străjerul un drum Mai scurt, și fu scurtă și-a gurii Poruncă de spaimă, și iată-m-acum Departe de poala pădurii, Departe de unul ce-așteaptă mâhnit Și-n drumul meu ochii și-i zbate, Departe de unul ...
George Coșbuc - Biserica ruinată
... disperare. Amurgul vine roșu, vin galbenele zori, Și noaptea peste lună trec turmele de nori, Ea stă, tăcutul martur, pe veșteda colină Umplând singurătatea de spaimă
George Coșbuc - Blestemul trădării
... de scut, Tuba nu-și cunoaște gama: Fără zuzăt lancea zboară, Iar al spăzii-oțel doboară Cald și strălucind, dar mut. Pe deasupra lor cu spaimă Luna se ascunde-n nor, Glas de bufnițe se-ngaimă Și, cu aripi speriete, Lilieci zburând în cete Se izbesc de coiful lor. De-ați ...
... mai pe-aproape de veți da Nici unul viu nu veți scăpa! De hohote vuit-a malul; S-a dat cu spaimă-n lături calul Lui Robert. Tomo, fii stăpân Că-ți pierzi Ardealul! Nu-i prost românul că-i bătrân, E prost că-i minte de ...
George Coșbuc - Cetatea Neamțului
... unghia-n pipă, Cum mi-ai stat tu mie-n drum? Nu știai tu de-a mea faimă Ca să stai năuc de spaimă? Dar glumesc așa! mă iartă, Ești erou, s-a hotărât, Deși porți pe după gât Traistă... hai, și nu-i deșeartă? O văzui ...
... o prindă Toate cad pe ea deodată, Din grămada-ncăierată Nu le mai alegi. Multe guri acum se-ngaimă, Vălmășag nespus; Paiele de câmp, de spaimă, În vârtej acolo prinse Se rotesc și joacă-mpinse, Se ridică-n sus. Liniștite-n urmă toate Tac și stau pe loc. Nu stiu, de ...
George Coșbuc - Dunărea și Oltul
... Dar tu nu cunoști de-a-ntregul Neamul românesc! Eu de unde vin, mâhnitul, Furios spre șes scobor, Căci de unde vin, e spaimă. Groază și fior. Tot români sunt și pe-acolo, Neam din veac pe-aici adus, Dar pe gâtul lor și astăzi Jugul este pus. Ei ...
George Coşbuc - Faptul zilei Faptul zilei de George Coșbuc Publicată în Literatură și artă română , 1900, nr. 3 Ca lacrima-i limpede cerul Și-aproape de ziuă. Frumos Stă-n mijlocul bolții Oierul, Luceafăru-i gata s-apuie, Iar Carul spre creștet se suie Cu oiștea-n jos. Și doarme și apa și vântul. Iar spaima și oștile ei Țin mort, subt călcâie, pământul. Și-atâta e roua ce-o plânge Câmpia, că-n palme-o poți strânge Ca-n cupă s-o bei. Pe-ncetul tăria-nflorită Cu galben ca strugurii copți S-albește din clipă-n clipită. Pe culmi întunerecul piere, Dar valea e-n neagra putere, A umedei nopți. Pe sus, pe pustiile zgheaburi, Prin râpele munților suri, Zac zmeii cu trupul de aburi, Și ceața prin noapte-nchegată Stă-n hainele morții-mbrăcată Pe-albastrele păduri. Dar vântul cel fără de pace Începe să cânte-n brădet - Și tot mai lumină se face; S-albește strâmtoarea cărării, Pe rând depărtările zării S-apropie-ncet. Văd clăile-n câmp, pe coline Cunosc singuratecii ulmi, Și-acum, la lumina ce vine, Încep să se miște greoaie, Făpturi purtătoare de ploaie, Se urcă pe culmi. Din ...
... El iese din cărare, S-apropie de fată, o prinde pe furiș, S-apleacă, o sărută și piere prin tufiș. Fatma răsare-n țipet, de spaimă-ngălbenită. El are fes ca-n Yemen și haina zdrențuită! Și grabnic eunucii se-nșiră, urmărind Ca șerpii prin tufișuri pe Musa-Nin, și-l ...
... — Și dăm de rușine! În strada cea strâmtă e cârciumă-n fund; Ghiaurii beau bine; Când merg eu pe-acolo, ghiaurii s-ascund, Cu spaimă, de mine. Eu beau câte-o cană, beau două, ba trei; Eu singur beau zece, de vorbă cu ei, Și-i fac de rușine. Îmi ...